Deși privilegiez în această rubrică proza de ficțiune, cred că volumele de istorie recentă despre partea noastră de lume, în care se descifrează mecanismele dictaturii comuniste și efectele lor în viața de zi cu zi, îi interesează nu doar pe cei ce le-au cunoscut direct, ci sunt importante prin învățăminte și pentru tinerii care vor să știe. (Din păcate, destui nu vor, iar ignoranța lor poate avea urmări pe termen lung.) În urmă cu vreo cinci ani v-am recomandat excepționala carte a Annei Appelbaum, "Gulagul. O istorie", tradusă de Humanitas, care obținuse la apariție, în 2004, un Premiu Pulitzer. Jurnalista americană cu o rubrică permanentă în "The Washington Post" e căsătorită din 1992 cu Radoslaw Sikorski, politician de vârf din Polonia (între 2005-2007 a fost ministrul Apărării, între 2007-2014 - ministru de Externe, iar din 2014 - președintele Seimului). Presupun că și de la soț i se trage interesul pentru sovietologie și Europa de Est, mai ales că, după 1991, s-au deschis arhive la care până atunci cercetătorii nu avuseseră acces. Anne Appelbaum a putut astfel folosi o documentație complexă, dar jurnalista din ea nu s-a limitat la cercetarea hârtiilor, ci a apelat și la mărturii ale celor direct implicați, ca decidenți sau victime. Aceeași perspectivă obiectivă și foarte atentă la detaliul revelator ca și în "Gulagul" o regăsim și în cartea pe care vi-o propun azi, apărută în original în 2012 și dedicată "acelor est-europeni care au refuzat să trăiască în minciună". În "Cortina de Fier" sunt analizate etapele sovietizării Estului european ocupat de armatele lui Stalin, care declarase că, atunci când o armată ocupă un teritoriu din afara țării sale, trebuie să impună acolo regimul și reglementările acesteia. Statul sovietic avea un regim totalitar, își supunea cetățenii pe baza unei ideologii, a unui partid unic, a unui control absolut al informației și a unei economii planificate. Piesa principală a acestui mecanism era poliția politică, o forță represivă cu drept de viață și de moarte. Chiar înainte de conflictul sângeros care l-a opus "partenerului" său Hitler, Stalin a urmărit să creeze un "cordon sanitar" în jurul Uniunii Sovietice, care să funcționeze după regulile acesteia, ba mai mult, năzuia să impună comunismul la scară planetară. Războiul și înțelegerile cu Puterile Aliate antinaziste (Anglia, SUA) i-au dat posibilitatea să-și realizeze, fie și parțial, obiectivul. Imperiul sovietic s-a extins peste opt țări est-europene cărora le-a fost impusă brutal "democrația populară". Opt state cu structuri economice, tradiții politice și mai ales culturi diferite - dar asta sub ocupație sovietică n-a contat, căci ele au fost separate de restul lumii prin ceea ce W. Churchill a numit Cortina de Fier. Procesul trecerii unor țări atât de diferite și uneori divergente la uniformitatea structurală a statalității comuniste a fost rapid, între 1945 și 1956 sovieticii reușind prin teroare să-și "implementeze" (cum se zice azi) tipul lor de regim politic. În locul valorilor culturale, religioase, morale specifice s-a generalizat în aria de ocupație cultul lui Stalin, secondat de cultul unor stalini locali dependenți de capriciile conducătorului suprem. Anne Appelbaum lămurește cum s-a înfăptuit procesul de sovietizare, cum s-a impus stalinismul ca mod de existență pentru milioane de oameni de etnii și credințe diferite. Apelul la "teroarea roșie" practicată în exces de N.K.V.D. și apoi de K.G.B. prin "prelungirile" lor locale nu e suficient. Autoarea se raportează metodic la etapele procesului, arătând cum s-a transformat "experiența" sovietică într-o strategie de impunere a modelului generat de ea. Demonstrația e axată în special - cu argumente, dovezi și mărturii - pe trei "cazuri": R.D. Germană, Ungaria și Polonia. Detaliile extrem de interesante și în parte inedite întăresc ceea ce se știa, și anume că, în tentativa lor de a-și extinde imperiul, rușii nu s-au dat înapoi de la nimic. Jurnalista radiografiază toate aspectele vieții sociale, politice, economice, culturale ale națiunilor captive în lagărul comunist, urmărind cum s-a injectat și apoi generalizat regimul alienant ce a înrobit aproape o jumătate de secol Estul Europei. Și o face nu neapărat ca un istoric preocupat de rigoarea studiului, ci ca un scriitor conștient de expresivitatea amănuntelor și de inteligența cititorilor.