Trăim în epoca dominației absolute a medicamentelor de sinteză (chimice), uitând că în Antichitate, medicamentele se culegeau din natură, sub formă de plante, semințe și rădăcini. Au trecut mii de ani, agricultura a devenit ea însăși industrie, o industrie poluată de îngrășăminte și adausuri chimice periculoase, care ne hrănește, omorându-ne lent. "Ce mâncăm mâine?", a devenit o întrebare alarmantă, pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, indiferent de vârstă sau de statut social. Mai există mâncare curată, produse biologice garantate și cu preț accesibil oricărui buzunar? E greu de dat un răspuns general, fiecare se descurcă cum poate, important este ca în căutările noastre să facem apel cât mai des la natură, la plantele care pot fi transformate în mâncăruri gătite, o hrană gustoasă și sigură pentru sănătate. În rândurile care urmează, vă oferim câteva rețete-medicament, cu rădăcini.
Izvor de putere vie
Pe globul pământesc cresc mai mult de 120.000 de plante medicinale care pot fi folosite în alimentație, iar la noi în țară, numărul lor depășește 1000. Precum în terapie, și în alimentație se folosesc rădăcinile, bulbii, lăstarii, frunzele și florile, semințele și fructele. Practic, orice zonă din țară ne poate oferi un prânz vegetarian cu salată, ciorbă, ghiveci și compot, de asemenea, un desert și o gamă de ceaiuri. Unele părți ale plantelor se consumă crude, altele fierte, prăjite sau uscate.
Rădăcinile comestibile
Primăvara este anotimpul rădăcinilor, deoarece majoritatea plantelor depozitează în pământ substanțele hrănitoare. În textul de față nu e vorba de rădăcini cultivate în grădină, precum morcovii, sfecla, țelina etc., ci de rădăcinile de plante care cresc în sălbăticie, cum sunt cele de brusture, pir târâtor, mierea-ursului, trestie și obligeană. Multe rădăcini uscate și măcinate au înlocuit făina timp de mii de ani, salvându-i pe oameni de foame. În România, putem obține făină din rădăcini de păpădie, stuf, papură, nufăr alb și galben, coada-racului, sorbestrea, răculeț etc.
BARABOI (Chaerophyllum bulbosum)
Se întâlnește în toate zonele țării, prin tufărișuri, păduri rărite, maluri de ape, pe locuri necultivate. Planta cunoscută și sub numele de barabulă sau alunele e prețuită pentru rădăcinile ei în formă de tuberculi, cu gust de castane comestibile, pe care, primăvara, copiii le mănâncă crude. La sate, barabulele se folosesc ca salată, în supe, fierte sau prăjite în unt sau ulei. Plantă bogată în substanțe neazotate și cenușă.
Ciulama de tuberi de baraboi
Ingrediente: 1 kg tuberi baraboi, 1 lingură untură, 2 linguri de făină, 1 lingură de brânză rasă, sare.
Se curăță tuberii, se taie felii mai grosuțe și se fierb în apă cu sare, fără să se sfărâme. Separat se face un sos alb dintr-o lingură de untură și făină, stinsă cu apa în care au fiert feliile de tuberi. Se adaugă brânza rasă. Se toarnă sosul peste tuberii scurși de apă. Se dau câteva minute la cuptor.
Tuberi de baraboi la cuptor
Ingrediente: 1 kg tuberi de baraboi, 1 lingură unt, 2 ouă, 4 linguri de brânză rasă, 1 ceașcă de smântână.
Tuberii de baraboi se fierb, după care se curăță, se taie felii și se sărează. Se unge cu unt o formă, se așează în ea un rând de felii de baraboi, un rând brânză rasă, un rând de felii de ouă fierte bine. Se repetă. Între rânduri se pune puțin unt. Deasupra se toarnă smântâna, se presară brânză rasă și se dă la cuptor, unde se lasă 30 de minute să se rumenească. Se servesc la masă. În Moldova, Muntenia și Oltenia tulpinile tinere, decojite, se utilizează la supe (borșuri), salate, precum și drept condiment.
Tuberi de baraboi prăjiți în ulei
Ingrediente: 1 kg tuberi baraboi, ulei, sare.
Tuberii se curăță de coajă, se taie în bucăți de grosimea creionului sau a unui deget și se spală. Se scurg bine. Se înfierbântă uleiul într-o tigaie. Se pun tuberii tăiați și se împrăștie cu furculița, să nu stea lipiți unii de alții. Se țin pe foc până ce încep să capete culoare aurie. Se scot cu o lingură cu găuri, se presară cu sare și se servesc imediat, fierbinți. După același procedeu se pot prepara tuberii tăiați felii.
