- Istoria marinei și-a aviației este plină de dezastre cumplite, soldate cu un mare număr de morți. La prima vedere, trista realitate pare un lucru normal. Dar când victimele se întorc și bântuie prin locurile unde au pierit, paranormalul își face apariția -
Pe 29 decembrie 1972, zborul 401 al companiei americane "Eastern Airlines" trecea pe deasupra regiunii Everglades (Florida), în direcția Miami. Zona mlăștinoasă din Everglades constituie un risc pentru traficul aerian nocturn: nu există nici lumini artificiale, nici puncte vizibile, pentru a lua repere la sol. Cu toate acestea, dispozitivele moderne de navigație aeriană cu care este echipat zborul 401 elimină orice problemă de acest fel. Către ora 23.30, conform planului de pilotaj, avionul Lockheed L-1011 începe să coboare spre Miami. Echipajul zborului compus din trei oameni - căpitanul Bob Loft, ofițerul Bert Stockstill și secundul Don Repo - remarcă brusc că a apărut o problemă la trenul de aterizare. Echipajul pornește pilotul automat, pentru a vedea ce s-a întâmplat. Avionul se afla atunci la o altitudine de 600 de metri. Dar în cele patru minute care au urmat, pilotul automat s-a blocat și avionul a început să coboare cu o viteză de 300 de metri pe minut. Când echipajul și-a dat seama, era mult prea târziu. Avionul s-a părbușit în mlaștinile din Everglades. Toți pasagerii săi, împreună cu echipajul - în total 99 de persoane - au dispărut.
Până aici, nimic misterios în acest accident: echipajul a fost indus în eroare de ceea ce s-a dovedit până la urmă a fi un simplu bec defect. Iar acest lucru, combinat cu defectarea pilotului automat, a dus la dezastru. Dacă în această tragedie există un mister, el a avut cu siguranță loc după catastrofă...
Călători misterioși
Câteva luni mai târziu, la bordul unui alt avion al companiei "Eastern Airlines", o stewardesă a remarcat un bărbat în uniformă de pilot, care se afla la clasa întâi. Pasagerul părea foarte tulburat. Nici măcar nu răspundea la întrebările pline de solicitudine ale femeii. Dar cum apăruse în avion? Stewardesa nu-și amintea să-l fi văzut printre pasageri. Intrigată de identitatea și comportamentul său, îl consultă pe căpitan. Când îl zărește pe individul incriminat, acesta rămâne siderat: "Doamne, este Bob Loft, căpitanul zborului 401!". Dar în acel moment, individul s-a volatilizat.
Oricât de ciudat ar părea, acest incident este departe de a fi unic. În cursul anilor care au urmat accidentului, au fost semnalate de mai multe ori apariții misterioase ale membrilor echipajului - întotdeauna în timpul zborurilor de pe "Eastern Airlines". Cel mai fervent vizitator era ofițerul secund Don Repo. De fiecare dată el apărea pentru a avertiza echipajul asupra diferitelor probleme care puteau să apară și care amenințau securitatea pasagerilor. Un fel de autopedepsire pentru o greșeală fatală de zbor. Un căpitan de la "Eastern Airlines" a auzit-o pe fantoma lui Repo spunând că "nu va mai lăsa un alt L-1011 să se prăbușească". Cu toate că epava zborului 401 a fost imposibil de reconstituit în totalitate, unele dintre obiecte au putut fi recuperate, mai ales cuptoarele cu microunde din bucătăria avionului, care au fost montate la un alt L-1011 al companiei. De atunci înainte, nava a devenit locul de predilecție al fantomelor, Don Repo fiind văzut frecvent în bucătăria avionului. Un grup de mediumuri, în care au fost incluși și doi căpitani de la "Eastern Airlines", a organizat atunci o ședință de spiritism, pentru a ruga spiritul lui Repo să nu mai bântuie avioanele de la "Eastern". Repo le-a îndeplinit cererea: nu s-a mai întors niciodată.
Memoria obiectelor
Cum se pot explica astfel de fenomene? Parapsihologii au avansat ipoteza psihometriei, conform căreia unele obiecte înregistrează amintirea unor evenimente zguduitoare care s-au desfășurat în preajma lor. Psihometria ar putea motiva astfel prezența persistentă a lui Bob Loft și a lui Don Repo la bordul avioanelor. Dar indiferent de explicația avansată, numărul și diversitatea martorilor - autentificați de numeroși cercetători - impun concluzia că aparițiile sunt reale. Există o superstiție care spune că persoanele decedate în mod violent se întorc în lume sub formă de spirite, pentru a sfârși un lucru care a fost întrerupt prin moartea lor violentă. În cazul zborului 401, se pare că Repo și Loft se simțeau responsabili de securitatea viitoare a companiei lor. Totul se petrecea ca și cum dorința de a repara o nedreptate era - doar pentru un timp - mai puternică decât moartea. O altă poveste a unei fantome pare să confirme această supoziție.
