Pentru politicienii noștri, această noțiune nu este o realitate pe care să o încarneze, ci o simplă formulă retorică de adormit opinia publică și de amăgit partenerii străini. E lesne de constatat asta dacă punem față în față definiția statului de drept cu existența obiectivă a statului român.
Într-un stat de drept, cele trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, se află într-un permanent echilibru, pentru că se asistă și se cenzurează una pe alta, în virtutea unor mecanisme bine stabilite. Cu alte cuvinte, nici una dintre expresiile lor - Parlamentul, Guvernul și Justiția - nu are cum să devină abuzivă, arbitrară sau tiranică. Poate încerca, dar atunci va fi adusă la ordine prin forța legii, care domnește deasupra tuturor. Evoluția statului este predictibilă și cetățenii au anumite garanții în privința drepturilor și libertăților.
La noi însă, de la înlăturarea regimului comunist încoace, s-a manifestat continuu o pronunțată asimetrie între cele trei puteri în stat. În anii "90, Executivul făcea și desfăcea Legislativul și supunea autoritar Justiția. În a doua parte a anilor 2000 și după, Legislativul a ținut mereu în șah Executivul, schimbând guvernele - nu în concordanță cu interesele generale ale cetățenilor, ci potrivit celor particulare, impure, ale unor lideri politici, mergând până într-acolo încât a încercat, de două ori, să-l demită pe președintele statului. Iar de câțiva ani încoace, același Legislativ se dovedește neobosit în a căuta mijloace de a controla Justiția sau măcar de a o boicota. În reacție, Justiția tinde să se impună ca ordonator exclusiv al vieții publice, printr-o ambițioasă "resetare" a clasei politice, pe bază de dosare penale.
În aceste condiții, nici o victorie de etapă pe drumul spre statul de drept nu este imuabilă. Orice accent greșit amenință să provoace o schimbare de paradigmă. Ca să dăm un exemplu la zi, adoptarea unor modificări legislative rău-intenționate vor duce la castrarea Justiției și, implicit, de la deturnarea luptei anticorupție, de la corupții mari, spre cei mici și foarte mici. Prin anularea unor paragrafe de lege sau prin "nuanțarea" lor vom spune adio marilor dosare de corupție și vom asista la o "spectaculoasă" vânătoare de găinari. Scenariul nu este rodul imaginației noastre, ci unul care se derulează de câtăva vreme încoace.
Parlamentul are astăzi în mânecă peste douăzeci de proiecte legislative pentru amendarea Codului Penal, a Codului de Procedură Penală, a legii incompatibilității privind dezincriminarea conflictului de interese etc. - toate vizând asigurarea protecției politicienilor corupți. Cu un dos de palmă ar fi șterse aproape toate progresele făcute în Justiție de un deceniu încoace. Multe astfel de proiecte au fost blocate până acum, ca efect al confruntărilor dintre grupurile de putere. Ușor, ușor, însă, se conturează condiții favorabile pentru adoptarea lor. S-a creat deja o masă critică de aleși care presează în acest sens, ei înșiși fiind amenințați de dosare penale. Mai este nevoie numai de lideri politici care să-și asume eventualele costuri. Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este un adversar declarat al luptei anti-corupție și ar fi gata să dea lovitura fatală acesteia, pe final de carieră, dar nu poate singur. În sensul acesta, pare-se că președintele încă în funcție al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, aflat printre parlamentarii fără dosar penal, nu ar fi acceptat să se înhame la această operațiune sau, în tot cazul, a așteptat să se aleagă apele și a tărăgănat lucrurile. Condamnarea la doi ani de închisoare cu suspendare a președintelui PSD, Liviu Dragnea, a accentuat caracterul de urgență al adoptării modificărilor legislative. Prin urmare, Zgonea este debarcat, și în locul lui va fi pus, probabil, Victor Ponta, fost premier și lider al PSD, actual client al DNA. Ponta are și curajul, și inconștiența, și interesul de a aduce Justiția în starea de servitoare a politicienilor. El este un "mort" politic, pe care nu-l mai poate afecta nici un gest suicidal, ca acesta. Dimpotrivă, ar putea redeveni ce-a fost, ba chiar mai mult decât atât, în cazul în care Justiția va fi pusă cu botul pe labe definitiv. Iar "învierea" politică a lui Ponta va fi, în sfârșit, o declarație cinstită a clasei politice împotriva statului de drept.