În ce boli se recomandă consumul de Baraboi?
* Energizant puternic, bogat în proteine vegetale, întăritor al imunității.
BRUSTURE (Petasites hybridus)
Planta care în Japonia se cultivă cu grijă și se oferă ca delicatesă la restaurante la noi crește liber, pe dealuri, sub garduri și în vii. Primăvara, până nu s-au ridicat toate buruienile, este ușor de observat locul de unde putem să scoatem rădăcini de brusture, bogate în inulină, o substanță importantă pentru bolnavii de diabet. Tulpinile viguroase ale brusturilor, cu frunzele lor uriașe, ca niște pălării, se văd de la distanță, mai ales în locurile umbroase și umede. Rădăcinile se consumă crude, fierte, coapte sau prăjite. Uscate și râșnite, se adaugă în aluat pentru pâine sau plăcinte. Pulberea din rădăcini prăjite și râșnite înlocuiește cafeaua atunci când bolnavul nu are voie să consume produse cu cofeină. În ciorbă, putem să înlocuim cartofii cu bucățele de rădăcină de brusture.
În ce boli se recomandă consumul Brusturelui?
* Diabet - preparatele din rădăcină proaspătă (rasă și adăugată în salate), fiartă în apă și amestecată cu lămâie, usturoi și untdelemn ori coaptă în cuptor și servită cu brânză rasă sau sos de usturoi, scad zahărul din sânge, reglează metabolismul glucidic, sprijină activitatea pancreasului.
* Exces de colesterol - pulberea din rădăcină uscată de brusture se presară peste salate, ciorbe și mâncăruri.
Precauții: Brusturele nu le este recomandat persoanelor alergice la erbacee, margarete sau crizanteme. De asemenea, folosirea pe termen lung a preparatelor din brusture poate afecta, în unele cazuri, ficatul și rinichii. Pentru evitarea reacțiilor nedorite, nu-l dați copiilor, gravidelor, precum și persoanelor cu hepato- și nefropatii. Simptomele de supradozare sunt: dureri de cap, iritarea ochilor, oboseală, somnolență, indigestie, stări de greață.
CICOARE (Cichorum inthybus)
Se recunoaște ușor, în lunile de primăvară târzie și de vară, datorită florilor ei albastre și luminoase. Considerată drept buruiană la noi, în Europa de Vest, Ucraina, Indonezia, India, SUA se cultivă pe terenuri agricole. Rădăcinile de cicoare sunt utilizate cu succes în industria cafelei și a produselor de patiserie, mai ales în Germania și Austria. Belgienii coc rădăcina de cicoare la cuptor, cu cașcaval sau mere, letonienii prepară o băutură din ceai de rădăcini, amestecat cu miere de albine, lămâie și suc de mere, pe care îl folosesc pe post de băutură răcoritoare. Nemții fac un sirop din rădăcini, folosit în cofetărie. Rușii prepară din rădăcini proaspete de cicoare salate amestecate cu ardei, castraveți, ceapă și ouă, sau cu murături. Sosul din cicoare tăiată mărunt și călită în unt este folosit ca garnitură pentru cartofii noi sau mâncăruri din carne, cărora le îmbunătățește gustul și le oferă o notă picantă.
Componenta cea mai valoroasă a rădăcinii de cicoare este inulina, o substanță care ajută la îmbunătățirea metabolismului și normalizarea activității sistemului digestiv.
Rădăcini de cicoare cu șuncă
Ingrediente: 8-10 rădăcini de cicoare, 150 g șuncă, 125 g brânză telemea, 75 g miez de nucă. Pentru sos: 6 linguri ulei, 2 lingurițe muștar, 2 linguri oțet, 2 ouă fierte tari, 1 lingură măsline verzi, 2 cepe mici, frunze de pătrunjel verde și asmățui, sare, piper, 1 pachețel praf de zahăr.
Rădăcinile se curăță, se taie în bucăți de cca 4 cm. Se prepară sosul amestecând muștarul cu gălbenușurile de ou (care în prealabil au fost bine zdrobite cu furculița) și puțin ulei. Se adaugă măslinele tocate, ceapa tăiată mărunt, verdețurile tocate, sare, piper și praful de zahăr. Șunca se taie în cuburi mici. La fel se procedează cu brânza și nucile. Acestea se amestecă cu bucățelele de rădăcini de cicoare și sos. Se lasă la rece pentru 2 ore.
