Uleiurile alimentare - otravă sau medicament?

Ilie Tudor
- Cu toții ingerăm, fără să fim conștienți de acest lucru, cantități imense de grăsimi, de-a lungul unui an. Însă sub denumirea promițătoare de "grăsimi" sau "uleiuri vegetale pure" se pot ascunde lucruri fără nicio legătură cu ele, ba, uneori, chiar otrăvuri. În cele ce urmează, vom încerca să descâlcim labirintul complicat al grăsimilor pe care, cu toții, că vrem sau nu, ajungem să le consumăm -

În plină modă a laptelui și iaurtului degresat, trebuie să știm că grăsimile sunt la fel de importante pentru organism ca și vitaminele, aminoacizii sau mineralele. Grăsimile (lipidele), în general, și cele vegetale, în special, sunt o condiție a supraviețuirii noastre. Câteva săptămâni în care nu am consuma niciun fel de grăsimi ne-ar crea, în primă fază, probleme de piele, pe urmă ne-ar afecta siste­mul nervos și en­docrin, pen­tru ca apoi, întreg orga­nis­mul să intre în declin, apărând ceea ce se numește malnutriția. Așa­dar, obsesia pentru alimentele de­gre­sate, dacă se poate cu 0% gră­simi, este - nu doar inu­tilă, ci chiar extrem de nocivă. Per­soanele care se feresc de grăsimi, pen­tru a slăbi, de exemplu, vor eșua în demersul lor, pentru că lipidele vor fi înlocuite cu excesul de zaha­ruri (hi­drați de carbon), care produc diabet, celulită, obezitate. Mai mult, persoa­nele care consumă totul de­gre­sat vor "reuși" să se îmbol­nă­vească, să intre într-un puternic efect de recul (yo-yo) și să-și alte­reze grav aspectul corpo­ral, în special aspectul pielii. Cercetă­rile arată că grăsimile trebuie consu­mate siste­matic, mai importantă decât cantitatea fiind calitatea lor. Cele mai sănătoase grăsimi sunt cele vegetale, adică uleiu­rile, obținute prin presare la rece, iar cele mai pericu­loase sunt cele fabricate industrial, sau prin extracție cu solvenți chimici. Prin informa­țiile care urmează, încercăm să vă ajutăm să alegeți grâul de neghină, spre sănătatea dvs. și a celor dragi.

Uleiurile presate la rece - cele mai sănătoase

Sunt considerate cele mai sănătoase, dar sunt și cele mai scumpe, întrucât se obțin prin metode tradiționale, cu randamente foarte scăzute. Se numesc presate la rece, deoarece extracția se face prin pre­siune, la temperaturi care nu depășesc 50 de grade Cel­sius, așa încât să nu fie alterată categoria cea mai importantă de substanțe pe care o conțin, și anume: gră­simile nesaturate. Aceste grăsimi, numite și sănă­toase, au darul de a curăța arterele, de a menține echi­librul hormonal, de a scădea procentul de coles­terol rău (LDL) și de a crește procentul de colesterol bun (HDL). Practic, un consum constant de uleiuri presate la rece este o garanție a sănătății sistemului cardio­vascular, a celui endocrin și a pielii. Din păcate, înce­pând din 1930, o nouă metodă a început să înlo­cuiască presarea la rece, folosită până atunci de mii de ani, și anume: presarea la cald.

Uleiurile presate la cald - tolerate

Dacă prin metoda la rece se poate obține aproxi­mativ 40% din conținutul de ulei al semințelor, ei bine, prin încălzire la temperaturi de 160-210 grade Celsius sau chiar mai mult, procentul de extracție ajunge până pe la 70%. Adică aproape dublu! Ce-i drept, la aceste temperaturi, multe dintre grăsimile sănătoase se transformă în grăsimi nesă­nătoase. Mai mult decât atât, o mul­țime de vitamine și alte sub­stanțe va­loroase din punct de vedere nu­tritiv și terapeutic sunt dis­truse. Iar nu­trienții care mai su­praviețuiesc după presarea la cald vor fi cu sigu­ranță uciși în următorul ciclu de procese la care vor fi su­puși - rafinarea.

