Acum, când orice informație e accesibilă pe Internet, s-ar putea crede că enciclopediile tipărite nu mai au de ce să adune praf pe rafturile bibliotecilor din casele noastre. Și totuși continuă să apară, periodic aduse la zi, asemenea lucrări de referință, dovadă că ele sunt mai mult decât o sursă de informații punctuale. Cu o admirabilă consecvență, asemenea unor faimoase edituri specializate din Occident care au o piață mult mai vastă, Meronia continuă să tipărească și să actualizeze dicționare tematice și enciclopedii, dintre care multe sunt dedicate istoriei și culturii naționale (de exemplu, "Dicționar de istorie a României", "Evul Mediu românesc", "Enciclopedia bătăliilor din istoria României", "Superlativele României", "România după 1989" sau dicționarele biografice conținând șefii de stat și de guvern, ziariștii, cinematografiștii, personalitățile feminine din țara noastră. Alcătuirea unor asemenea lucrări e extrem de laborioasă și presupune o specială acribie în toate fazele redactării și editării. Numai niște profesioniști pasionați se pot încumeta să o facă și, din fericire, încă mai avem asemenea specialiști care nu-și condiționează truda de recompense materiale. Ei s-au adunat în jurul lui Horia C. Matei, un om cu vocația enciclopedisticii, obstinat să țină în viață, în ciuda descurajantelor greutăți, Editura Meronia. Ceea ce fac acești oameni e un exemplu de patriotism în fapte, rar și cu atât mai prețios în șuvoaiele de demagogie dezlănțuite și mai abitir în campanii electorale. Rămân la părerea mea că oricărui candidat la funcții de conducere a țării ar trebui să i se impună un examen public de limbă și istorie națională, pe lângă unul de cunoștințe geopolitice la zi. Bibliografia sintetică necesară ar găsi-o în portofoliul Editurii Meronia. Cum n-am nicio speranță că funcțiile se vor obține la noi pe merite și capacități dovedite, vă recomand dvs., celor care vreți să fiți la curent cu resorturile mutațiilor petrecute în ultimii ani și implicațiile lor în politica globală, ediția nouă din "Enciclopedia statelor lumii". Cel mai cunoscut și longeviv titlu al enciclopedisticii românești a ajuns, de 41 de ani, cu aceiași autori și același prefațator, la a XIV-a ediție actualizată. Am mai scris aici despre două ediții anterioare, din 2009 și 2014 și, dacă le aveți, cu atât mai mult puteți sesiza prin comparație interesantele schimbări petrecute în interval. Azi avem pe mapamond 195 de state suverane plus 75 de teritorii dependente sau cu statut special. Pentru fiecare ni se dau, pe lângă hărți, datele definitorii: geografie, populație, limbi, culte religioase, evoluție istorică, organizare de stat, economie, turism etc. - în 2016. Recente sunt și statisticile finale, care relevă surprize față de ediția precedentă: China a depășit SUA în și mai multe domenii decât în 2014; în ierarhia economiilor a apărut pe locul III India, devansând Japonia, Germania și Rusia, iar în fruntea Indicelui dezvoltării umane, după Norvegia dar înaintea Elveției, a apărut Australia. Sunt și alte clasamente din care se vede că Europa își pierde rapid poziția în competiția cu celelalte continente. Cât despre situarea țării noastre în aceste statistici - vă las să descoperiți singuri adevărul obiectiv și să meditați la cauze. Măcar de ar face-o și viitorii aleși.