Leacuri de viață lungă

Otilia Teposu
- Povestite de Prof. Dr. Constantin Pârvu, cel mai mare cunoscător al plantelor de leac românești -

Am ajuns în Vălenii de Munte pe o ploaie cu soare, așa cum ne-a obișnuit deja pri­mă­vara aceasta atât de capricioasă. Ver­dele viu al pădurilor părea și mai proaspăt în lumina crudă a ploii iuți și-un fel de bucurie a întregii firi se simțea oriunde te-ai fi uitat. Pâlcuri de mesteceni își tremurau frunzele de-abia deschise, pă­pădiile îm­pes­trițau marginile drumului, bujorii își ridicau se­meți bobocii în vânt. Încă o dată am simțit ce mare sărbătoare este ploaia de mai, pentru fiecare fir de iarbă și, molipsită de această bucurie a naturii, am ajuns în casa celui care este, pe drept cuvânt nu­mit, cel mai mare cunoscător al florilor, arbuștilor și arbo­rilor din România, prof. Dr. Constantin Pârvu. Autor al unor lucrări monu­mentale, dintre care cele mai cu­noscute sunt "Uni­versul Plantelor" (lucrare premiată la Târgul In­ter­național de Carte de la Paris) și "En­ciclopedia Plan­telor", în patru volume, prof. Pârvu a alcătuit, după zeci de ani de cercetare și studiu pe teren, cele mai complete fișiere despre plantele de la noi. Revista noastră a mai scris despre realizările dom­niei sale, semnalând nenumărate sfaturi și rețete de sănătate, pe care le-a adunat din toată țara, în nenu­mărate călătorii făcute de-a lungul anilor. De data aceasta, l-am vizitat cu scopul de a afla măcar câteva dintre secretele longevității sale, căci la optzeci și patru de ani, profesorul încă lucrează mai multe cea­suri pe zi, pregătind noi cărți despre tainele plantelor.

Marea comoară a sănătății

- Ce mai faceți, domnule profesor? Ne-am aș­teptat să ne invitați la o drumeție, să vă găsim la cu­les de muguri și frunze proaspete, că tot suntem în luna florilor.

- Din păcate, acesta este primul an în care nu am mai putut merge ca până acum să adun plante. Anumite probleme de să­nătate m-au împie­di­cat, am vândut și mașina cu care plecam pe teren, pentru că mi-e greu să mai con­duc și, uite așa, am timp acum mai mult ca să pre­lucrez datele pe care le-am adunat și să-mi or­do­nez fișele, căci lucrez la o nouă car­te despre tra­ta­­mentul bo­lilor cu ar­bori și arbuști. Cartea va aduce infor­ma­ție nouă pentru multă lume, care era obișnuită să facă pâ­nă acum trata­mente doar cu ierburi medicinale. Când aveam mașină, ple­cam pe teren la fie­care sfârșit de săptă­mâ­nă, împreună cu soția mea Florica, la cules și cercetat plantele. Am trecut de-a lungul anilor prin toate satele țării. Nu cred că este culegător de plante cu care să nu fi stat de vorbă. Am aflat de la ei foarte multe informații legate de denumirea populară a plantelor, de bolile pentru tratarea cărora se folo­seau în mod tradițional. Îi luam pe teren cu mine. "Hai să vedem dealul ăsta", le ziceam și făceam un in­ventar cât se poate de complet al plantelor care creșteau acolo. Ceea ce aflam pe teren confruntam apoi cu informațiile științifice, cu analizele de la­borator pe care le făceam eu, și așa am ajuns să-mi dau seama că în plantele care cresc la noi se găsește cea mai mare comoară pentru sănătatea noastră. Multe le-am testat direct pe mine și am putut să ob­serv și mai bine ce proprietăți vindecătoare au. Tre­buie să-mi mai apară în curând o carte. Am adunat în ea enorm material din sate din toate regiunile țării. Se va chema "Enciclopedia plantelor medi­ci­nale din flo­ra României" și are 1408 pagini cu toate informa­țiile despe plantele medicinale de la noi.

- Haideți să facem măcar imaginar un traseu de cules plante medicinale în aceste zile de mai. De unde ați începe?

- Sigur de pe Dealul Măciuca, din Bertea na­tală. E un loc foarte frumos, încărcat de plante ier­boase și lemnoase, zeci de specii pe metru pătrat, o minune a naturii pe care am descoperit-o când mer­geam, copil fiind, cu tata la fân. Acolo am deschis eu ochii pe plante și acolo am început să le învăț, la sfatul mamei mele care le cunoștea și le folosea așa cum știau, de fapt, cam toate femeile de la sate.

