Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu, "Lu­mea în Si bemol", Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 216 p.

Maestrul Dan Grigore e admirat nu doar de me­lomanii care i-au urmărit cariera de solist. Datorită recitalurilor de muzică și poezie care căpătau, prin chiar înălțimea lor spirituală, o tentă subversivă în anii ceaușismului, faima lui s-a extins în categorii mai largi. Iar după 1989, s-a implicat ca repre­zen­tant al societății civile în lupta opoziției demo­cra­tice pentru schimbare, într-o vreme când structurile remanente își țeseau pânza de păianjen în care ne zbatem și azi. Atunci, românii care nu se lăsau tâ­râiți de televiziuni în direcția plănuită de cei ce aca­paraseră puterea s-au simțit reprezentați de ini­țiativele politice și de acțiunile grupului de in­telec­tuali căruia i se alăturase Dan Grigore. Maestrul e un VIP veritabil, important atât în lumea muzicală cât și pentru societatea românească în ansamblu. Harnica noastră colegă Dia Radu, care face cu pa­siu­ne și competență jurnalism cultural, se dove­dește un bun interlocutor pentru o asemenea per­sonalitate: nici encomiastic intimidată, nici agresiv indiscretă. S-a documentat atent (de multe ori ti­ne­rii intervievatori pun întrebări-șablon, cele mai co­mode, când nu cu­noști decât superficial subiectul), are o curio­zi­tate nativă filtrată de bun simț, nu evită zo­ne­le nevralgice, dar nici nu scormonește de dra­gul senzaționalului și, mai ales, știe să in­ci­te la confesiune și să asculte cu participare. De aceea discuțiile lor adunate în această car­te sunt cap­tivante, re­cons­tituind par­cursul sub vremi al Maes­tru­lui, povestit de el cu sinceritate și umor: o auto­bio­grafie nefardată, semnificativă pentru lumea artis­tică din comunism și de după, cu bunele și relele ei. Copil supradotat, atras de pian încă de la 3 ani, cu o mamă posesivă și mereu nemulțumită, micul Dan și-a început devreme instrucția muzicală, în anii '50, cu o pro­fesoară celebră în epocă, Jeni Io­nes­cu, formată la cea mai bună școală pianistică din­tre războaie, cea germană. În casa acesteia, frec­ventată de somități muzicale, elevul-minune a avut ocazia de a fi as­cultat de Florica Musicescu, Cella Delavran­cea și Mihail Jora, personaje pro­vi­dențiale în existența ulterioară a pianistului. Des­pre ele și despre mulți alții avem portrete în miș­ca­re, povești pline de sare și piper (cel mai pregnant e al bătrânei domnișoare Musicescu - o fire co­le­rică și capricioasă, care nu ezita să-și insulte și să-și bată elevii). Lupta cu sine însuși, trăirea ge­nuină a muzicii, vârâtă dureros în tipare didactice și tehnici profesioniste, a continuat în timpul stu­dii­lor superioare la Conservatorul din Leningrad și al bursei Herder de la Viena, o muncă uriașă pentru atingerea unor modele ilustre de interpretare, cu obstacole și constrângeri ce l-au condus la de­pre­sie. Dar muzica și contactele cu oameni care-i în­țelegeau și îi încurajau aspirațiile și originalitatea l-au ajutat să se echilibreze și să obțină răsunătoare succese cu interpretările lui. Nu face un secret nici din succesele sale amoroase, căci, celebrator al vieții, sensibilitatea lui la frumos se extinde în toate direcțiile. Spirit provocator, perfecționist, adictiv de muzică și de iubire, Dan Grigore a avut de înfruntat până în 1989 stupi­ditatea politrucilor ca­re-i interziceau participarea la festivaluri interna­țio­nale, fiindcă, spre deosebire de alți soliști și di­ri­jori, refuzase să devină turnător la Securitate. S-a izbit mereu și de invidii din interiorul breslei, con­ti­nuate mai înverșunat după 1990, căci me­dio­crii își unesc frustrările împotriva celor ce le sunt su­pe­riori în profesie. Conștient de valoarea sa dar fără vanități deșarte, Maestrul se declară doar "de­țină­torul unei experiențe pe care abia aștept să o împăr­tășesc". Se simte asta în toate aparițiile sale pu­blice. Inclusiv în "Lumea în Si bemol", despre ca­re am fost bucuroasă să văd că s-a aflat în topul vân­zărilor la Bookfest.