Am ajuns în Vălenii de Munte pe o ploaie cu soare, așa cum ne-a obișnuit deja primăvara aceasta atât de capricioasă. Verdele viu al pădurilor părea și mai proaspăt în lumina crudă a ploii iuți și-un fel de bucurie a întregii firi se simțea oriunde te-ai fi uitat. Pâlcuri de mesteceni își tremurau frunzele de-abia deschise, păpădiile împestrițau marginile drumului, bujorii își ridicau semeți bobocii în vânt. Încă o dată am simțit ce mare sărbătoare este ploaia de mai, pentru fiecare fir de iarbă și, molipsită de această bucurie a naturii, am ajuns în casa celui care este, pe drept cuvânt numit, cel mai mare cunoscător al florilor, arbuștilor și arborilor din România, prof. Dr. Constantin Pârvu. Autor al unor lucrări monumentale, dintre care cele mai cunoscute sunt "Universul Plantelor" (lucrare premiată la Târgul Internațional de Carte de la Paris) și "Enciclopedia Plantelor", în patru volume, prof. Pârvu a alcătuit, după zeci de ani de cercetare și studiu pe teren, cele mai complete fișiere despre plantele de la noi. Revista noastră a mai scris despre realizările domniei sale, semnalând nenumărate sfaturi și rețete de sănătate, pe care le-a adunat din toată țara, în nenumărate călătorii făcute de-a lungul anilor. De data aceasta, l-am vizitat cu scopul de a afla măcar câteva dintre secretele longevității sale, căci la optzeci și patru de ani, profesorul încă lucrează mai multe ceasuri pe zi, pregătind noi cărți despre tainele plantelor.
Marea comoară a sănătății
- Ce mai faceți, domnule profesor? Ne-am așteptat să ne invitați la o drumeție, să vă găsim la cules de muguri și frunze proaspete, că tot suntem în luna florilor.
- Din păcate, acesta este primul an în care nu am mai putut merge ca până acum să adun plante. Anumite probleme de sănătate m-au împiedicat, am vândut și mașina cu care plecam pe teren, pentru că mi-e greu să mai conduc și, uite așa, am timp acum mai mult ca să prelucrez datele pe care le-am adunat și să-mi ordonez fișele, căci lucrez la o nouă carte despre tratamentul bolilor cu arbori și arbuști. Cartea va aduce informație nouă pentru multă lume, care era obișnuită să facă până acum tratamente doar cu ierburi medicinale. Când aveam mașină, plecam pe teren la fiecare sfârșit de săptămână, împreună cu soția mea Florica, la cules și cercetat plantele. Am trecut de-a lungul anilor prin toate satele țării. Nu cred că este culegător de plante cu care să nu fi stat de vorbă. Am aflat de la ei foarte multe informații legate de denumirea populară a plantelor, de bolile pentru tratarea cărora se foloseau în mod tradițional. Îi luam pe teren cu mine. "Hai să vedem dealul ăsta", le ziceam și făceam un inventar cât se poate de complet al plantelor care creșteau acolo. Ceea ce aflam pe teren confruntam apoi cu informațiile științifice, cu analizele de laborator pe care le făceam eu, și așa am ajuns să-mi dau seama că în plantele care cresc la noi se găsește cea mai mare comoară pentru sănătatea noastră. Multe le-am testat direct pe mine și am putut să observ și mai bine ce proprietăți vindecătoare au. Trebuie să-mi mai apară în curând o carte. Am adunat în ea enorm material din sate din toate regiunile țării. Se va chema "Enciclopedia plantelor medicinale din flora României" și are 1408 pagini cu toate informațiile despe plantele medicinale de la noi.
- Haideți să facem măcar imaginar un traseu de cules plante medicinale în aceste zile de mai. De unde ați începe?
- Sigur de pe Dealul Măciuca, din Bertea natală. E un loc foarte frumos, încărcat de plante ierboase și lemnoase, zeci de specii pe metru pătrat, o minune a naturii pe care am descoperit-o când mergeam, copil fiind, cu tata la fân. Acolo am deschis eu ochii pe plante și acolo am început să le învăț, la sfatul mamei mele care le cunoștea și le folosea așa cum știau, de fapt, cam toate femeile de la sate.
Regina plantelor
- Și ce-ați culege mai întâi? Cu ce ați începe?