Toamna anului 1916, Școala de Navigație Aeriană de la Montrose (partea de est a Scoției). Un membru de vază al instituției observa, în mod repetat, prezența unui bărbat îmbrăcat în pilot stând în picioare într-una din sălile de mese ale școlii. De câte ori încerca să îl contacteze, personajul se îndrepta spre ușă, apoi dispărea. Și ofițerii care locuiau în internatul unității au afirmat că uneori simțeau o prezență bizară în dormitoare. Unul dintre ei chiar l-a văzut pe pilot, stând la capătul patului său. Toate observațiile au fost făcute în aceeași clădire, care părea să-i fie foarte familiară personajului. Pilotul misterios a fost văzut până în ianuarie 1917.
În căutarea dreptății
După ce a studiat relatările acestor apariții repetate, parapsihologul britanic C.G. Grey a avansat ideea că fantoma este aceea a unui instructor de zbor, Desmond Arthur, care locuise în cazarma de la Montrose, înaintea primului război mondial. Murise în 1913. Avionul său biplan și-a pierdut o aripă, pilotul fiind nevoit să sară fără parașută de la o înălțime de 750 de metri. Un examen ulterior al epavei a relevat că aripa fusese prost reparată, în urma unui incident precedent pe care cineva încercase să-l ascundă. Dar a venit lovitura de teatru: în toamna anului 1916, o anchetă guvernamentală a tras concluzia că pilotul murise în urma propriei sale greșeli. C.G. Grey e de părere că fantoma lui Arthur s-a răsucit literalmente în mormânt, iar aparițiile sale erau un mijloc de a le cere prietenilor și colegilor săi să-i facă dreptate. Bântuirile fantomei au încetat când raportul inițial al guvernului a fost revăzut, dovedindu-se nevinovăția pilotului. Fantoma fusese în sfârșit absolvită de bănuieli.
Fantome pe mare
Dacă doriți să întâlniți o fantomă, cel mai bun mijloc este să plecați pe mare. În marină s-au petrecut cele mai multe povești cu fantome. În 1949, pachebotul transatlantic "Port Pirie" staționa în rada orașului Sydney, în Australia. Un mecanic tocmai umplea cazanul în vederea călătoriei care urma. Când joja a indicat plinul, s-a apucat de alte treburi. Deodată, a auzit pompele pornind singure! Uimit, mecanicul a verificat din nou joja și a pornit încă o dată mașinăria. La scurtă vreme, a auzit-o din nou pornind. Atunci mecanicul a cercetat cu grijă ansamblul dispozitivului și a descoperit că joja era defectă. Cazanul era aproape gol; ar fi putut foarte ușor să explodeze la scurt timp de funcționare. În dimineața următoare, mecanicul le-a povestit colegilor săi incidentul. Astfel a aflat că predecesorul său în acel post murise în urma exploziei cazanului. Dându-și ultima suflare, omul jurase că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată.
Dacă spectrele morților din poveștile relatate par niște îngeri păzitori, nu înseamnă că toate fantomele sunt bine intenționate. De exemplu, în timpul primului război mondial, construirea unui submarin german a fost însoțită de niște întâmplări bizare, soldate cu moartea a șase oameni. După finalizarea lucrărilor de montaj ale submarinului (un UB-65), în timpul încercărilor pe mare, șase oameni - printre care și ofițerul secund - au murit, când o torpilă încărcată la bord a explodat accidental. Când submarinul a făcut - în sfârșit - prima sa patrulare, doi membri ai echipajului au afirmat că au văzut fantoma ofițerului secund stând pe punte, cu brațele încrucișate, privind spre cer.
O altă apariție a coincis cu moartea căpitanului submarinului. Echipajul a fost atunci convins că fantoma venise să le anunțe o soartă funestă. Spectrul a fost observat de mai multe ori de-a lungul carierei submarinului, făcându-l pe un matelot să se sinucidă și îmbrâncindu-l pe altul în apă. UB-65 a fost văzut pentru ultima oară în 1918, de submarinul american L-2. Vasul german părea abandonat. Temându-se de o ambuscadă, comandantul american se pregătea să tragă, când submarinul german a explodat de unul singur. Înainte de a dispărea, comandantul a afirmat că a văzut la bord un personaj care ținea brațele încrucișate, privind spre cer.
