Repetabilul miracol al primăverii
- Sunt ani de zile de când v-am pierdut urmele. Ultimul interviu vi l-am luat într-o toamnă. Acum a venit primăvara, și primul lucru de care vreau să vă întreb este dacă ea a ajuns și la dvs., în Ardeal, și dacă da, cum arată?
- Încă din februarie, de când a început vremea să se încălzească ușor-ușor, nu există zi în care să nu merg în pădure, pândind ca un îndrăgostit semnele primăverii, în primii muguri de pe crengile copacilor, pe jos, în stratul de frunze uscate, străpunse de primele fire de iarbă, în cântecul fiecărei păsări, care revine și-și face cuib nou. Mă înduioșează miracolul repetabil al naturii, ca și când l-aș descoperi, cu uimire, pentru întâia oară. În fiecare zi, abia aștept să apuc potecuța către pădure, să intru în ea ca într-o catedrală, să mă împărtășesc cu verdele copacilor, cu miresmele crude, să fiu martor constant al reînvierii naturii și să mă umplu de bucurie. Faptul că în urmă cu o săptămână a nins și s-a așternut zăpada de-o palmă, iar apoi, la primele raze de soare, verdele a explodat, că viorelele și brebeneii au umplut luminișurile și covorul de brândușe s-a așternut pe coastă, că aerul e limpede și suav parfumat, mi-a dat o stare de neastâmpăr și de fericire nebănuită. Trebuie doar să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău ca să fii fericit. Iar eu am învățat lecția. Acest fel de a căuta bucuriile simple e principala mea sursă de energie. Acum, de pildă, ca să vorbesc cu dvs. la telefon, mi-am pus un scaun afară, în curte, m-am așezat cu fața către pădure, în vreme ce în pomii din grădina mea cântă mierlele: un fundal muzical foarte potrivit pentru interviu. Mai sunt și niște gaițe pe-un ram de măr, și am și doi corbi cu care comunic, fluierându-i într-un anumit fel. Ei zboară pe deasupra și croncăne, eu le fluier și ei îmi răspund. Pe gard pun zilnic, la locuri fixe, două nuci și trei-patru alune, pentru niște veverițe neastâmpărate, care dau spectacole de acrobație în copaci. Și dacă-mi mai îngăduiți să continui tabloul, vă spun că am și o salcie plângătoare în dreapta mea, o alta, creață, în față, și amândouă au înfrunzit de-odată. Forsitia e înflorită, încărcată de aur, am niște pini pe care de doi ani îi urmăresc cum cresc ca pe niște copii, și dacă vă spun toți copacii pe care-i am în grădină, o să spuneți că locuiesc într-un parc dendrologic: un castan comestibil, un tei, un ulm, câțiva pruni, doi cireși, un vișin, cinci meri, patru peri, tufe de coacăze și zmeură, căpșune și vreo... 80 de trandafiri.
"Să fii tu însuți"
- "Împăratul pământului", drept și fălos, așa cum arătați și cum ne-am bucurat să vă revedem săptămâna trecută, într-o emisiune ce v-a fost dedicată pe postul național de televiziune. Sunteți la fel de tânăr ca atunci când v-ați urcat pentru prima oară pe scenă. Doar părul v-a mai încărunțit... Cum faceți să vă mențineți tinerețea aceasta biruitoare?
- Singurul secret e acela că în viață e bine să fii tu însuți și să-ți asumi fiecare vârstă, cu neajunsurile și bucuriile ei, cu greșelile, din știință sau din neștiință, și cu izbânzile ei. E singura atitudine ce te ajută să fii pe pace cu tine, să nu fi mereu în conflict, măcinat de regrete, privind mereu la partea goală a paharului. Trebuie să te bucuri de fiecare perioadă de viață și să fii convins că chiar fiecare vârstă pe care o atingi are bucuriile ei, oricât ar fi de înaintată. Eu n-aș da timpul înapoi nici măcar cu o oră, doar dacă aș putea să-i încetinesc mersul de-acum înainte, ca să mă bucur și mai mult de ceea ce îmi oferă viața, aș fi mulțumit. Pentru că eu, ca să ajung la nivelul la care sunt acum, profesional și uman, am "tras", și-am trăit, și-am "ars"!
Fericirea din spatele casei
- Cu ceva vreme în urmă, îmi spuneați că unul din reperele dvs. fundamentale de viață sunt călătoriile, multe dintre ele inițiatice, care vă oferă o mai bună înțelegere a largului lumii. Ca acum să vă găsesc statornic legat de glie și de pădurea din dosul casei, și parcă mai bucuros, cumva! Și această schimbare e o consecință a înțelepciunii pe care ți-o aduce vârsta? Sau acum aveți timp mai mult și o mai mare deschidere pentru visat?