Uleiurile rafinate - nesănătoase

După presarea la cald, uleiurile sunt supuse la mai multe reacții chimice, menite să le facă să aibă un miros cât mai neutru, să arate comer­cial, să nu aibă gus­turi stridente și să poată fi conser­vate cât mai mult. Toa­te aceste procese poartă numele de rafinare și presupun folosirea sodei caustice, a acidului sulfuric sau fos­foric, care anulează mirosul specific și deco­lorează uleiul. Ulterior, uleiul va fi colorat la loc, cu un mic adaos chi­mic, care să-i dea o nuanță cât mai atractivă, și apoi va fi eventual pre­lun­git termenul său de valabilitate cu ajutorul unui conservant. Practic, aproa­pe toate uleiurile pe a căror eti­chetă scrie că ar fi de floarea-soa­relui, de soia, de porumb etc. sunt, de fapt, uleiuri rafinate. Și, de ase­menea, este foarte posibil ca, pe lân­gă presarea la cald și rafinare, ele să mai fie supuse și la o extracție cu solvenți chimici.

Uleiurile extrase cu solvenți chimici - periculoase pentru sănătate

Dacă prin presare la cald, randamentul de extracție crește la 70%, cu ajutorul solvenților chimici, acest randament ajunge să treacă de 90%, atingând eficien­ța maximă. Cu ce preț? Cu prețul folosirii unui derivat petrolier ieftin, numit hexan, care este amestecat la temperaturi înalte cu semințele din care se extrage uleiul. Așadar, inițial, uleiul este amestecat cu hexa­nul, care apoi este eliminat, în mare parte, printr-o trecere prin abur extrem de fierbinte. De obicei, pen­tru extragerea uleiului, se folosește așa-numitul "n-he­xan", o substanță care, ingerată într-o doză de peste 50 de grame, provoacă decesul unui adult. În doze mai mici, produce doar dureri de cap, greață, ac­­­celerări ale pulsului, leșin, iritații bron­ho-pulmo­nare.

Grăsimile vegetale (uleiurile) modificate - foarte periculoase pentru sănătate

Există, însă, și uleiuri mai toxice decât cele extrase cu solvenți chimici și rafinate. În ultimele decenii, industria alimentară a pus accentul exclusiv pe gustul și aspectul cât mai atractiv al alimentelor, lăsând efec­tul lor asupra sănătății pe ultimul loc. Uleiurile modificate, numite și grăsimi mo­dificate, sunt întâlnite mai ales în dulciuri, produse de patiserie și conserve. Ele fac alimentele cremoase și gustoase dar, în ace­lași timp, accelerează depunerea grăsi­mii pe artere, predispun organismul la diabet și, mult mai grav, cresc riscul de cancer. Margarina este exem­plul clasic de modificare a uleiurilor prin hidrogenare, care transformă grăsi­mile sănătoase în unele mai gustoase, dar și mult mai nocive. Important este să reținem că toate aceste grăsimi modificate, numite și grăsimi trans, trebuie evitate, întrucât sunt cele mai toxice.

Uleiurile falsificate - periculoase pentru sănătate

Da, există și așa ceva, iar cel mai bun exemplu este uleiul extravirgin de măsline, din a cărui contrafacere, mafia italiană câștigă mai mult decât din traficul de cocaină de pe întreaga planetă, adică miliarde de do­lari în fiecare an. Cum se falsifică uleiul de măsline? Se ia o combinație ieftină de uleiuri suprarafinate, obținute cu solvenți, se adaugă puțin extract de frunze de măslin, cât să-i dea o culoare verde, aroma speci­fică și un gust amărui, apoi se pune un corector de aci­ditate. Astfel se ajunge ca valoarea produsului con­trafăcut să crească de cinci până la zece ori, păstrân­du-se aparențele de legalitate. Uleiurile falsificate merg mai ales pe piețele din estul Asiei sau în țările mai sărace, unde consumatorii nu sunt familiarizați cu gustul uleiurilor autentice, putând fi ușor înșelați. Iar această afacere, care ruinează agricultorii cinstiți și pune în pericol sănătatea a milioane de oameni, a ajuns atât de răspândită, încât țări cum ar fi Italia sau Spania vor să-și modifice legislațiile, pedepsind cu zeci de ani de închisoare pe falsificatori.

