Demența senilă - BOALA ALZHEIMER

Gilda Fildan
- Există temeri că, în 2030, aproape 20% din populația continentului nostru va suferi de Alzheimer -

Trăim astăzi într-o societate din ce în ce mai îmbătrânită. Desigur, e foarte ispititoare perspectiva ca, după ce ne-am retras din activitatea profesională, să avem încă mult timp liber­tatea de a ne ocupa cu alte lucruri, care ne fac plăcere și pe care ni le-am dorit toată viața. Dar, odată cu înaintarea în vârstă, ne confruntăm, din păcate, și cu riscul demenței senile. Demența, forma extremă a de­teriorării memoriei, nu este o problemă a epocii moderne. Pe măsură ce îmbă­trânim, nu doar musculatura și articu­lațiile funcționează tot mai anevoie, ci scade și productivitatea creierului. În vremurile când speranța de viață depă­șea rareori 50 de ani, existau mai puțini oameni vârstnici și implicit mai puține cazuri de demență decât în zilele noas­tre. Medicii prognozează că, în viitorul apropiat, această boală va deveni una dintre principalele probleme de sănă­tate ale omenirii.

Cum apare demența?

Când auzim cuvântul "demență", ne gândim imediat la Alzheimer. Totuși există mai multe forme de demență, iar maladia Alzheimer este numai una din­tre ele. Cauzele care dau naștere acestei teribile boli n-au putut fi încă stabilite cu exactitate, în pofida unei uriașe munci de cercetare. Specialiștii nu au reușit deocamdată să ajungă la un con­sens, așa încât susțin în continuare opinii și teorii divergente. Ei au identificat însă câțiva factori de risc, care favorizează apariția demenței.

Factorii de risc
La fel ca accidentele vasculare cere­brale sau infarctele, mare parte dintre demențe au la origine tulburări de circu­lație, determinate de modificările pato­lo­gice produse la pereții vaselor de sân­ge, iar irigația sanguină insuficientă a creierului le poate agrava în continuare. Principalele cauze ale tulburărilor circulației cerebrale sunt:
* Valorile mari ale glicemiei, așadar diabetul. De reținut că 95% dintre pacienții diagnosticați cu diabet au dezvoltat boala Alzheimer din pricină că sunt supraponderali.
* Hipertensiunea arterială (hipertonia).
* Nivelul ridicat al colesterolului și trigliceri­de­lor.
* Nicotina.
O sumară trecere în revistă a factorilor de risc menționați mai sus ne arată că boala Alzheimer nu constituie un proces incontrolabil, fatal. Căci primii trei factori de risc pot fi influențați prin prevenirea supraponderalității sau înlăturarea surplusului de greu­tate corporală, iar cel de-al patrulea factor se ba­zează pe o dependență. În condițiile în care boala Alz­heimer este confirmată medical sau chiar numai sus­picionată, renunțarea definitivă la fumat reprezintă un imperativ categoric.

Alcoolul
Este o adevărată otravă pentru celule și, în funcție de volumul ingerat și de durata consumului, provoacă o atrofie cerebrală masivă, ce poate fi pusă în evi­dență cu ajutorul tomografiei computerizate. Limita maximă, stabilită de Organizația Mondială a Sănă­tății, pentru cantitatea de alcool pur care poate fi consumată zilnic, fără consecințe negative asupra sănătății, se oprește la 20 de mililitri pentru femei și 30 de mililitri pentru bărbați. Ceea ce înseamnă că o femeie poate bea cel mult 0,5 litri de bere sau 0,2 litri de vin pe zi. Pe de altă parte, în anul 2010, au fost date publicității rezultatele unui studiu efectuat în SUA, din care reiese că un consum moderat de alcool ar reduce riscul de apariție a maladiei Alzheimer.