- Am vrut să verific proverbul care spune că fericirea o găsești în spatele casei, nu căutând-o peste mări și țări. Așa că acum, la vârsta de 68 de ani, exersez o schimbare a focalizării atenției, anume - nu mai privesc doar dincolo de hotarele sălașului meu spiritual, ci privesc la lucrurile care sunt mult mai aproape, în imediata mea apropiere, și mă bucur de ceea ce mă înconjoară. Din păcate, sau din fericire, nu am timp mai mult decât înainte. Am aceleași responsabilități legate de munca mea cu studenții, în calitate de cadru didactic universitar, la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, unde țin cursuri, dar conduc și doctorate în etnomuzicologie. Mă conformez acelorași cerințe ale carierei artistice, fără să fac rabat de la principiile mele legate de muzica populară și tradițională din Ardeal, căreia m-am dedicat, ca interpret, acum aproape o jumătate de secol. Mai e și munca de cercetare pe teren, pe care o fac în fiecare vacanță, dar și în multe sfârșituri de săptămână. Și munca de transcriere, de valorificare a materialului adunat, de scriere și completare a studiilor etnomuzicologice de care sunt interesat, ca specialist. În urmă cu doi ani, împreună cu doamna profesor universitar Ileana Szenik, unul din marii noștri etnomuzicologi, acum în vârstă de 86 de ani, am editat, ca rod al unei munci de 12 ani de cercetare, "Colinda în Transilvania. Catalog tipologic muzical", în ediție bilingvă, româno-engleză, tocmai pentru a spori vizibilitatea lucrării și în afara granițelor. Nu trebuie să avem temeri: folclorul românesc încă nu a secat! Iar faptul că el e încă viu, funcțional, constituie o motivație suficientă pentru mine de a cutreiera fără odihnă satele și cătunele, în căutarea lui. Dar să știți că cercetarea și profesoratul nu fac din mine un om ursuz, rigid, așa cum sunt uneori perceput. Sunt un om, aș zice, chiar vesel, căruia îi plac gluma, șotia, trăsnaia, ironia și hazul. Aș vrea să mă cunoască lumea și așa, să știe că eu sunt un om vesel, că îmi place să râd, să glumesc, că sunt foarte adaptabil celor din cercul apropiat. Sigur, nu e foarte confortabil pentru ei să trăiască lângă mine, nu sunt coleg, nici soț, nici măcar tată comod - dar pe de altă parte, toți recunosc că nu se plictisesc niciodată și că, mai ales, toți mă iubesc așa cum sunt! Nu sunt un om care să aibă răutăți (chiar m-am educat să-mi reprim orice gând rău!), dar sunt unul cu "căpoșenii", iar această încăpățânare a mea (să o nuanțăm, zicându-i "perseverență") m-a susținut în a-mi păstra idealurile de dascăl și de om dedicat folclorului, așa cum tatăl meu, și el dascăl cu experiență, și-a dorit să fiu.
Paștile, la Oarda de Jos
- Suntem în postul Paștilor, se apropie Învierea și celebrarea ei. Cum vă veți petrece Paștile anul acesta?
- Familia și sărbătorile sunt sfinte pentru mine! Niciodată nu am acceptat să plec în turnee sau să cânt de sărbători, indiferent cât de generoase ar fi fost invitațiile, doar pentru a fi acasă, cu ai mei, la zilele mari. Așa va fi și anul acesta. Ne vom întâlni cu toții în casa părintească din Oarda de Jos, spre a cinsti memoria părinților noștri și a trăi împreună sărbătoarea. Familia mea cuprinde 20 de persoane. Vom fi acolo eu, sora mea și fratele meu, Florin, cu copiii și nepoții noștri (eu am trei fete, cea mai mică e studentă în anul cinci, la Medicină, încă nu am nepoți de la ele, dar aștept să mă învestească și cu această calitate, de bunic) și ne vom bucura unii de alții.
- Pe când un nou album semnat Ioan Bocșa? Și ce aveți pe agenda concertistică pentru viitorul apropiat?
- Nu mi-am planificat un nou album pe foarte curând ca interpret de muzică populară, pentru că, deși am material din belșug, nu am timpul necesar înregistrării și editării lui (asta însemnând vreo trei ani de lucru, pentru că eu sunt foarte tipicar, foarte atent la detalii). Prefer să-mi rezerv timpul lucrului cu Ansamblul "Icoane", pe care l-am fondat și pe care îl conduc din 1995. Mă simt foarte bine în scenă alături de tinerii membri ai ansamblului, și avem programate mai multe concerte: în data de 18 mai, de pildă, avem recitalul anual de la Cluj, devenit deja tradițional, care se ține în pădurea Hoia, la Muzeul Etnografic. Mai avem în derulare un proiect foarte frumos, denumit "Suflet românesc. Între acum și atunci", ideea centrală fiind poezia lui Blaga, ca liant între muzica cultă și cea tradițională, ca punte între generații, vom avea spectacole la Cluj, la Casa Memorială "Lucian Blaga" din Lancrăm, Alba, la Muzeul "Astra" din Sibiu și la un festival de poezie organizat de ATCOR (Asociația Tineretului Creștin Ortodox Român).
- Domnule Ioan Bocșa, la final de interviu, dați-ne un sfat de viață frumoasă și fericită. Dezlegați-ne taina felului dvs. atât de bucuros de a fi...
- Rețete de fericire nu există și nici nu cred că am ajuns eu la un asemenea nivel de înțelepciune, încât să zic: "No, fiți atenți aici la mine cum se trăiește frumos!". Dar ce pot să vă spun este că, dacă înveți să cauți bucuria în tot ceea ce te înconjoară, atunci ai să o găsești! Pentru că atâtea motive de bucurie sunt, numai că noi trecem pe lângă ele și nu vedem decât lucrurile care ne deranjează. Să știi să te bucuri e o știință care se poate deprinde cu ușurință. Trebuie doar să vrei.