Trăim astăzi într-o societate din ce în ce mai îmbătrânită. Desigur, e foarte ispititoare perspectiva ca, după ce ne-am retras din activitatea profesională, să avem încă mult timp libertatea de a ne ocupa cu alte lucruri, care ne fac plăcere și pe care ni le-am dorit toată viața. Dar, odată cu înaintarea în vârstă, ne confruntăm, din păcate, și cu riscul demenței senile. Demența, forma extremă a deteriorării memoriei, nu este o problemă a epocii moderne. Pe măsură ce îmbătrânim, nu doar musculatura și articulațiile funcționează tot mai anevoie, ci scade și productivitatea creierului. În vremurile când speranța de viață depășea rareori 50 de ani, existau mai puțini oameni vârstnici și implicit mai puține cazuri de demență decât în zilele noastre. Medicii prognozează că, în viitorul apropiat, această boală va deveni una dintre principalele probleme de sănătate ale omenirii.
Cum apare demența?
Când auzim cuvântul "demență", ne gândim imediat la Alzheimer. Totuși există mai multe forme de demență, iar maladia Alzheimer este numai una dintre ele. Cauzele care dau naștere acestei teribile boli n-au putut fi încă stabilite cu exactitate, în pofida unei uriașe munci de cercetare. Specialiștii nu au reușit deocamdată să ajungă la un consens, așa încât susțin în continuare opinii și teorii divergente. Ei au identificat însă câțiva factori de risc, care favorizează apariția demenței.
Factorii de risc
La fel ca accidentele vasculare cerebrale sau infarctele, mare parte dintre demențe au la origine tulburări de circulație, determinate de modificările patologice produse la pereții vaselor de sânge, iar irigația sanguină insuficientă a creierului le poate agrava în continuare. Principalele cauze ale tulburărilor circulației cerebrale sunt:
* Valorile mari ale glicemiei, așadar diabetul. De reținut că 95% dintre pacienții diagnosticați cu diabet au dezvoltat boala Alzheimer din pricină că sunt supraponderali.
* Hipertensiunea arterială (hipertonia).
* Nivelul ridicat al colesterolului și trigliceridelor.
* Nicotina.
O sumară trecere în revistă a factorilor de risc menționați mai sus ne arată că boala Alzheimer nu constituie un proces incontrolabil, fatal. Căci primii trei factori de risc pot fi influențați prin prevenirea supraponderalității sau înlăturarea surplusului de greutate corporală, iar cel de-al patrulea factor se bazează pe o dependență. În condițiile în care boala Alzheimer este confirmată medical sau chiar numai suspicionată, renunțarea definitivă la fumat reprezintă un imperativ categoric.
Alcoolul
Este o adevărată otravă pentru celule și, în funcție de volumul ingerat și de durata consumului, provoacă o atrofie cerebrală masivă, ce poate fi pusă în evidență cu ajutorul tomografiei computerizate. Limita maximă, stabilită de Organizația Mondială a Sănătății, pentru cantitatea de alcool pur care poate fi consumată zilnic, fără consecințe negative asupra sănătății, se oprește la 20 de mililitri pentru femei și 30 de mililitri pentru bărbați. Ceea ce înseamnă că o femeie poate bea cel mult 0,5 litri de bere sau 0,2 litri de vin pe zi. Pe de altă parte, în anul 2010, au fost date publicității rezultatele unui studiu efectuat în SUA, din care reiese că un consum moderat de alcool ar reduce riscul de apariție a maladiei Alzheimer.
Efectul medicamentelor
Odată cu vârsta, crește de regulă și numărul preparatelor farmaceutice pe care ni le administrăm. Printre acestea se numără și unele care pot provoca o alterare a personalității, similară cu demența. Vi le enumerăm mai jos:
* Benzodiazepinele, prezente în somnifere și tranchilizante.
* Metotrexat, un medicament utilizat curent în tratamentele antireumatice.
* Analgezicele în general, mai ales cele care conțin opiu (opiatele).
* Antihistaminicele (prescrise persoanelor alergice).
* Oxibutinina, o substanță activă întrebuințată în urologie - ajută la normalizarea jetului urinar.
* Unele medicamente psihotrope, ca Doxepin, Imipramina sau Amitriptilina.
Alți factori de risc
* Boala Parkinson.
* SIDA (HIV).
* Scleroza multiplă.
* Bolile metabolice care afectează ficatul și rinichii.
* O serie de boli infecțioase, de exemplu pneumonia, encefalita, Zona Zoster, sifilisul sau febra însoțită de deshidratare.
* Afecțiunile tiroidei și paratiroidei.
* Hidratarea insuficientă (des întâlnită la vârstnici, mai ales în cursul verii).
* Febra.
* Epilepsia, depresia.
* Intoxicarea (cu metale grele, de pildă mercur, cu substanțele folosite în chimioterapie, cu droguri).