Efectul medicamentelor
Odată cu vârsta, crește de regulă și numărul preparatelor farmaceu­tice pe care ni le administrăm. Prin­tre acestea se numără și unele care pot provoca o alterare a perso­nali­tății, similară cu demența. Vi le enu­merăm mai jos:
* Benzodiazepinele, prezente în somnifere și tranchilizante.
* Metotrexat, un medicament utilizat curent în tratamentele anti­reu­matice.
* Analgezicele în general, mai ales cele care conțin opiu (opiatele).
* Antihistaminicele (prescrise persoanelor aler­gice).
* Oxibutinina, o substanță activă întrebuințată în urologie - ajută la normalizarea jetului urinar.
* Unele medicamente psihotrope, ca Doxepin, Imipramina sau Amitriptilina.

Alți factori de risc
* Boala Parkinson.
* SIDA (HIV).
* Scleroza multiplă.
* Bolile metabolice care afectează ficatul și rini­chii.
* O serie de boli infecțioase, de exemplu pneu­mo­nia, encefalita, Zona Zoster, sifilisul sau febra în­so­țită de deshidratare.
* Afecțiunile tiroidei și paratiroidei.
* Hidratarea insuficientă (des întâlnită la vârst­nici, mai ales în cursul verii).
* Febra.
* Epilepsia, depresia.
* Intoxicarea (cu metale grele, de pildă mercur, cu substanțele folosite în chimioterapie, cu droguri).

Alzheimer - boala uitării

Câteodată intrăm în cămară și nu mai știm ce voiam să luăm de acolo. În mai puțin de un minut, ni s-a șters totul din minte. "Doar nu mă paște un Alz­heimer", vom fi mormăit îngrijorați, ca orice om aflat într-o asemenea situație. Maladia Alzheimer este o afecțiune complexă a creierului, care evoluează lent, de-a lungul unui număr de ani, manifestându-se prin­tr-un regres evident al capacităților cognitive, ca și prin limitări considerabile în desfășurarea activităților cotidiene. Ea poate lovi pe oricine, oricând: printre victimele ei s-au numărat oameni care au condus destinele lumii - să ne amintim de președintele ame­rican Ronald Reagan sau de "doamna de fier" Margaret Thatcher - precum și personalități artistice remarcabile, cum a fost minunata actriță franceză Annie Girardot. Denumirea bolii provine de la medicul german Alois Alzheimer (1864-1915), cel care i-a descris pentru prima dată simptomele, în anul 1906. După decesul uneia dintre pacientele sale, el i-a cercetat creierul și a des­coperit acolo modificările caracteris­tice aces­tei afecțiuni. Se produce o deteriorare progresivă a materiei cere­brale, care face să se piardă treptat mai întâi me­moria, dar ulterior și alte apti­tudini mentale. În creier apar diverse aspecte anormale: aglutinări, atrofieri, depu­neri. Spe­cialiștii deosebesc șapte stadii în evoluția bolii, însă noi vom simpli­fica, vorbind în continuare doar despre o formă tim­purie și una tardivă.
Forma timpurie a maladiei Alzheimer poate apă­rea chiar înainte de 60 de ani, dar este rară, întâl­nindu-se la numai 5% din cazuri. Îmbolnăvirea e pro­vocată de anumite modificări genetice.
Pentru forma tardivă a bolii Alzheimer nu s-au putut depista cu certitudine cauze ereditare, aici bă­trânețea însăși ar trebui considerată principalul factor de risc. După vârsta de 65 de ani, riscul îmbolnăvirii de Alzheimer se dublează din cinci în cinci ani. Dintre seniorii trecuți de 90 de ani, cei afectați de temuta boală reprezintă mai mult de o treime. Există temeri că, în 2030, aproape 20% din populația continentului nostru va suferi de Alzheimer. Pe lângă uzura firească a vârstei, aici joacă un rol important și tot ceea ce ține de stilul de viață: alimentația, mișcarea, activitatea intelectuală, gradul de integrare socială.