- Cu rostopasca, ea e regina plantelor vindecătoare și, de când m-a ajutat pe mine personal să mă vindec, eu cred foarte mult în puterea ei. Acum, în această perioadă, este numai bună de cules, adică este înflorită, dar încă nu are păstăile, fructele, formate. Acestea sunt toxice și se înlătură întotdeauna. Rețeta de preparare a ei mi-a dat-o și mie fostul profesor de la facultate, cu care am făcut lucrarea de diplomă și care era și directorul Grădinii botanice din București. M-am întâlnit cu el în perioada în care eram foarte, foarte bolnav, după o operație serioasă. Eram slăbit, n-aveam putere și eram palid. "Ce-i măi cu tine?", m-a întrebat speriat de felul în care arătam. I-am povestit și mi-a dat rețeta care m-a vindecat total. Iat-o, așa cum, mi-a spus-o acum vreo cincizeci de ani:
"Uite ce-i, du-te acasă, ia rostopască, pune-o la uscat și apoi pune 5 grame de plantă uscată la fiert (nu mai multă!) în 1 litru de apă. Fierbe-o 2 minute și las-o la răcit câteva ore, apoi amestecă bine lichidul strecurat cu 150 - 200 ml miere de albine. Ia din oră în oră câte 1 lingură din acest amestec." Am ajuns acasă și am făcut exact cum mi-a spus domnul profesor Tanasie, care s-a dovedit a fi, spre uimirea mea, și un as al terapiei cu plante, și după numai două săptămâni m-am simțit bine. După ce am băut primele două-trei sticle de preparat, în doza și la intervalele de timp indicate, s-a produs un adevărat miracol. Am putut din nou să mănânc, treptat mi-a revenit vigoarea, obrajii au început să-și recapete culoarea, de unde eram alb ca hârtia. Puține plante se pot compara ca putere vindecătoare cu rostopasca, care pe mulți i-a salvat. E bună în toate bolile aparatului digestiv, dar și în cancere.
Magnifica tătăneasă, mântuitorul buxus
Și pentru că vorbim de cancer, atât de des întâlnit în ultima vreme, să vă spun cum m-am vindecat de cancer la colon. Am fost operat de cancer de colon și chirurgul care m-a operat, dr. Artenie de la București, mi-a explicat care este starea mea de sănătate și m-a trimis la Spitalul Județean Prahova, să mă înscriu pentru citostatice. Nu le-am făcut, dar mi-am preparat eu un medicament din tătăneasă. Cunoșteam de multă vreme virtuțile acestei plante și iată că venise vremea să le încerc pe propria piele. Iată și rețeta care m-a vindecat de cancer de colon acum douăzeci de ani și pe care o recomand: se fierbe rădăcina de tătăneasă mărunțită (cam 2 linguri) în 2 l de apă, vreme de 30 de minute, după care se ia decoctul de pe foc și se lasă 24 de ore să stea acoperit, la temperatura camerei. La început, am băut dimineața, la prânz și seara câte o cană din lichidul obținut. Ajunsesem ca după câteva săptămâni să beau cam 2 l de preparat din acesta pe zi, îl beam întruna, în loc de apă. Am mai ținut în perioada aceea și un regim alimentar vegetarian (pe care îl mențin și acum), iar când m-am dus la control, doctorii nu mi-au mai găsit nici urmă de tumoră, și a rămas până în ziua de azi, după aproape 20 de ani, așa cum v-am mai spus. Tătăneasa este nu numai anticancerigenă, ci și antimitotică, adică împiedică diviziunea și răspândirea celulelor canceroase. Totul este să ai răbdare, pentru că rezultatele tratamentelor cu plante apar sigur, dar după câteva săptămâni.
- În fața unui diagnostic atât de sever, cum este cancerul, e greu să ai răbdare. De multe ori, disperarea îi face pe oameni să încerce tot felul de tratamente.
