Urzica
(Urtica Dioica)
Există două soiuri: urzică mare, cea care este comercializată în general prin trustul Plafar, și urzică mică, cea care se folosește în alimentație primăvara și servește la "primenirea sângelui", după expresia populară. Ambele soiuri au aceleași întrebuințări în medicina tradițională, dar urzica mică este ceva mai activă și urzică pielea mai puternic decât cealaltă.
Compoziție: urzica conține proteine formate dintr-un mare număr de aminoacizi esențiali, glucide, amine, steroli, clorofiline, hormoni vegetali, enzime, histamină, acid formic, vitaminele A, B1, B2, C și K, B-caroten, taninuri, săruri minerale etc.
Utilizări:
* Salate: urzicile foarte tinere se pot utiliza și sub formă de salată, asociate cu păpădie sau lăptuci, cu puțin ulei și lămâie.
* Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri pe zi ca diuretic în boli de rinichi și vezică, în hemoroizi, hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzică antrenează în circulație acidul uric din țesuturi și provoacă o eliminare renală abundentă a acestuia. Sucul de urzică poate fi adăugat la toate rețetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sânge menstrual.
Consumul de urzică previne formarea tumorilor maligne, în special a cancerului gastric. Este indicat în gastritele cauzate de abuzul de tutun și cafea.
* În diabetul zaharat se pot utiliza infuzia (5-10%), decoctul (3-10%) sau, cel mai eficient, un amestec în părți egale de frunze de: urzici, nuc, dud, teci de fasole și frunze de afin (uscate), măcinate în râșnița electrică și administrate 1 linguriță (5 g) de patru ori pe zi, sublingual (se sug 15 minute, apoi se înghit cu apă).
* Semințe de urzică: în Evul Mediu, semințele de urzică au constituit un remediu apreciat în geriatrie, ca tonifiant și reîntineritor. Macerând 7 zile 50 g semințe într-un litru de vin roșu, se obține un bun fitogeriatric și tonic general, administrat persoanelor în vârstă, câte o lingură înainte de mese.
* Tonic metabolic și muscular, recomandat tinerilor și sportivilor: 3 părți frunze de urzică uscate și 7 părți afine-fructe (măcinate), 1 lingură amestec la 2 căni cu apă rece, se macerează 24 de ore și se ia 1/2 ceașcă de 3 ori pe zi.
* Lumbago, sciatică și afecțiunile reumatismale se tratează prin perierea cu urzici tinere a locurilor dureroase timp de 2-3 zile. Se obține o senzație plăcută de încălzire locală. Pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece și va alege să rămână în repaus, bine învelit.
* Proprietăți tonifiante asupra părului: după spălare se clătește capul cu suc proaspăt sau cu decoct de urzici (5 linguri la 1 litru de apă).
* Gargară cu suc proaspăt în amigdalite, gingivite, afte bucale.
Spanacul
(Spinacia Oleracea)
Este foarte bogat în săruri minerale (sodiu, calciu, fosfor), dar și în vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sărac în protide - 2%, glucide - 7%, lipide - 0,5% și are valoare energetică foarte mică, 18 kcal/100 g.
Utilizări: consumat în diferite preparate în regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și convalescenților.
* Salată verde din frunze de spanac, suc de lămâie, puțin ulei și sare după gust.
* Suc de spanac, 1 pahar în fiecare dimineață, în depresii fizice și nervoase.
* Extractul de spanac (100 ml suc proaspăt), în adaos cu 30 g polen apicol (pulbere), stimulează secreția pancreatică.
* Vin tonic: 750 ml vin roșu și 200 ml suc de spanac. Se recomandă 1 lingură de trei ori pe zi înainte de mese.
* Semințele de spanac măcinate fin (100 g), în adaos cu miere (400 g), administrate o linguriță de trei ori pe zi, au efect laxativ în constipație habituală și hemoroizi.
Alte indicații: anemie, astm bronșic, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, gripă, obezitate, menstruație abundentă, hipertensiune arterială, palpitații, ateroscleroză, remineralizant, vermifug etc.
Contraindicații: nu se recomandă consumul unor mari cantități de spanac în cazul persoanelor cu afecțiuni hepatice, reumatism, litiază renală, inflamații intestinale.
Ștevia
(Rumex Patienta)
Este bogată în săruri de calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, având aceleași indicații ca și spanacul. Are acțiune laxativă prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apă, are efect diuretic, depurativ și laxativ. Cel mai frecvent se prepară sub formă de ciorbe sau mâncăruri.