Așadar, care sunt uleiurile de care trebuie să ne ferim?

Din informațiile prezentate până acum, se desprin­de ideea clară că majoritatea uleiurilor comercializate în magazine sunt toxice sau foarte toxice. În ordinea crescătoare a nocivității, enumerarea uleiurilor ar suna astfel: presate la cald, rafinate, extrase cu sol­venți chimici și, ultimele dar și cele mai toxice, gră­simile modificate și uleiurile așa-zis extravirgine, dar contrafăcute. Toate aceste uleiuri afectează în prin­cipal:
* Greutatea corporală - mai ales uleiurile rafi­nate și cele modificate sunt extrem de dăunătoare, întrucât stimulează formarea de țesut adipos în exces, blochează procesele de eliminare și dau o stranie de­pendență. Apoi, ele favorizează inflamarea țesutului adipos, dând naștere celulitei, iar în asociere cu dul­ciurile, sunt combinația care îngrașă cel mai rapid.
* Inima și vasele de sânge - sunt afectate puter­nic în cazul consumului de uleiuri bogate în grăsimi nesănătoase, întrucât cresc proporția de colesterol rău, care ulterior se va depune pe artere, împiedicând ini­ma să se aprovizioneze corect cu sânge, favorizând blo­carea circulației, apariția accidentului vascular ce­rebral și a infarctului.
* Ficatul - este puternic solicitat de uleiurile rafi­nate și modificate, care conțin de multe ori reziduuri toxice, ce afectează celula hepatică. De aceea, per­soanele cu boli de ficat trebuie să evite orice ulei care nu este presat la rece, dar și grăsimile animale (din carne, în special), precum și prăjelile.
* Pancreasul - este indirect forțat de către grăsi­mile nesănătoase, care cresc rezistența organismului la insulină, ceea ce obligă pancreasul să secrete tot mai mult din această substanță, care ne reglează glicemia.
* Sistemul imunitar - este, poate, cel mai afectat de alimentația cu uleiuri nesănătoase. Și aceasta, deoarece aceste uleiuri procesate industrial nu conțin vitamine și alte substanțe necesare bunei funcționări a imunității. Mai mult, grăsimile nesănătoase, mai ales cele modificate, blochează în bună măsură activi­tatea celulelor cu rol în apărare, ceea ce favorizează instalarea infecțiilor cronice, dar și a bolii canceroase. Totuși, pentru a fi sănătoși, un procent de 15-20% din rația zilnică de calorii trebuie să provină din uleiuri. Cu alte cuvinte, un adult ar trebui să consume între 30 și 60 de grame de ulei pe zi, echivalentul a 2-4 linguri. Care sunt cele mai bune, vom afla în con­tinuare.

Scurt ghid terapeutic al uleiurilor presate la rece

Deși sunt mai scumpe, uleiurile presate la rece, chiar și în cantități mici, reprezintă un aport de calorii și nutrienți atât de mare, încât le justifică din plin pre­țul. Este adevărat, aceste uleiuri sănătoase au de multe ori o aromă ceva mai puternică și un gust amă­rui, ciudat pentru noi, cei care ne-am obișnuit cu uleiu­rile rafinate. Dar gusturile se educă! Odată ce vom in­troduce gradat, pentru câteva luni, aceste uleiuri în alimentație, ne vom obișnui atât de mult cu gustul lor sănătos, încât nu vom mai tolera aroma pa­li­dă a ule­iu­rilor rafinate. Iată lista celor mai sănă­toase uleiuri presate la rece:

Uleiul de floarea-soarelui - atunci când este obținut prin presare la rece este mult mai sănă­tos decât versiunile sale rafinate, din comerț. Versiunea presată la rece ajută la ținerea sub control a nivelului de co­lesterol și trigliceride din sân­ge, fiind benefică și pentru piele sau țe­su­turile elastice. Totuși, cer­cetări recente arată că acest tip de ulei este prea bogat în așa-numitul acid O­me­ga 6 și prea sărac în Ome­ga 3. Ce înseam­nă aceasta? Că excesul de Omega 6 va favoriza insta­larea bolilor inflamatorii articulare, a celor neu­ro­logice (Alz­hei­merul este una dintre ele) și a celor alergice sau autoimune.

