- Miza principală a tuturor zbaterilor actuale din PSD este asigurarea succesiunii actualei conduceri, în vederea securizării rețelei de baroni și oameni de afaceri penali, care alcătuiește infrastructura partidului. Valeriu Zgonea pare să joace pentru Victor Ponta, care nu se împacă, probabil, cu poziția de simplu membru și încearcă să-l saboteze, nu numai pe Liviu Dragnea, ci și întreaga sa garnitură de candidați în alegerile locale din 5 iunie. Nu o face direct, ci prin interpuși, gen Zgonea, pentru a nu fi acuzat că este răzbunător. Iar Liviu Dragnea ține morțiș să rămână la conducerea partidului pe perioada campaniei electorale tocmai pentru a asigura victoria candidaților săi și a putea astfel impune partidului, în numele unui succes electoral, succesorul său în fruntea PSD - sau poate chiar supraviețuirea sa la cârmă, deși este greu de imaginat că va rezista presiunilor din partea socialiștilor europeni, care nu vor accepta un condamnat penal în fruntea unui partid membru. Liviu Dragnea este deci realist și joacă pe termen lung, fiind susținut în demersul său de Ion Iliescu. Chiar dacă se va retrage după alegerile locale, dorește să se retragă în glorie, pentru a putea reveni, după câțiva ani, când ecoul actualei crize se va stinge. Din exact aceleași motive, Victor Ponta nu are cum să dorească un succes electoral al PSD. Baronii PSD știu și ei acest lucru, cum știu și că o competiție internă în partid în plină campanie le poate fi letală. De aceea îl susțin pe Liviu Dragnea și președinții de filiale au făcut zid în jurul lui. În acest context, Valeriu Zgonea este ușor de sacrificat. Observați, vă rog, că nu există în PSD o tabără anti-corupție, iar bătălia se dă doar între facțiunile penalilor.
Judecând după mersul lucrurilor, domnul Dragnea are toate motivele să fie optimist, de vreme ce penalii proveniți din PSD candidează, cu șanse, și sfidează justiția și moralitatea publică : Vanghelie, Robert Negoiță, Lia Olguța Vasilescu - iar lista ar putea continua, cu candidați cercetați penal, nu numai de la PSD, ci și de la PNL, deghizați în independenți. Penalii aflați în ofensivă sunt avantajați de faptul că alegerile se desfășoară într-un singur tur, de degringolada din PNL și de controlul exercitat de PSD asupra Parlamentului, instituțiilor statului și televiziunilor.
Suntem, deci, prizonierii unui tandem de partide putrede, PSD și PNL, pentru că alternativa politică la acest tandem nu se poate constitui din varii motive. Este logic, în aceste condiții, ca victoria să aparțină partidului mai puternic, chiar dacă acesta este partidul corupției. Numai o minune ne mai poate salva.
- Deși ne promisese că nu va merge pe urmele lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis a declanșat un conflict cu premierul Cioloș, declarând public că este nemulțumit de guvern. Cum putem explica această evoluție neașteptată?
- Resortul recentului conflict președinte-premier este atribuit de cunoscători, scăderii masive în sondaje a popularității președintelui. Se pare că domnul Iohannis a sperat ca guvernul de tehnocrați să-l ajute să recupereze pierderea de încredere înregistrată sub influența lui Dan Mihalache, șeful cancelariei prezidențiale, care a fost și el trimis la plimbare, adică ambasador la Londra. În schimb, guvernul a performat sub așteptările cetățenilor, care ceruseră schimbări semnificative. În locul lor, guvernul Cioloș le-a servit indecizie și tactici de mușamalizare a problemelor, cum s-a întâmplat în cazul copiilor contaminați cu E.coli ; schimbări dezastruoase, cum au fost cele din educație, care i-au exasperat pe intelectualii și universitarii de valoare ai țării; gafe, ca tentativa de modificare a legii salarizării bugetarilor; sau programe nesemnificative cu iz de operațiuni de imagine, cum sunt programul anti-sărăcie și cel de "tăiat hârtii", care nu pot înlocui reformele economice și reforma administrației. Pe scurt, guvernul Cioloș a încercat să conserve ce a găsit, modificând câte ceva "pe ici, pe colo". Constatând că această strategie a eșuat, președintele, mai iute de mână, a mutat primul, arătând cu degetul spre premier și susținând concomitent măsuri populiste și nesustenabile financiar, cum ar fi ridicarea plafonului aplicat alocațiilor pentru mame, pentru care Dacian Cioloș spusese că nu are bani. Premierul a fost pus astfel într-o poziție incomodă, dar s-a ținut drept. Nu a rămas însă indiferent la atacul prezidențial și a început să schimbe miniștri: Ana Costea, care nu este o pierdere, și Aura Răducu, de la fonduri europene. Nici cu o floare însă nu s-a atins de ministrul de interne, acuzat de plagiat, sau de ministrul educației, dezavuat de specialiștii în educație, deși imaginea proastă a guvernului li se datorează în bună măsură. Se pare că aici funcționează o protecție puternică din partea structurilor de forță. Se încearcă în schimb compromiterea ministrului sănătății, deși este singurul care încearcă să rezolve problema neglijată de atâta vreme a infecțiilor spitalicești.
Nu ne vom alege, deci, cu nimic din această nouă operațiune de imagine prezidențială și guvernamentală. Singurul care va avea de câștigat este PSD, care va specula neîmplinirile actualului guvern în campaniile electorale din acest an. Ar fi fost poate mai bine ca PSD să guverneze deschis până la sfârșitul mandatului, cu un alt premier decât Victor Ponta, nu camuflat în spatele lui Dacian Cioloș, ca acum. Doar așa ar fi putut deconta la alegeri tot ce a făcut, în loc să fie protejat și deresponsabilizat. Sigur că era o soluție mai bună, deși mai costisitoare - dar, vezi, zise Klaus, nu ne-am gândit.