Cum se manifestă boala Alzheimer

E important ca această afecțiune neurodege­nerativă să fie depistată într-un stadiu incipient. Există o serie întreagă de simptome care ar trebui privite ca un semnal de avertizare.

Primele semnale de alarmă
Demența de tip Alzheimer debutează insidios, du­pă vârsta de 40 de ani. Apa­ren­țele de normalitate se mențin o perioadă îndelungată.
* Comportamentul în ca­drul discuțiilor - per­soanele care prezintă maladia în forma ei timpurie stau, de exemplu, la o petrecere pe lângă un grup angajat într-o discuție animată. Ele par să asculte atent ce se vorbește, însă nu participă activ la conversație. Sunt incapabile s-o facă, deoarece nu mai reu­șesc să urmărească temele abor­date de interlocutori, având sen­zația că ele se derulează într-o succesiune prea ra­pi­dă.
* Comporta­men­tul în contextul acti­vităților zilnice - când uită ce aveau de făcut, bolnavii obiș­nuiesc să mini­malizeze incidentul, cu o atitudine ușor disprețuitoare: "Ah, uneori îmi zboară gândul în altă par­te!" Își neagă ero­rile, cu toate că ele sunt evidente. Dacă membrii de familie insistă prea mult să clarifice situația, ei pot deveni extrem de agresivi.
* Comportamentul față de schimbări - deja în stadiul inițial al maladiei Alzheimer, cei afectați rețin cu mare dificultate lucruri noi, fiindcă nu mai pot "prelucra" mental schimbările intervenite. Aceasta poate duce la faptul că bolnavii se încăpățânează, de pildă, să meargă de fiecare dată pe același drum, de­venind neliniștiți și nervoși în momentul când rudele sau prietenii aleg un traseu necunoscut pentru a ajunge acasă. În locuința proprie, bolnavii suprave­ghează cu strictețe ca totul să se desfășoare după o rutină care le este familiară.
* Capacitatea de memorare - memoria de scurtă durată vădește simptome de deficit neurologic. Bol­navii repetă mereu una și aceeași întrebare, fiindcă nu-și amintesc că au pus-o deja, cu cinci minute îna­inte. Nici gesturile făcute în urmă cu câteva clipe nu li se mai fixează în memorie. Un exemplu simplu dar tipic ar fi acesta: bolnavul vrea să-și prepare mân­carea și aprinde aragazul. Dacă aude telefonul su­nând, se duce să răspundă și uită de aragaz.
* Scăderea treptată a greutății corporale - deoa­rece bolnavii nu mai sunt în stare să aibă o vedere de ansamblu și să-și gestioneze eficient nevoile gospo­dăriei, ei nu-și mai fac aprovizionarea pe măsura ne­cesităților, deci, cămara și frigiderul rămân de multe ori goale. Le dispare și senzația de foame, așa încât pierderea în greutate, pe care o arată cântarul, împre­ună cu golurile de memorie tot mai vizibile de la o zi la alta, ar trebui să-i îndemne pe cei apropiați să sus­pecteze o demență senilă.

