Cine, cui, unde și când s-a statornicit postul?
La această întrebare, care pe mulți îi pune în încurcătură din cauza necunoștinței dreptei credințe creștine, răspundem clar cu Dumnezeiasca Scriptură și bogatele învățături ale sfintei noastre Biserici. Postul a fost statornicit de Dumnezeu protopărinților noștri Adam și Eva în Rai, când i-a așezat și binecuvântat să stăpânească, să lucreze și să păzească grădina Raiului.
Dumnezeu - zice Scriptura - a sădit în Eden grădină, făcând să crească într-însa tot felul de pomi frumoși la vedere și cu roade plăcute la mâncare. În mijlocul grădinii se afla Pomul vieții, pomul cunoștinței binelui și răului. Atunci, acolo, i-a rânduit omului și post, zicând: "Din toți pomii grădinii poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și al răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca, cu moarte vei muri!". (Fac. 2.3-14)
Cât timp protopărinții noștri Adam și Eva au păzit postul acesta, rânduit de Dumnezeu, au trăit foarte fericiți și liniștiți. Mai pe urmă, cedând amăgirii șarpelui-diavol, au stricat postul rânduit, mâncând din fructul pomului oprit. (Fac. 2.15-17) Această călcare a postului lor a fost și este izvorul tuturor tulburărilor, suferințelor, primejduirilor, nenorocirilor și morții, care au intrat în lume (Fac. 2; 3) și multe, multe le vedem și noi cu ochii noștri în lumea vremurilor noastre.
După căderea protopărinților noștri neamul omenesc s-a depărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Dumnezeu și-a ales Lui popor din sămânța patriarhilor: Avraam, Isaac și Iacob-Istail, care să-I slujească cu credincioșie. Acestui popor ales al Său, Dumnezeu i-a rânduit, pe lângă Legi Divine, Biserică și cult Divin, și post, adică tot poporul să postească în anumite vremi: "Acestea zice Domnul Dumnezeul nostru: «Întoarceți-vă la Mine, cu post, cu plângere și cu tânguire. Trâmbițați cu trâmbiță în Sion, sfințiți post, vestiți vindecarea. Acestea grăiește Domnul Atotțiitorul. Postul al patrulea, postul al cincilea, postul al șaptelea și postul al zecelea vor fi Casei Iudei, spre bucurie și veselie, spre sărbători bune, în care să vă veseliți și adevărul și pacea să le iubiți»."
Împăratul Prooroc David zice: "Mi-am smerit cu post Sufletul meu"... Mântuitorul mărturisea în biserica Vechiului Testament că: "Postesc de două ori în săptămână". (Ioil 1.14, 2.12.15; Zah 8.10; Ps 34.12, 68.12; Lc. 18.12) Toți oamenii aleși ai Lui Dumnezeu au postit. Astfel a postit Moise post aspru de două ori câte 40 de zile când s-a suit și a stat sus pe Muntele Sinai, înaintea lui Dumnezeu, care i-a dat tablele legii (Eș. 34; 24-31; 2 Legea 9.9,18). Așa au postit David, Ilie, Proorocii și toți credincioșii din Biserica Vechiului Testament.
Dumnezeu a rânduit post și în Biserica creștinilor
Iubitorul de oameni, Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită pentru mântuirea oamenilor, a rânduit post creștinilor prin mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mântuitorul, după ce a postit El însuși 40 de zile și 40 de nopți, fără a mânca sau bea ceva, ne-a învățat cum să postim fiecare din noi, creștinii, zicând: "Când postiți nu fiți ca fățarnicii, triști... Deci tu, când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău Ceresc. Și Tatăl tău, cel care vede în ascuns, îți va răsplăti ție la arătare". Mai pe urmă, arătând ucenicilor că trebuie a posti spre a birui spiritelor iadului, zice: "Voi n-ați scos demonul din fiul lunatic... pentru că acest neam (soi de draci) nu iese fără numai cu post și cu rugăciuni". (Mt. 4.2; 6.16-18, 17.21)
Umiliții, iscusiții, înțelepții și mult ostenitorii în lupta cea bună până la sacrificiu, Sfinții Apostoli s-au supus cu toată credincioșia și dragostea Divinei rânduieli a postului.
"Apostolii întăreau sufletele ucenicilor rugându-i să rămână în credință, căci prin multe necazuri se cade nouă a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Hirotonisind Preoți pe la biserici, se rugau cu posturi, încredințându-i pe ei Domnului în care au crezut." (Faptele ap. 13.2-3, 14.23). Aceasta o adeverește și Sf. Apostol Pavel, zicând: "Noi în toate ne-am pus pe noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, nevoi, strâmbători, bătăi, temnițe, neașezări, osteneli, privegheri, în posturi, foame, sete, golătate, frig." (Cor. 6-45; 11) Arzând de dorința de a apăra de spiritele rele și a fortifica cât mai mult pe creștini, Sfinții Apostoli îi sfătuiau să postească zicând: "Îndeletnicindu-vă în post și în rugăciune... ca să nu vă ispitească pe voi Satana pentru neînfrânarea voastră." (1 Cor. 75)
Posturile sunt sfințite de Biserică pentru curățirea noastră de păcate. Posturile înfrânează poftele rele, împuținează și nimicesc materiile netrebnice din corpul omenesc, scăpându-l de diferite boli trupești și sufletești. Postul adevărat înalță mintea noastră la privirea bunurilor spirituale suprafirești și înaripează sufletul, împuternicindu-l a-și lua zborul pe treptele cerurilor la Dumnezeu, izvorul tuturor statornicelor bunătăți.
Felurile posturilor
* Primul post e postul aspru sau negru, adică atunci când postitorii nu mănâncă și nu beau nimic în ziua sau timpul cât postesc.
* Postul mijlociu e postul acela care reduce mâncarea la o singură dată pe zi (ora 15), când se mănâncă numai puțină pâine și apă.
* Postul de mâna a treia e acela când creștinii mănâncă mâncare fiartă o dată pe zi, cu cumpătare.
* Postul de mâna a patra e acela când creștinii mănâncă mâncăruri (de post) fierte, de două ori sau de trei ori pe zi.
* Post îngăduitor se numește postul acela când creștinii mănâncă mâncăruri îndulcite cu untdelemn ori cu pește și beau puțin vin.
* Posturi generale sunt cele patru posturi din cursul anului, ajunurile și cele trei zile ale săptămânii (luni, miercuri, vineri).
* Posturi locale sunt posturile care se fac de pioșii unor localități pentru izbăvirea de oarecare primejdii sau nefericiri ce-i amenință sau îi bântuie.
* Posturile particulare sunt posturile care se țin de pioși aparte, pentru: pietate, făgăduință, canon ori alte trebuințe folositoare.