"Vă mulțumim, oameni buni!"

Citim revista "Formula AS" de mulți ani, aproape de la apariție, și putem să spunem că am găsit de multe ori în pa­ginile ei soluții pentru sănătatea trupului și a minții, dar și pentru rezolvarea unor situații apărute în viața noastră.

Pentru noi, revista aceasta a fost întotdeauna și este o fereastră des­chisă spre normalitate, bun simț, corec­ti­tudine și frumos. Tocmai de aceea, vă rugăm să ne ajutați ca prin intermediul dum­nea­voastră să le putem mulțumi unor oameni care ne-au ajutat exemplar, într-un moment foarte greu: pierderea mamei, Oltea Nico­leta Șipot.
Ne-a dat viață și a fost alături de noi, în cele mai importante momente ale vieții noas­tre și a copiilor noștri, nepoții ei, care îi în­veseleau bătrânețea. Venea din Buco­vina, ori de câte ori o chemam, pentru ajutor sau doar pentru a ne bucura împreună de ceea ce am realizat. Așa a fost și cu ultimul ei drum la București, unde a venit să par­ticipe la cu­nu­nia religioasă a unuia dintre nepoți. Au fost clipe de bucurie unice, cu multă dragoste și iubire, clipe încărcate de armonia familiei strânse în jurul mamei. A urmat plecarea. Trenul urma s-o ducă pe mama departe, din nou, de cei dragi. Poate emoțiile puter­nice ale evenimentului pe care-l trăise, sau căl­dura, sau oboseala, poate anii, emoția des­părțirii, Dumnezeu știe mai bine adevărul, i-au provocat mamei o stare de rău și de slă­bi­ciune care a dus la moar­tea ei, cu puțin îna­inte ca trenul să por­nească spre Câmpulung Moldovenesc.
În acest moment cumplit și răvășitor, când noi ne-am pierdut cumpătul, am fost ajutați exemplar de niște veritabili "maeștri" ai facerilor de bine - polițiști, jandarmi, me­dici, paramedici și asistenți de la două echi­paje SMURD, personal SNCFR și câțiva călători aflați în același vagon. Chiar dacă trenul spre Bucovina, din seara zilei de luni, 6 iunie 2016, a avut, din această cauză, o mare întârziere, vagonul în care se afla ma­ma, fiind deconectat și călătorii mutați în alte vagoane, n-am văzut nicăieri o privire de reproș, un comentariu ostil sau critic la ceea ce se întâmpla. Dimpotrivă, toți oamenii au fost solidari cu noi, plini de înțelegere și com­pasiune, în momentul acela tragic. În spe­ranța că aceste rânduri vor ajunge sub ochii lor, le mulțumim pentru gesturile și vor­bele de încurajare, pentru generozitatea lor minunată. Vom rămâne în sufletul cernit de pierderea mamei noastre, cu această amin­­tire luminoasă, a celor care s-au im­pli­cat ajutându-ne, ca și când am fi fost parte din familiile lor.
Vă mulțumim din suflet, OAMENI BUNI!

CRISTINA CORNEA
și GABRIELA BOȚAN

("Nu-i pe lume dor mai aprig,
Mai aprins mistuitor
Decât dorul sfânt de mamă
Veșnic viu răscolitor.
Mâna ei bătătorită, mirosind a busuioc,
E veșmânt pe fruntea-mi caldă
Și îmi poartă mult noroc.")