Regina plantelor

- Și ce-ați culege mai întâi? Cu ce ați începe?

- Cu rostopasca, ea e regina plantelor vinde­că­toare și, de când m-a ajutat pe mine personal să mă vindec, eu cred foarte mult în puterea ei. Acum, în această perioadă, este numai bună de cules, adică este înflorită, dar încă nu are păstăile, fructele, formate. Acestea sunt toxice și se înlătură întot­dea­una. Rețeta de preparare a ei mi-a dat-o și mie fostul profesor de la facultate, cu care am făcut lucrarea de diplomă și care era și directorul Grădinii bota­nice din București. M-am întâlnit cu el în perioada în care eram foarte, foarte bolnav, după o operație serioasă. Eram slăbit, n-aveam putere și eram palid. "Ce-i măi cu tine?", m-a întrebat speriat de felul în care arătam. I-am povestit și mi-a dat rețeta care m-a vindecat total. Iat-o, așa cum, mi-a spus-o acum vreo cincizeci de ani:
"Uite ce-i, du-te acasă, ia rostopască, pune-o la uscat și apoi pune 5 grame de plantă uscată la fiert (nu mai multă!) în 1 litru de apă. Fierbe-o 2 minute și las-o la răcit câteva ore, apoi amestecă bine lichidul strecurat cu 150 - 200 ml miere de albine. Ia din oră în oră câte 1 lingură din acest amestec." Am ajuns acasă și am făcut exact cum mi-a spus domnul profesor Tanasie, care s-a dovedit a fi, spre uimirea mea, și un as al terapiei cu plante, și după numai două săptămâni m-am simțit bine. După ce am băut pri­mele două-trei sticle de preparat, în doza și la inter­valele de timp indicate, s-a produs un adevărat mi­racol. Am putut din nou să mănânc, treptat mi-a re­ve­nit vigoarea, obrajii au început să-și recapete culoa­rea, de unde eram alb ca hârtia. Puține plante se pot compara ca putere vindecătoare cu rostopasca, care pe mulți i-a salvat. E bună în toate bolile apara­tului digestiv, dar și în cancere.

Magnifica tătăneasă, mântuitorul buxus

Și pentru că vorbim de cancer, atât de des în­tâlnit în ultima vreme, să vă spun cum m-am vin­decat de cancer la colon. Am fost operat de cancer de colon și chirurgul care m-a operat, dr. Artenie de la București, mi-a explicat care este starea mea de sănătate și m-a trimis la Spitalul Județean Prahova, să mă înscriu pentru citostatice. Nu le-am făcut, dar mi-am pre­parat eu un medicament din tătăneasă. Cunoșteam de multă vreme virtuțile acestei plante și iată că venise vremea să le încerc pe propria piele. Iată și rețeta care m-a vindecat de cancer de colon acum douăzeci de ani și pe care o recomand: se fierbe rădăcina de tătă­neasă mărunțită (cam 2 linguri) în 2 l de apă, vreme de 30 de minute, după care se ia decoctul de pe foc și se lasă 24 de ore să stea acoperit, la temperatura ca­merei. La început, am băut dimineața, la prânz și seara câte o cană din lichidul obținut. Ajunsesem ca după câteva săptămâni să beau cam 2 l de pre­parat din acesta pe zi, îl beam întruna, în loc de apă. Am mai ținut în perioada aceea și un regim alimentar ve­getarian (pe care îl mențin și acum), iar când m-am dus la control, doctorii nu mi-au mai găsit nici urmă de tumoră, și a rămas până în ziua de azi, după aproape 20 de ani, așa cum v-am mai spus. Tătăneasa este nu numai antican­ce­rigenă, ci și antimitotică, adi­că îm­piedică divi­ziunea și răspândirea celulelor can­ceroase. Totul este să ai răbdare, pentru că re­zul­tatele trata­men­telor cu plante apar sigur, dar după câteva săp­tămâni.

- În fața unui diagnostic atât de sever, cum este cancerul, e greu să ai răbdare. De multe ori, dis­perarea îi face pe oameni să încerce tot felul de tratamente.