Vaporul cu suflet
Multe povești populare se învârt în jurul unor vapoare despre care se spune că ar avea un suflet propriu. Unul dintre cazurile celebre este acela al vasului "Pamir", care în anul 1957 a fost victima unui uragan, pe când se îndrepta spre Europa. Aproape întreg echipajul a dispărut în naufragiu. Dar patru ani mai târziu, un velier chilian - și el victimă a unei furtuni pe Canalul Mânecii - a semnalat apariția lui "Pamir". Vasul părea indiferent la condițiile climaterice, singura lui preocupare fiind să salveze velierul chilian aflat în pericol, uzând de o forță misterioasă.
Au urmat și alte apariții. De fiecare dată, "Pamir" sărea în ajutorul vapoarelor aflate la ananghie. Un martor ocular a afirmat că un membru al echipajului vasului-fantomă avea un braț în eșarfă. Mai târziu, unul dintre rarii supraviețuitori de pe "Pamir" a confirmat cele spuse de martor: într-adevăr, unul dintre mateloți avea un braț bandajat.
ANALIZĂ
O iluzie colectivă
Marea provocare a aviației anilor '20 a fost traversarea fără escală a Atlanticului de Nord. Pe 8 mai 1927, la ora 5.21, "Pasărea Albă" - un avion biplan pilotat de Charles Nungesser și François Coli - a plecat din Franța spre direcția New York. Pe 9 mai, pe la ora 12.00, a fost semnalat deasupra Canadei. În Franța, efervescența era totală. Un pic mai târziu, ziarele franceze au anunțat că avionul a aterizat la New York. Cu toate acestea, în zilele următoare s-a descoperit că știrea nu era reală: de fapt, biplanul nu își atinsese ținta. În mod oficial, la New York se petrecuse o incredibilă iluzie colectivă, care-i făcuse pe toți privitorii să vadă avionul aterizând. În realitate, el se prăbușise undeva prin Canada sau Statele Unite. Oare avionul care a fost văzut la New York nu era o fantomă care a venit să anunțe că Nungesser și Coli, piloții care muriseră, își îndepliniseră misiunea?
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
"Olandezul zburător" - un vapor blestemat?
Celebrul vas-fantomă "Olandezul zburător" a fost văzut de cele mai multe ori plutind pe apele din jurul Capului Bunei Speranțe, în largul Africii de Sud. Legenda spune că vasul era comandat de un olandez curajos, care avea probleme mari cu vremea rea, sau - după spusele unora - cu diavolul însuși, în urma unui pact pe care îl rupsese. Apariția sa este un semn rău pentru orice vapor care îl întâlnește în drumul său.
Imaginea sa este interpretată în general ca o manifestare a fenomenului natural botezat "focul Sfântului Elme" (o descărcare electrică în atmosferă), dar incidentele care-i urmează apariția par să scape acestei explicații... Cu ocazia unei călătorii între Capul Bunei Speranțe și Australia, ducele de York (care va deveni regele George V) și alți câțiva marinari au văzut "Olandezul zburător" înconjurat de o stranie lumină roșie. Ca urmare, unul dintre oamenii echipajului a fost omorât, iar vasul - grav avariat de furtună. Vaporul blestemat lovise din nou.
Aterizare fără piloți
Pe 23 noiembrie 1944, o "fortăreață zburătoare" B-17 (bombardier), cu multe avarii, a aterizat pe o pistă de țară improvizată, la câțiva kilometri de Bruxelles. Nimeni nu a ieșit din avion după ce acesta a aterizat. Un ofițer englez, John Crisp, a descoperit că avionul este gol. Alertat, comandantul de la Air Force din Bruxelles a pornit o anchetă și a găsit echipajul care sărise cu parașuta din avion, imediat după ce trecuseră frontiera belgiană. Cu două motoare care nu mai funcționau și celelalte dând semne de slăbiciune, avionul devenise incontrolabil. Pilotul a declarat că înainte de a sări, pornise pilotul automat, dar nu scosese trenul de aterizare, a cărui greutate ar fi grăbit prăbușirea avionului. B17 aterizase deci, de unul singur, pe o pistă improvizată, cu toate ușile blocate din interior și cu trenul de aterizare în funcțiune. Cine preluase comanda avionului și îl adusese la sol, după ce echipajul îl părăsise?