Uleiul de rapiță - spre deosebire de marea majoritate a uleiurilor presa­te la rece, are un gust neutru, ceea ce-l face potrivit pentru numeroase tipuri de mâncă­ruri, de la salate, la felurile de mâncare gătite prin fier­bere. Consumat ne-preparat termic, aduce cele mai multe beneficii, fiind un excelent ajutor pentru articulații, în­trucât le reduce inflamația și le redă mobilitatea. Apoi, uleiul de rapiță este în mod special recomandat bărbaților, acidul Omega 3 pe care îl conține din abun­dență ajutând la păstrarea echi­librului hormonal și prevenind apariția impo­ten­ței vasculare (cea mai frec­ventă formă de impo­tență), dar și a adenomului de prostată. Medicii au observat și că acest ulei previne apariția mutațiilor celulare, fiind un excelent preventiv pentru cancer, în special cel de colon.

Uleiul de soia - a fost introdus, alături de uleiul de porumb, de struguri sau arahide pe lista neagră a uleiurilor foarte bogate în Omega 6, care în exces produce boli articu­lare, alergice sau cardiace. În momentul actual al cer­cetărilor, nu este clar dacă efectele sale terapeutice (este un bun reglator hor­monal pentru femei) sunt mai puternice comparativ cu potențialul său dău­nă­tor.

Uleiul de migdale - conține o cantitate considerabilă din acizii Omega 3 și Omega 6 (aflați în proporții echilibrate), precum și de vitamina E. Acești nutrienți stimulează puternic imunitatea, pre­vin infecțiile cu viruși sau bacterii, întrucât întăresc membrana celulelor sănă­toase. Mai mult, ajută la păstrarea sănătății siste­mu­lui nervos până la vâr­ste înaintate, ajutând pro­cesele de memorare, sti­mu­lând atenția și favori­zând adaptarea rapidă la stimulii exteriori. De ase­menea, uleiul de migdale este un excelent stimulent al fertilității la femei, inclusiv la cele cu vârste mai înaintate. Este un ulei recomandat și celor care încă mai fumează sau care au fumat, întrucât ajută la curățarea vaselor de sânge afectate de gudroanele din fumul de țigară.

Uleiul de măsline - are unul din cele mai echilibrate raporturi între acizii Omega3 și Omega 6. Apoi, o anumită categorie de substanțe, numite fe­noli, conținută în uleiul virgin și extravirgin de măs­line a demonstrat o certă capacitate de a împiedica formarea trombilor (cheagurilor de sânge) în vasele sanguine. Ca atare, persoanele care consumă zilnic măcar 20 ml din acest ulei se vindecă mai repede de puseurile de tromboflebită, dar au și un risc mai scăzut de recidivă sau de complicații grave, cum ar fi embolia pulmonară. Apoi, uleiul de măsline este un campion în prevenirea și tratarea infarctului. Un studiu făcut în Spania a comparat evoluția unor pacienți care au supraviețuit unui infarct și au con­sumat apoi mari cantități de ulei de măsline virgin, cu cel al unor persoane care au supraviețuit infarc­tului și au preferat apoi o dietă normală, cu grăsimi saturate. Ambele grupuri de pacienți, care au consu­mat ulei de măsline, respectiv care au refuzat acest regim, au fost egale ca număr (171 de persoane) și au fost supravegheate vreme de 5 ani. Rezultatul a fost uluitor: pacienții din grupul care a ținut dietă cu mult ulei de măsline au avut cu 82% mai puține cazuri de infarct decât cei din grupul de control.
Uleiul de măsline presat la rece, virgin sau extravirgin, este bine să fie introdus în alimentația copiilor odată cu trecerea de la regimul exclusiv bazat pe lapte, la cel diversificat. Pe lângă că le protejează inima și vasele de sânge, uleiul de măsline îi ajută să ia în mod natural în greutate, stimu­lând procesele de creștere a siste­mu­lui osos, mus­cular și nervos. Mai mult, uleiul de măsline se pare că este una dintre grăsimile cel mai bine tolerate de copii.