- Eu nu spun să nu încerce mai multe, fiecare face cum crede de cuviință. Din păcate, mulți cheltuie averi și sunt păcăliți de lecuitori min­cinoși, când leacurile adevărate sunt la îndemâna oricui. Eu v-am spus cazul meu și vă mai dau o rețetă foarte folo­sitoare în cancere. Am folo­sit-o și eu și acum, în aceas­tă lună este exact pe­rioada în care se poate prepara. Este vorba de rețeta cu ci­mișir, sau buxus, plan­ta veșnic verde, care se gă­sește prin toate parcu­rile. Se iau vârfuri fragede de crenguțe, de 3-4 cm, și se taie mărunt cu foar­feca, în așa fel încât fiecare frun­zișoară să fie tăiată în cel puțin două, trei bucă­țele. Se pun într-un vas de sticlă și se acoperă cu al­cool de 50 grade. Alcoolul să treacă de un deget dea­supra crenguțelor. După 5 zile se toarnă peste acestea un amestec din apă și alcool de 50 grade, în proporție de 1 la 1, câtă apă, tot atâta alcool. Lichidul adăugat după 5 zile trebuie să fie cam în aceeași cantitate ca alcoolul care este deja pe crenguțele de cimișir. Acest ames­tec de apă și alcool se poate înlocui cu glicerină pentru rezultate și mai bune, pentru că glicerina scoate tot ce este bun în plante. (Glicerină se găsește în spitale). Se lasă la macerat 21 de zile, du­pă care se strecoară și se beau câte 50 de pi­cături de 3 ori pe zi, dimineața, la ora 12, și seara. Când am fost eu bol­nav, am luat timp de o lună aceste picături, de 3 ori pe zi, apoi le-am luat doar dimineața și seara, o vreme, și după aceea doar 1 dată pe zi. Acuma nu mai iau deloc.
Tot pentru cancere sunt buni mugurii de anin negru, dar e greu să-i culegi, că trebuie să iei muguri de pe un copac întreg ca să-ți faci prepa­ratul. Eu am luat frunze ti­nere, de-abia deschise, care conțin aceleași principii active ca mu­gurii. Și aninul alb este bun la cancerele de sân și de piele.

Curățenia de primăvară

- Domnule profesor, primă­va­ra și începutul verii este ano­timpul curățeniei, în general. Pen­tru a înlătura toxinele adu­nate de-a lungul iernii ce să fa­cem?

- Mișcare cât mai multă și să beți cât mai des acest elixir foarte simplu de preparat: puneți într-un vas cu apă proaspătă plante de păpădie, soc și rosto­pască, tocate mă­runt. Lăsați-le la macerat 4 sau 5 ore și apoi pu­teți să beți din această apă care curăță orga­nismul. În curând înfloresc cimbrișorul, so­vârful, ciu­boțica-cu­cului, limba-boului. Acestea energizează or­ga­nis­mul, țin tonusul ridicat și sunt recomandate în cure lungi, de întreținere.
Un alt leac de curățare a întregului organism, foarte eficient pentru cei care au colesterolul mărit, se prepară din mesteacăn, chiar în această perioadă a anului. Se iau frunze tinere sau ramuri subțiri de mesteacăn, se mărunțesc și se acoperă cu alcool de 50 de grade. Se lasă la macerat timp de 21 de zile, după care se iau câte 20 - 30 de picături, de 3 ori pe zi. Aces­ta este un preparat care dă rezultate sigure, și în reglarea nivelului de colesterol. Dar mesteacănul are multe alte proprietăți care-l fac bun pentru tratarea aparatului respirator, dar și pentru rinichi. Aproape la fel se poate prepara tinctura din coajă de ulm. Se fo­losesc ramuri subțiri. Se taie ramura, se jupoaie, se toacă bine coaja și se pune imediat în sticlă cu alcool. Se lucrează repede, ca să nu se piardă principiile active din plantă. Ulmul este pre­țios în detoxifierea organismului, are rol antiinfla­ma­tor și antireumatic. Acuma, dumnea­voastră tre­bu­ie să știți că eu vă spun aici doar câteva dintre pro­prietățile plantelor de care vorbim. Ele au însă o acțiune mult mai complexă asu­pra întregului orga­nism, și atunci când sunt folo­site mai multe plante pentru aceeași boală, se în­mulțesc și puterile active. De exemplu, dacă pentru un cancer se iau 10 pică­turi de tinctură de cimișir și tot 10 picături de tinc­tură din frunze de anin negru, tinc­turile fiind pre­parate separat, se obține o con­centrație dublă de puteri active.

Lecția de generozitate


- Culegeți plante, le studiați, le cercetați de o viață întreagă. Ați învățat ceva de la ele?