Rădăcini de cicoare gratinate cu brânză
Ingrediente: 500 g rădăcini de cicoare, 200 g brânză rasă, 1 pahar lapte, 1 linguriță făină, 2-3 linguri unt, pesmet, sare, piper.
Rădăcinile de cicoare se curăță, se spală și se fierb în apă clocotită, cu sare, după care se strecoară. Se prepară sosul: se încălzește o parte din unt, se amestecă cu făină, sare și piper, se stinge cu laptele fierbinte. Când s-a mai răcit, se adaugă jumătate din cantitatea de brânză. Se pun rădăcinile de cicoare într-o formă rezistentă la foc, unsă cu unt și presărată cu pesmet. Se toarnă deasupra sosul și se presară restul de brânză rasă. Se adaugă câteva bucățele de unt deasupra și se dă preparatul la cuptor să se rumenească.
În ce boli se recomandă consumul Cicorii?
* Afecțiuni cardiace - substanțele conținute în rădăcinile de Cicoare ameliorează tahicardia, dilată vasele de sânge, calmează sistemul nervos. Sunt benefice pentru creșterea numărului de celule roșii în sânge.
* Diabet - inulina ține sub control nivelul de glucoză din sânge, îmbunătățește metabolismul, scade kilogramele în plus.
* Convalescență - preparatele din cicoare ajută la recuperarea mai rapidă după boli.
* Fumat - după cum se știe, fiecare țigară distruge vitamina C din organism. Rădăcina de cicoare compensează deficitul de acid ascorbic.
* Ochi - abundența de vitamina A face din rădăcina de cicoare un remediu profilactic excelent pentru păstrarea acuității vizuale.
* Sistem nervos - conținutul ridicat de vitamine B sprijină coordonarea activității sistemului nervos, ajută organismul să facă față stresului, scade iritabilitatea și înlătură starea de spirit proastă.
* Sarcină - în timpul sarcinii, cicoarea este una dintre băuturile cele mai utile, deoarece facilitează activitatea inimii, are un efect benefic asupra ficatului, contribuind la eliminarea rapidă a toxinelor, aduce alinare femeilor ce suferă de constipație.
Precauții. Preparatele din cicoare, în special cele solubile, sub formă de cafea, nu se consumă împreună cu antibioticele, deoarece le dereglează absorbția. Persoanele cu alergie la vitamina C trebuie să ceară sfatul medicului specialist. Rădăcina proaspătă nu este recomandată în cazuri de hemoroizi, astm bronșic, varicoză, gastrită și ulcer duodenal.
Vegetație acvatică
Românii sortiți să trăiască în apropierea lacurilor și bălților s-au folosit de mii de ani de plantele ce cresc din abundență la marginea apelor, cu rădăcinile fixate chiar pe fundul lor. Cine n-a admirat brâiele verzi de papură sau trestie (stuf, pipirig) din care se aud cântecele broaștelor și ale păsărilor, adăpostite în jungla acvatică? Dar cu siguranță că cei care știu că rădăcinile plantelor acvatice se și mănâncă sunt mai puțini.
PAPURĂ (Typha angustifolia)
Rădăcinile groase și puternice ale plantei i-au salvat pe strămoșii noștri de foamete, în anii grei de războaie sau secetă, deoarece în componența lor se găsesc, precum în cartofi, 46% amidon, 24% proteine vegetale, 11% zaharuri, în frunze se acumulează vitamina C, iar în semințe - uleiul gras.
Primăvara, devreme, când organismul suferă de avitaminoză și scăderea imunității, bătrânii din Delta Dunării se delectau cu rădăcinile de papură coapte în cuptor (după ce scoteau din el pâinea rumenă), iar pe timp de iarnă, în salatele de murături se adăugau rădăcini marinate de papură. Când din rădăcini încep să crească mlădițe tinere, ele se pot consuma crude, amestecate în salate, sau se transformă în piureuri, după ce fierb. Rădăcinile de stuf cu lăstari se pot găti și înăbușite, cu cartofi sau ca sos pentru carne, ciuperci sau tocănițe de legume. Rădăcinile uscate de papură se macină, iar din făina obținută se coace pâine, se pot pregăti clătite, biscuiți, iar din cele prăjite se prepară imitație de cafea. În Moldova, cârciumarii satelor fierbeau rădăcina de papură cu zahăr. Lichidul obținut se răcea și se adăuga în vin roșu, ca să-i dea tărie.
Poftă bună și sănătate puternică!