- Eu nu spun să nu încerce mai multe, fiecare face cum crede de cuviință. Din păcate, mulți cheltuie averi și sunt păcăliți de lecuitori mincinoși, când leacurile adevărate sunt la îndemâna oricui. Eu v-am spus cazul meu și vă mai dau o rețetă foarte folositoare în cancere. Am folosit-o și eu și acum, în această lună este exact perioada în care se poate prepara. Este vorba de rețeta cu cimișir, sau buxus, planta veșnic verde, care se găsește prin toate parcurile. Se iau vârfuri fragede de crenguțe, de 3-4 cm, și se taie mărunt cu foarfeca, în așa fel încât fiecare frunzișoară să fie tăiată în cel puțin două, trei bucățele. Se pun într-un vas de sticlă și se acoperă cu alcool de 50 grade. Alcoolul să treacă de un deget deasupra crenguțelor. După 5 zile se toarnă peste acestea un amestec din apă și alcool de 50 grade, în proporție de 1 la 1, câtă apă, tot atâta alcool. Lichidul adăugat după 5 zile trebuie să fie cam în aceeași cantitate ca alcoolul care este deja pe crenguțele de cimișir. Acest amestec de apă și alcool se poate înlocui cu glicerină pentru rezultate și mai bune, pentru că glicerina scoate tot ce este bun în plante. (Glicerină se găsește în spitale). Se lasă la macerat 21 de zile, după care se strecoară și se beau câte 50 de picături de 3 ori pe zi, dimineața, la ora 12, și seara. Când am fost eu bolnav, am luat timp de o lună aceste picături, de 3 ori pe zi, apoi le-am luat doar dimineața și seara, o vreme, și după aceea doar 1 dată pe zi. Acuma nu mai iau deloc.
Tot pentru cancere sunt buni mugurii de anin negru, dar e greu să-i culegi, că trebuie să iei muguri de pe un copac întreg ca să-ți faci preparatul. Eu am luat frunze tinere, de-abia deschise, care conțin aceleași principii active ca mugurii. Și aninul alb este bun la cancerele de sân și de piele.
Curățenia de primăvară
- Domnule profesor, primăvara și începutul verii este anotimpul curățeniei, în general. Pentru a înlătura toxinele adunate de-a lungul iernii ce să facem?
- Mișcare cât mai multă și să beți cât mai des acest elixir foarte simplu de preparat: puneți într-un vas cu apă proaspătă plante de păpădie, soc și rostopască, tocate mărunt. Lăsați-le la macerat 4 sau 5 ore și apoi puteți să beți din această apă care curăță organismul. În curând înfloresc cimbrișorul, sovârful, ciuboțica-cucului, limba-boului. Acestea energizează organismul, țin tonusul ridicat și sunt recomandate în cure lungi, de întreținere.
Un alt leac de curățare a întregului organism, foarte eficient pentru cei care au colesterolul mărit, se prepară din mesteacăn, chiar în această perioadă a anului. Se iau frunze tinere sau ramuri subțiri de mesteacăn, se mărunțesc și se acoperă cu alcool de 50 de grade. Se lasă la macerat timp de 21 de zile, după care se iau câte 20 - 30 de picături, de 3 ori pe zi. Acesta este un preparat care dă rezultate sigure, și în reglarea nivelului de colesterol. Dar mesteacănul are multe alte proprietăți care-l fac bun pentru tratarea aparatului respirator, dar și pentru rinichi. Aproape la fel se poate prepara tinctura din coajă de ulm. Se folosesc ramuri subțiri. Se taie ramura, se jupoaie, se toacă bine coaja și se pune imediat în sticlă cu alcool. Se lucrează repede, ca să nu se piardă principiile active din plantă. Ulmul este prețios în detoxifierea organismului, are rol antiinflamator și antireumatic. Acuma, dumneavoastră trebuie să știți că eu vă spun aici doar câteva dintre proprietățile plantelor de care vorbim. Ele au însă o acțiune mult mai complexă asupra întregului organism, și atunci când sunt folosite mai multe plante pentru aceeași boală, se înmulțesc și puterile active. De exemplu, dacă pentru un cancer se iau 10 picături de tinctură de cimișir și tot 10 picături de tinctură din frunze de anin negru, tincturile fiind preparate separat, se obține o concentrație dublă de puteri active.
Lecția de generozitate
- Culegeți plante, le studiați, le cercetați de o viață întreagă. Ați învățat ceva de la ele?