- Da, generozitatea. Am învățat de la plante modestia și am învățat să dăruiesc atunci când pot fi de folos. Eu n-am făcut niciun rău nimănui. Când a ve­nit vremea de pensie, am făcut cerere ca să mai ră­mân în serviciu, pentru că, se știe, pensia e mult mai mică și eu aveam nevoie de bani pentru deplasările în teren după plante. Au fost trei cereri la inspectorat, pentru prelungirea perioadei de lucru cu încă doi sau trei ani. Două dintre ele s-au apro­bat, a mea nu. Erau sătui cei de acolo de mine și de lucrările mele și atunci m-au eliminat, ca să nu mai "umbresc" pe nimeni cu ceea ce făceam. Așa ceva între plante nu există. Gândiți-vă că ele sunt ființe vii ca noi, respiră, cresc, iubesc, se împrietenesc unele cu altele, nu le place dacă le schimbi locul sau le pui un alt com­pa­nion și, cu toate acestea, dacă le ești credincios și le folosești perseverent, îți dau tot ceea ce au mai bun: viața lor întreagă pentru a te vindeca. Mie mi-e tare greu să rup o plantă, o fac numai la nevoie, când nu mai am ce să fac. Țin minte că în copilărie am numărat odată toate florile unui pom pe care l-a tăiat tata. Fiecare dintre ele era ca un ochi închis pe veci. Un ochi în care a rămas oglindit cerul și toate fru­musețile din jur. Să știți că cei care se înconjoară de plante sunt mult mai fericiți. Fără să-și dea seama, trec mai ușor peste provocările fiecărei zile, se întă­resc, iau puteri de la plantele din jur. Există și plante din care se prepară ceaiuri pe care le numim de în­tre­ținere, tonice, care energizează, ajută la recu­perare în stări de oboseală, surmenaj, depresie. Este vorba, printre altele, de rozmarin, ciuboțica cu­cului, cimbri­șor, sovârf, roiniță, iasomie. Îndul­cite cu puțină miere, ajută și pe tineri, și pe bătrâni. Dar eu cred că cel mai bun leac pentru mulți, mai ales pentru oră­șeni, ar fi simplul fapt de a merge și a culege plante medicinale, într-una din aceste minunate zile de mai. Orașul pervertește oamenii, din păcate.

"Să nu pui răul la inimă"

- Am învățat multe în această "drumeție" prin­tre plante. Mai rămâne să ne dați și câteva din se­cretele longevității dumneavoastră, în afară de plantele cu care vă ocupați toate zilele și de la care pare că luați puteri.

- E bine să treci peste lucrurile sâcâitoare, mă­runte, să nu le bagi în seamă, să nu pui răul la inimă, cum se spune. Apoi, e important să faci, pe cât poți, ceea ce-ți place. Eu m-am îndrăgostit de plante încă din copilărie, de când mergeam cu tata la coasă. Ore întregi priveam florile din jurul meu, îmi plăcea să le studiez toate detaliile, deși la vremea aceea nu aveam noțiuni științifice despre plante. Am urmat toată viața această pasiune, și de aceea, niciun efort nu mi s-a părut prea greu, niciun sacrificiu de netre­cut. Și-am cultivat-o toată viața, temeinic și me­ticulos, cu mo­des­tie, chiar dacă am fost un om sărac și nu m-am îmbogățit din asta. În schimb, acum sunt un om senin.
Alte sfaturi de viață bună? Mișcare în natură, fructe și legume proaspete, salate, crudități din zone curate și, lângă toate acestea, bucuria de a împărtăși cu cei apropiați gândurile și frământările zilelor. Eu am marea bucurie că am fost îngăduit, ajutat și însoțit în viața de până acum, de cea mai frumoasă floare pe care am întâlnit-o, de Florica, soția mea, care mi-a fost alături în toate drumurile și expe­dițiile din țară.

Final la o cană de ceai

Am băut un ceai de roiniță cu dl prof. Pârvu, am povestit îndelung des­pre multe alte flori, despre unele care numai prin simpla lor prezență te bi­nedispun, pentru că, spune domnia sa, "există în sufletul ome­nesc o miș­care, o trans­for­mare nesesizabilă în apro­­pierea lor". Am povestit despre timpul și anotim­pu­rile plantelor, des­pre magia lor, despre spai­ma co­pa­cilor care văd intrând în pădure tăie­torii de lemne, despre puterea înze­ci­tă a plantelor cu­lese după ora 10 a di­mi­neții, când sunt în plin proces de fo­to­sin­teză, despre răb­darea și stă­ruința cu care se fac tra­ta­­mentele cu plante și, mai ales, despre bucuria de a trăi o viață întreagă printre flori.