Alzheimer - boala uitării
Câteodată intrăm în cămară și nu mai știm ce voiam să luăm de acolo. În mai puțin de un minut, ni s-a șters totul din minte. "Doar nu mă paște un Alzheimer", vom fi mormăit îngrijorați, ca orice om aflat într-o asemenea situație. Maladia Alzheimer este o afecțiune complexă a creierului, care evoluează lent, de-a lungul unui număr de ani, manifestându-se printr-un regres evident al capacităților cognitive, ca și prin limitări considerabile în desfășurarea activităților cotidiene. Ea poate lovi pe oricine, oricând: printre victimele ei s-au numărat oameni care au condus destinele lumii - să ne amintim de președintele american Ronald Reagan sau de "doamna de fier" Margaret Thatcher - precum și personalități artistice remarcabile, cum a fost minunata actriță franceză Annie Girardot. Denumirea bolii provine de la medicul german Alois Alzheimer (1864-1915), cel care i-a descris pentru prima dată simptomele, în anul 1906. După decesul uneia dintre pacientele sale, el i-a cercetat creierul și a descoperit acolo modificările caracteristice acestei afecțiuni. Se produce o deteriorare progresivă a materiei cerebrale, care face să se piardă treptat mai întâi memoria, dar ulterior și alte aptitudini mentale. În creier apar diverse aspecte anormale: aglutinări, atrofieri, depuneri. Specialiștii deosebesc șapte stadii în evoluția bolii, însă noi vom simplifica, vorbind în continuare doar despre o formă timpurie și una tardivă.
Forma timpurie a maladiei Alzheimer poate apărea chiar înainte de 60 de ani, dar este rară, întâlnindu-se la numai 5% din cazuri. Îmbolnăvirea e provocată de anumite modificări genetice.
Pentru forma tardivă a bolii Alzheimer nu s-au putut depista cu certitudine cauze ereditare, aici bătrânețea însăși ar trebui considerată principalul factor de risc. După vârsta de 65 de ani, riscul îmbolnăvirii de Alzheimer se dublează din cinci în cinci ani. Dintre seniorii trecuți de 90 de ani, cei afectați de temuta boală reprezintă mai mult de o treime. Există temeri că, în 2030, aproape 20% din populația continentului nostru va suferi de Alzheimer. Pe lângă uzura firească a vârstei, aici joacă un rol important și tot ceea ce ține de stilul de viață: alimentația, mișcarea, activitatea intelectuală, gradul de integrare socială.
Cum se manifestă boala Alzheimer
E important ca această afecțiune neurodegenerativă să fie depistată într-un stadiu incipient. Există o serie întreagă de simptome care ar trebui privite ca un semnal de avertizare.
Primele semnale de alarmă
Demența de tip Alzheimer debutează insidios, după vârsta de 40 de ani. Aparențele de normalitate se mențin o perioadă îndelungată.
* Comportamentul în cadrul discuțiilor - persoanele care prezintă maladia în forma ei timpurie stau, de exemplu, la o petrecere pe lângă un grup angajat într-o discuție animată. Ele par să asculte atent ce se vorbește, însă nu participă activ la conversație. Sunt incapabile s-o facă, deoarece nu mai reușesc să urmărească temele abordate de interlocutori, având senzația că ele se derulează într-o succesiune prea rapidă.
* Comportamentul în contextul activităților zilnice - când uită ce aveau de făcut, bolnavii obișnuiesc să minimalizeze incidentul, cu o atitudine ușor disprețuitoare: "Ah, uneori îmi zboară gândul în altă parte!" Își neagă erorile, cu toate că ele sunt evidente. Dacă membrii de familie insistă prea mult să clarifice situația, ei pot deveni extrem de agresivi.
* Comportamentul față de schimbări - deja în stadiul inițial al maladiei Alzheimer, cei afectați rețin cu mare dificultate lucruri noi, fiindcă nu mai pot "prelucra" mental schimbările intervenite. Aceasta poate duce la faptul că bolnavii se încăpățânează, de pildă, să meargă de fiecare dată pe același drum, devenind neliniștiți și nervoși în momentul când rudele sau prietenii aleg un traseu necunoscut pentru a ajunge acasă. În locuința proprie, bolnavii supraveghează cu strictețe ca totul să se desfășoare după o rutină care le este familiară.
* Capacitatea de memorare - memoria de scurtă durată vădește simptome de deficit neurologic. Bolnavii repetă mereu una și aceeași întrebare, fiindcă nu-și amintesc că au pus-o deja, cu cinci minute înainte. Nici gesturile făcute în urmă cu câteva clipe nu li se mai fixează în memorie. Un exemplu simplu dar tipic ar fi acesta: bolnavul vrea să-și prepare mâncarea și aprinde aragazul. Dacă aude telefonul sunând, se duce să răspundă și uită de aragaz.