- Da, generozitatea. Am învățat de la plante modestia și am învățat să dăruiesc atunci când pot fi de folos. Eu n-am făcut niciun rău nimănui. Când a venit vremea de pensie, am făcut cerere ca să mai rămân în serviciu, pentru că, se știe, pensia e mult mai mică și eu aveam nevoie de bani pentru deplasările în teren după plante. Au fost trei cereri la inspectorat, pentru prelungirea perioadei de lucru cu încă doi sau trei ani. Două dintre ele s-au aprobat, a mea nu. Erau sătui cei de acolo de mine și de lucrările mele și atunci m-au eliminat, ca să nu mai "umbresc" pe nimeni cu ceea ce făceam. Așa ceva între plante nu există. Gândiți-vă că ele sunt ființe vii ca noi, respiră, cresc, iubesc, se împrietenesc unele cu altele, nu le place dacă le schimbi locul sau le pui un alt companion și, cu toate acestea, dacă le ești credincios și le folosești perseverent, îți dau tot ceea ce au mai bun: viața lor întreagă pentru a te vindeca. Mie mi-e tare greu să rup o plantă, o fac numai la nevoie, când nu mai am ce să fac. Țin minte că în copilărie am numărat odată toate florile unui pom pe care l-a tăiat tata. Fiecare dintre ele era ca un ochi închis pe veci. Un ochi în care a rămas oglindit cerul și toate frumusețile din jur. Să știți că cei care se înconjoară de plante sunt mult mai fericiți. Fără să-și dea seama, trec mai ușor peste provocările fiecărei zile, se întăresc, iau puteri de la plantele din jur. Există și plante din care se prepară ceaiuri pe care le numim de întreținere, tonice, care energizează, ajută la recuperare în stări de oboseală, surmenaj, depresie. Este vorba, printre altele, de rozmarin, ciuboțica cucului, cimbrișor, sovârf, roiniță, iasomie. Îndulcite cu puțină miere, ajută și pe tineri, și pe bătrâni. Dar eu cred că cel mai bun leac pentru mulți, mai ales pentru orășeni, ar fi simplul fapt de a merge și a culege plante medicinale, într-una din aceste minunate zile de mai. Orașul pervertește oamenii, din păcate.
"Să nu pui răul la inimă"
- Am învățat multe în această "drumeție" printre plante. Mai rămâne să ne dați și câteva din secretele longevității dumneavoastră, în afară de plantele cu care vă ocupați toate zilele și de la care pare că luați puteri.
- E bine să treci peste lucrurile sâcâitoare, mărunte, să nu le bagi în seamă, să nu pui răul la inimă, cum se spune. Apoi, e important să faci, pe cât poți, ceea ce-ți place. Eu m-am îndrăgostit de plante încă din copilărie, de când mergeam cu tata la coasă. Ore întregi priveam florile din jurul meu, îmi plăcea să le studiez toate detaliile, deși la vremea aceea nu aveam noțiuni științifice despre plante. Am urmat toată viața această pasiune, și de aceea, niciun efort nu mi s-a părut prea greu, niciun sacrificiu de netrecut. Și-am cultivat-o toată viața, temeinic și meticulos, cu modestie, chiar dacă am fost un om sărac și nu m-am îmbogățit din asta. În schimb, acum sunt un om senin.
Alte sfaturi de viață bună? Mișcare în natură, fructe și legume proaspete, salate, crudități din zone curate și, lângă toate acestea, bucuria de a împărtăși cu cei apropiați gândurile și frământările zilelor. Eu am marea bucurie că am fost îngăduit, ajutat și însoțit în viața de până acum, de cea mai frumoasă floare pe care am întâlnit-o, de Florica, soția mea, care mi-a fost alături în toate drumurile și expedițiile din țară.
Final la o cană de ceai
Am băut un ceai de roiniță cu dl prof. Pârvu, am povestit îndelung despre multe alte flori, despre unele care numai prin simpla lor prezență te binedispun, pentru că, spune domnia sa, "există în sufletul omenesc o mișcare, o transformare nesesizabilă în apropierea lor". Am povestit despre timpul și anotimpurile plantelor, despre magia lor, despre spaima copacilor care văd intrând în pădure tăietorii de lemne, despre puterea înzecită a plantelor culese după ora 10 a dimineții, când sunt în plin proces de fotosinteză, despre răbdarea și stăruința cu care se fac tratamentele cu plante și, mai ales, despre bucuria de a trăi o viață întreagă printre flori.