Untișorul
(Ficaria Ranunculoides)
Sunt utilizate frunzele, dar și rădăcinile, pentru proprietățile lor de a ameliora circulația venoasă. Sunt indicate în tratamentul hemoroizilor sau al varicelor. Se prepară ca salate sau ciorbe. Se utilizează și la decorarea spațiilor verzi, formând covoare de verdeață la începutul primăverii.
Salata verde
(Lactuca Sativa)
Producția de salată verde de cultură a crescut în ultimii 30 de ani într-un ritm uriaș, datorită proprietăților și compoziției sale. Săracă în protide și substanțe grase (1-2%), este bogată în minerale: 5 mg sodiu, 150 mg potasiu, 15 mg calciu, 25 mg fosfor, 0,4 mg fier, vitamine: A, B1, C - 50 mg, K și E, și mai ales în fibre vegetale, care previn cancerul de colon.
Se consumă ca atare, sub formă de salate, în amestec cu alte legume crude, ulei, sare și suc de lămâie.
Folosită abundent la masa de seară, favorizează instalarea unui somn liniștit, combate constipația și provoacă evacuarea bolului alimentar în dimineața următoare.
Maceratul (24 ore): 80 g frunze de salată tocate se pun într-un litru de apă. Are efect antiseptic, calmant, diuretic. Se indică în inflamații intestinale, nefrită, hiperexcitabilitate nervoasă și sexuală, psihoastenie.
Semințele sunt indicate în general în afecțiuni respiratorii, fiind calmante ale tusei și antiastmatice. Măcinate fin (100 g semințe), în adaos cu 400 g miere, se administrează 1 linguriță pe zi, dimineața.
Loboda de grădină
(Atriplex Hortensis)
Principalii constituenți sunt similari cu cei ai spanacului. În gastronomie, frunzele sale sunt utilizate în special pentru ciorbe. Are proprietăți depurative, diuretice, remineralizante, vitaminizante, fiind indicată în afecțiuni ginecologice, hepatice și renale. Semințele au efect purgativ (1/2 linguriță pulbere de 2 ori pe zi). Speciile colorate se utilizează și ca plante decorative prin parcuri și grădini.
Pătrunjelul
(Petroselinum Crispum)
Se folosește la aromatizarea diferitelor mâncăruri, însă puțini sunt cei care știu că această plantă posedă virtuți terapeutice importante în hipertensiune, dismenoree, alcoolism, tabagism, afecțiuni renale și intoxicații alimentare.
Frunzele și rădăcina sunt bogate în săruri minerale: 20 mg sodiu, 60 mg potasiu, 145 mg calciu, 75 mg fosfor, 6 mg fier; vitamine: 730 mg A, 200 mg C, B1, B2, 3% proteine, 6% glucide (la 100 g pătrunjel).
Utilizări: se consumă în diverse preparate culinare sau salate de crudități ca tonic, aperitiv și stomahic.
* În tumori maligne se administrează 40 g frunze proaspete de pătrunjel, asociat cu regimul Oshawa și alte remedii.
* Acțiune hipotensivă, antiastmatică, diuretică: rădăcina mărunțită foarte bine sau amestecul de frunze, rădăcină și semințe, foarte bine măcinate, se administrează înainte de mese, o linguriță sublingual, 7-10 minute.
* Contra manifestărilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a 20-30 g/zi de frunze de pătrunjel proaspete. În plus, face să dispară și mirosul urât al gurii.
* Emenagog: în caz de menstruații neregulate și dureroase. Sucul de plantă verde (100-150 g/zi) se ia cu câteva zile înainte de menstruație. Se pot adăuga 20 g polen apicol.
* Efect afrodiziac: se administrează semințele, 1 vârf de cuțit înainte de mese.
Extern:
* Contra pistruilor se fac aplicații cu suc proaspăt de 2-3 ori pe zi, 20 de zile.
* Dispariția echimozelor: cataplasme pe piele cu plantă tocată. Această metodă se poate aplica cu succes și în purpura trombocitopenică idiopatică, alături de alte remedii.
* Leucoree: spălături vaginale cu macerat (24 ore) din 30 g plantă mărunțită la 100 ml apă.
Necesitatea respectării unei diete aflate în concordanță cu sezonul în care ne aflăm este o condiție a sănătății. Curele de primăvară și vară cu verdețuri ne întăresc sistemul imunitar, mențin organismul sănătos, viguros și puternic, în armonie cu natura și universul.