* Scăderea treptată a greutății corporale - deoarece bolnavii nu mai sunt în stare să aibă o vedere de ansamblu și să-și gestioneze eficient nevoile gospodăriei, ei nu-și mai fac aprovizionarea pe măsura necesităților, deci, cămara și frigiderul rămân de multe ori goale. Le dispare și senzația de foame, așa încât pierderea în greutate, pe care o arată cântarul, împreună cu golurile de memorie tot mai vizibile de la o zi la alta, ar trebui să-i îndemne pe cei apropiați să suspecteze o demență senilă.
Simptome ulterioare
* Mai târziu, se pierd și măruntele gesturi cotidiene, executate ca atare de-a lungul anilor: legătura de chei, care a atârnat decenii de-a rândul în cârligul din dreapta ușii de la intrare, ajunge în cele mai nepotrivite locuri sau nu mai este de găsit. Ori rola de hârtie igienică e descoperită într-unul din sertarele congelatorului.
* Obiectele nu mai sunt recunoscute, sau li se dă o întrebuințare greșită. La o pacientă, a atras atenția faptul că încerca să-și întindă untul pe pâine, folosind nu cuțitul, ci pieptenele.
* În timp ce memoria de scurtă durată este prejudiciată grav, cea de lungă durată rămâne intactă pentru o perioadă îndelungată. Soția unui pacient cu Alzheimer era convinsă că soțul ei nu-și mai poate aminti absolut nimic. Însă, când l-a întrebat despre unitatea la care își satisfăcuse serviciul militar, el i-a dat prompt răspunsul corect.
* În scurtă vreme este afectată și percepția spațiului. Unui meșter care mai înainte putea să-și imagineze cu claritate cum va arăta lucrarea lui în final, îi vine acum greu să și-o reprezinte. În momentul când vor să îmbrace o pereche de pantaloni ori să ia pe ei paltonul, pacienții întâmpină dificultăți care nu se explică doar prin mobilitatea limitată a articulațiilor.
* Un semnal de alarmă deosebit de îngrijorător, legat de orientarea spațială, este acela că bolnavii se rătăcesc, uneori în propriul cartier sau chiar în zona din imediata apropiere a locuinței, care în fond le este familiară. Când se ridică noaptea din pat ca să meargă la toaletă, se întâmplă ca ei să confunde ușa băii cu cea de la intrare și să iasă astfel din casă, îmbrăcați sumar. Riscă să se rătăcească în întuneric sau, în sezonul rece, se pot îmbolnăvi.
* Scrisul, fiind un complex de mișcări precise, de mare finețe, a mâinii și degetelor, devine o adevărată provocare. Literele se deformează, scrisul își pierde fluența, este nesigur.
* Un simptom ușor de remarcat sunt tulburările de limbaj. Fluxul verbal se blochează mereu, deoarece bolnavul nu găsește cuvintele potrivite. Vocabularul se restrânge treptat, pacienții au dificultăți la construcția frazelor. Și persoanele sănătoase constată ocazional că nu le vine în minte un termen sau altul, însă ele pot apela în asemenea împrejurări la sinonime sau perifraze - o modalitate la care pacienții cu Alzheimer nu au acces.
Dezechilibrele afective
O dispoziție labilă, neconcordantă cu situația dată, ar trebui să trezească suspiciuni. Bolnavii ajung să aibă stări depresive, însă și un comportament agresiv. Ambele tipuri de reacții constituie o expresie a deznădejdii și fricii care îi chinuie. Oamenii sunt captivi într-o lume pe care o înțeleg din ce în ce mai puțin. Totodată, nu mai au posibilitatea să comunice verbal într-un mod adecvat. Dar, fiindcă emoțiile lor se păstrează încă vreme îndelungată, ei încearcă să se facă înțeleși pe această cale. Unul dintre aspectele foarte importante ale acestor schimbări de dispoziție îl reprezintă pierderea încrederii în sine. "Ce este cu mine, ce mi se întâmplă?" Asemenea întrebări îi pot înspăimânta de-a binelea și pe cei sănătoși. Membrilor de familie li se cere să nu facă greșeala de a privi atitudinea agresivă a suferindului ca pe o ofensă personală. Contactul cu persoana iubită poate fi menținut încă foarte mult timp în planul afectiv, prin gesturi simple, cum ar fi o îmbrățișare.
O veste bună: cafeaua ca prevenție
Riscul de demență senilă și Alzheimer se reduce cu circa 60% la cei care beau între trei și cinci cești de cafea pe zi. Aceasta a fost concluzia, publicată în anul 2010, în "Journal of Alzheimer's Disease", de către M.H. Eskelinen și colaboratorii săi, care au revăzut și sistematizat rezultatele obținute într-un mare număr de studii, realizate cu participarea a 22.658 de persoane, pe o durată de trei decenii. Ceva mai târziu, o a doua metaanaliză apărută în aceeași revistă a venit să confirme punctele de vedere formulate anterior. Întrucât efectele consumului de ceai fuseseră incomparabil mai mici, rezultă că nu numai cofeina, ci și alte principii active conținute în cafea sunt responsabile pentru acțiunea ei pozitivă asupra creierului. Se presupune că aceasta s-ar datora antioxidanților.