Simptome ulterioare
* Mai târziu, se pierd și măruntele gesturi coti­diene, executate ca atare de-a lungul anilor: legătura de chei, care a atârnat decenii de-a rândul în cârligul din dreapta ușii de la intrare, ajunge în cele mai nepotrivite locuri sau nu mai este de găsit. Ori rola de hârtie igienică e descoperită într-unul din sertarele congelatorului.
* Obiectele nu mai sunt recunoscute, sau li se dă o întrebuințare greșită. La o pacientă, a atras atenția faptul că încerca să-și întindă untul pe pâine, folosind nu cuțitul, ci pieptenele.
* În timp ce memoria de scurtă durată este preju­diciată grav, cea de lungă durată rămâne intactă pen­tru o perioadă îndelungată. Soția unui pacient cu Alzheimer era convinsă că soțul ei nu-și mai poate aminti absolut nimic. Însă, când l-a întrebat despre unitatea la care își satisfăcuse serviciul militar, el i-a dat prompt răspunsul corect.
* În scurtă vreme este afectată și percepția spațiului. Unui meșter care mai înainte putea să-și imagineze cu claritate cum va arăta lucrarea lui în final, îi vine acum greu să și-o reprezinte. În mo­mentul când vor să îmbrace o pereche de pantaloni ori să ia pe ei paltonul, pacienții întâmpină dificultăți care nu se explică doar prin mobilitatea limitată a articulațiilor.
* Un semnal de alarmă deosebit de îngrijorător, legat de orientarea spațială, este acela că bolnavii se rătăcesc, uneori în propriul cartier sau chiar în zona din imediata apro­piere a locuinței, care în fond le este familiară. Când se ridică noaptea din pat ca să meargă la toaletă, se întâmplă ca ei să confunde ușa băii cu cea de la intrare și să iasă astfel din casă, îmbrăcați sumar. Riscă să se rătăcească în întuneric sau, în se­zonul rece, se pot îmbolnăvi.
* Scrisul, fiind un complex de mișcări precise, de mare finețe, a mâi­nii și degetelor, de­vine o adevărată pro­vocare. Literele se de­formează, scrisul își pierde fluența, este ne­sigur.
* Un simptom ușor de remarcat sunt tulburările de limbaj. Fluxul verbal se blo­chează mereu, deoa­rece bolnavul nu gă­seș­te cuvintele potri­vite. Vocabularul se restrânge treptat, pa­cienții au dificultăți la construcția frazelor. Și persoanele sănătoase constată ocazional că nu le vine în minte un termen sau altul, însă ele pot apela în asemenea împrejurări la sinonime sau pe­rifraze - o modalitate la care pacienții cu Alzheimer nu au acces.

Dezechilibrele afective
O dispoziție labilă, neconcordantă cu situația dată, ar trebui să trezească suspiciuni. Bolnavii ajung să aibă stări depresive, însă și un comportament agresiv. Ambele tipuri de reacții constituie o expresie a deznădejdii și fricii care îi chinuie. Oamenii sunt captivi într-o lume pe care o înțeleg din ce în ce mai puțin. Totodată, nu mai au posibilitatea să comunice verbal într-un mod adecvat. Dar, fiindcă emoțiile lor se păstrează încă vreme îndelungată, ei încearcă să se facă înțeleși pe această cale. Unul dintre aspectele foarte importante ale acestor schimbări de dispoziție îl reprezintă pierderea încrederii în sine. "Ce este cu mine, ce mi se întâm­plă?" Asemenea între­bări îi pot înspăimânta de-a binelea și pe cei sănătoși. Membrilor de familie li se cere să nu facă greșeala de a privi atitudinea agre­sivă a suferindului ca pe o ofensă personală. Con­tactul cu persoana iu­bită poate fi men­ți­nut încă foarte mult timp în planul afectiv, prin ges­turi simple, cum ar fi o îmbrăți­șare.

O veste bună: cafeaua ca prevenție

Riscul de demență senilă și Alzheimer se reduce cu circa 60% la cei care beau între trei și cinci cești de cafea pe zi. Aceasta a fost concluzia, publicată în anul 2010, în "Journal of Alzheimer's Disease", de către M.H. Eskelinen și colaboratorii săi, care au revăzut și sistematizat rezultatele obținute într-un mare număr de studii, realizate cu parti­ciparea a 22.658 de persoane, pe o durată de trei decenii. Ceva mai târziu, o a doua metaanaliză apărută în aceeași revistă a venit să confirme punctele de vedere formulate anterior. Întrucât efectele consumului de ceai fuseseră incomparabil mai mici, rezultă că nu numai cofeina, ci și alte principii active conținute în cafea sunt res­ponsabile pentru acțiunea ei pozitivă asupra creierului. Se presupune că aceasta s-ar datora antioxidanților.