Uleiul de cocos - din punct de vedere te­ra­peutic atunci când este obținut prin presare la rece, este considerat cel mai va­lo­ros ulei din lume, detro­nându-l chiar și pe cel de măs­line, care a condus cla­samentul până de curând. În alimentație, se folosește uleiul de cocos inodorizat, care este plăcut la gust, conține cantități impresio­nan­te de acizi Omega 3, be­nefici pentru inimă, sis­temul endocrin și cel imu­nitar. De asemenea, este printre puținele uleiuri care se pretează la gătit la temperaturi ridicate, inclusiv la prăjire.

Care sunt cele mai bune uleiuri pentru prăjit

De regulă, prăjelile ar trebui evitate, deoarece transformă grăsimile sănătoase în unele nesănătoase și, în plus, în procesul prăjirii, se formează substanțe cancerigene și hepato-toxice foarte puternice, cum ar fi acrilamida. Totuși, unele obiceiuri culinare sunt mai greu de înlocuit, motiv pentru care vom oferi câteva reguli simple pentru cei care vor cu tot dinadinsul să consume prăjeli:
* Folosiți uleiuri cu punct de fierbere înalt - acestea sunt mult mai rezistente la tem­peraturile ridicate, formând mai puține grăsimi satu­rate și sub­stanțe cu potențial toxic. Din această cate­gorie fac parte uleiul de palmier (aveți grijă să nu fie parțial hidrogenat!) - campionul absolult în materie de prăjeli, uleiul de măsline sau uleiul de cocos (ulti­mul fiind considerat - așa cum spuneam - cel mai sănătos din lume, la ora actuală).
* Asociați mâncărurile prăjite cu uleiuri pre­sate la rece, puse în salate - de exemplu, atunci când mâncați omletă sau chiftele, consumați și sala­tă făcută cu ulei presat la rece de floarea-soa­relui, rapiță sau măsline. Grăsimile sănătoase din acestea vor anihila în bună măsură efectele toxice ale grăsimilor saturate din prăjeli, conform prover­bului românesc, cui pe cui se scoate.
* Nu refolosiți niciodată uleiul în care ați prăjit o dată - deoarece, cu fiecare nouă folosire a acestuia, veți crește exponențial cantitatea de sub­stanțe toxice pentru ficat, colon și rinichi, pe care le conține.

Uleiurile vegetale și... marketingul

Imensul curent de opinie naturist și vegetarian, care a cuprins toată lumea dezvoltată econo­mic a schimbat fundamental comerțul mondial cu ali­mente. Producătorii de grăsimi animale, la fel ca și comer­cianții de alimente degresate, super-proce­sate etc. s-au trezit că afacerile lor au scăzut în câțiva ani dramatic, motiv pentru care au trecut la contra-ofen­sivă. Cum? Folosindu-se de o des­cope­rire recentă, aceea că excesul de acizi Omega 6 și deficitul de acizi Omega 3 este dău­nător pentru organism, favo­rizând bolile inflamatorii. Pornind de la această des­coperire, a fost declanșată o adevărată campanie de dezinformare, în presa din întrega lume apărând titluri de genul: "Adevărul urât despre uleiurile vegetale", "Uleiurile vegetale - un peri­col mortal" sau "Cât de nesănătoase sunt, de fapt, uleiurile vegetale". Această campanie pornește de la o rea­li­tate, aceea că sunt multe tipuri de uleiuri nocive în comerț, dar aruncă o umbră nefastă și ne-adevărată asupra tuturor uleiurilor vegetale. Or, există nenu­mărate tipuri de uleiuri, cum ar fi cel extravirgin de măsline, cel de rapiță, cel de arahide sau cel de cocos, care sunt cât se poate de sănătoase, fiind mai degrabă medica­mente, decât alimente. Ultimele decenii abun­dă de asemenea campanii de dezinformare, menite să vândă anumite categorii de medicamente sau de alimente, și deși adevărul iese întotdeauna la supra­față, asta se întâmplă târziu. Vă propunem, așadar, să vă bazați pe efectele benefice demonstrate știin­țific ale uleiurilor naturale, veri­ficând cu atenție toate zvonurile alarmiste. Cât des­pre celebrii acizi Omega 3 și Omega 6, vom reveni asupra lor și în numerele viitoare.