RODICA CULCER despre... Redeșteptarea președintelui și speranța în forțe politice noi

Redactia
- Deși inițial declarase că se află în fruntea unui guvern cu posibilități limitate de acțiune, Dacian Cioloș pare acum să-și propună mai mult: a lansat un plan de dezvoltare economică sustenabilă a României și a făcut încă o remaniere de guvern mai semnificativă decât cea dintâi. Ce semnificație poate avea această nouă dina­mică a guvernului Cioloș?

- Este limpede că Dacian Cioloș a depășit limitele impuse de contextul inițial al numirii sale, care îi dictau subordonarea tacită față de majoritatea parlamentară condusă de PSD și alcătuirea unei echipe neomogene din punct de vedere profesional și moral, dacă este să ne gândim numai la ministrul de Interne Petre "Apud" Tobă. Domnul Tobă a supraviețuit însă și recentei remanieri, ceea ce demonstrează că forțele care îl susțin pot în con­ti­nuare să impună constrângeri severe guvernului teh­nocrat. Din fericire, aceste forțe au renunțat la un alt pion al lor, extrem de toxic, și anume, ministrul Educației Adri­an Curaj, apărător al plagiatorilor și al cercurilor anti-re­formiste din învățământ, care a revoltat electoratul urban și educat, adică exact electoratul lui Klaus Iohannis din 2014. Numirea excepționalului rector al Universității Bucu­rești, Mircea Dumitru, care a avut curajul să denunțe plagiatul lui Victor Ponta pe vremea când acesta din urmă era premier, este un semnal important, care sugerează că domnul Iohannis, disperat să-și recupereze alegătorii, a înțeles că toleranța prea mare față de pretențiile PSD îi dău­nează politic. Cu un PNL în plină degringoladă, singu­rul instrument la îndemâna președintelui este guvernul Cioloș, care mai are urme de bună reputație și de com­petență prin el. Nu întâmplător, schimbările din echipa guvernamentală au avut loc în domeniile păstorite de Costin Borc, o figură nouă și necompromisă, cu certe cali­tăți manageriale, pe care, ce-i drept, le-a ținut în rezervă până în acest moment. Nemulțumirea evidentă a vice­pre­mierului provenit din PSD, Vasile Dâncu, față de schim­barea vechilor săi tovarăși, sugerează că tandemul Io­hannis-Cioloș a schimbat, parțial, regulile jocului agreat inițial. Cuplate cu replicile dure date psd-iștilor de tinerii miniștri cu competențe certe, de la Muncă și Fonduri Eu­ropene, și de vicepremierul Costin Borc, recentele ini­țiative ale prim-ministrului, sub egida lui Klaus Iohannis, se conturează ca o tentativă de a recupera o parte din pu­terea politică pe care PSD amenință s-o câștige absolut, la alegerile din toamnă. Or, dacă PSD ajunge din nou par­tidul dominant, ca în 2012, atunci își va numi și un can­didat redutabil la prezidențialele din 2019. Pentru a-și salva șansa unui al doilea mandat, Klaus Iohannis în­cear­că, deci, să contracareze dominația absolută a PSD prin­tr-un viitor guvern de largă coaliție, condus de un teh­no­crat, cum a declarat deja un consilier prezidențial. De aceea are nevoie de un program și de o echipă de teh­no­crați, ușor de recuperat politic ulterior, care să atragă elec­to­ratul anti-PSD la alegerile din decembrie și să mai re­ducă din pretențiile partidului condus de Liviu Dragnea și alții ca el. Nu este o variantă perfectă, dar poa­te fi un com­promis rezonabil.

- În perspectiva alegerilor din iarnă, o serie de or­ga­­nizații civice, partide noi și personalități ne­com­pro­mise de practicile politice curente au anunțat crearea unei noi platforme politice. Credeți că această platformă poate constitui o alternativă la clasa politică actuală și să-și facă loc în viitorul parlament?

- Scena politică românească are nevoie de o nouă forță politică, democratică și necompromisă de cei 26 de ani de tranziție, iar Inițiativa România, un ONG care a cata­lizat adu­narea noilor actori politici la sfârșitul lunii iunie, a avut până acum o serie de inițiative valoroase și inte­re­sante. Dar calea până la realizarea unei breșe în dominația vechilor partide politice - putrede și compromise - este lungă și grea. Electoratul va trebui convins și câștigat - și nu este vorba de electoratul sensibil la pomeni electorale, cu mâna întinsă spre ajutoarele sociale ale primăriilor, pe care se bazează PSD și chiar PNL, ci de electoratul care nu s-a dus la vot la alegerile locale din iunie, adică elec­toratul urban și informat, singurul care poate, atunci când se mobilizează, să blocheze ambițiile PSD de a constitui un monopol politic. Acest electorat are nevoie de un me­saj clar și de un program politic corespunzător, care să ofere perspectiva dezvoltării economice sănătoase, a con­solidării statului de drept, a reformei politicii și admi­nis­trației, a unei politici externe competente, la înălțimea pro­vocărilor unei epoci extrem de dificile. Noile forțe po­litice se reunesc, deocamdată, sub egida unor principii ca lup­ta anti-corupție și transparența, necesare dar insufi­ciente pentru a fundamenta un program de guvernare și, în tot cazul, departe de a contura o viziune politică și un pro­­iect de țară. Din ceea ce știm despre unii din par­ti­cipanții la noul proiect politic, și anume USB, condusă pâ­nă nu demult de Nicușor Dan, ei se feresc să exprime opțiuni politice, limitându-se la retorica anti-sistem, care, deși atractivă, nu duce nicăieri. Pe scurt, noua platformă politică poate evolua, cred, fie spre un partid anti-sistem, cu o agendă de stânga disimulată, cum este USB, care poa­te face o breșă în Parlament, dar nu va influența de­ci­siv soarta țării; fie spre un partid politic reformist, cu o op­țiune ideologică clară și asumată, care să fundamenteze o vi­ziune amplă și un program temeinic de reformă a țării. Abia atunci va putea atrage destule personalități și destui adepți și votanți pentru a schimba ceva în bine în Ro­mâ­nia. Tare mă tem, însă, că a doua direcție este o provocare prea mare pentru o adunare atât de eterogenă și cu atât de multe necunoscute.