CCR a stabilit că principalul serviciu secret al țării (SRI) nu va mai asigura, prin interceptările realizate de el, sprijin tehnic în întocmirea de către DNA a dosarelor penale. Procurorii DNA vor fi obligați să excludă apelul la specialiștii SRI în acumularea probelor pentru finalizarea dosarelor de corupție. "Contribuția" SRI la realizarea acestor dosare era extrem de importantă. Serviciul secret era (și este încă) singura instituție națională care dispune de un centru specializat în interceptarea convorbirilor telefonice în condiții de strictă confidențialitate. Majoritatea absolută a interceptărilor doveditoare din marile dosare de corupție românești au fost realizate pe această cale. Rolul SRI în inculparea suspecților de fraudare a banului public a fost uriaș. Protestele împotriva "binomului SRI-DNA", intense și stăruitoare, au fost motivate, în cea mai mare parte, pe rolul asumat de serviciul în cauză, în curățarea sistemului instituțional românesc de "penalii" care îl parazitează. După Constituție, e drept, SRI-ul nu are atribuții pentru astfel de operațiuni. Contestatarii rolului jucat de SRI în bătălia împotriva corupției s-au bazat tocmai pe această "uzurpare de rol", deși DNA și-a motivat apelul la sprijinul lui prin precaritatea mijloacelor tehnice de care dispune în realizarea misiunii sale. Apelul la SRI s-a făcut legal, printr-o decizie a CSAT. Opozanții (majoritatea interesați) la această colaborare au găsit argumentul "nobil" că, astfel, SRI-ul dobândește o putere prea mare, ajungând până la încălcarea libertății individuale, a intimității persoanei. În SUA, au subliniat ei, CIA - serviciul specializat de spionaj al americanilor - a fost stopată, tocmai fiindcă ajunsese la un fel de control generalizat al informațiilor vehiculate de cetățeni. Or, se știe că deținerea controlului informației este principala sursă a oricărei puteri și, în cazuri anume, a abuzului de ea.
Motivația CCR în decizia luată s-a bazat, în principal, pe o astfel de supoziție. Ea este, în fapt, un act de normalitate, excluzând depășirea atribuțiilor prescrise unei instituții statale de către alta. Dar decizia a fost luată pe neașteptate și a survenit într-un moment în care bătălia împotriva corupției s-a apropiat de punctul culminant, ținta ei fiind "marii rechini", vârfurile "sistemului" de spoliere a economiei naționale, inspiratorii (și beneficiarii) extorcărilor, a furturilor "acoperite" și a deturnărilor de fonduri din buzunarele statului român. Excluzând "interceptările" realizate de SRI, declarându-le irelevante juridic, CCR a privat, brusc, DNA-ul de una din cele mai puternice "arme" ale sale, dând posibilitatea contestării hotărârilor Justiției, unor infractori dovediți (și, în consecință, condamnați) sau unor infractori cu procese pe rol. Politicieni aflați în pușcării sau amenințați cu trimiterea acolo, dar și "colaboratorii" lor mediatici, au exultat, întrevăzând șansa anulării pedepselor (bazate și pe înregistrările ambientale operate de SRI) sau șansa blocării dosarelor în curs de finalizare. Pentru cetățeanul de rând este de ajuns să observe care au fost oamenii politici sau instituțiile mediatice (televiziunile, ziarele) care au salutat entuziast decizia CCR de "normalizare" a rolului SRI pentru a realiza care sunt "țintele". CCR a stabilit că SRI trebuie să se limiteze la atribuțiile sale constituționale, adică la chestiunile privind siguranța națională și suveranitatea țării, Justiția urmând să-și rezolve cu propriile mijloace afacerile cu penalii. Ceea ce a neglijat CCR este însă faptul că România nu este încă într-o situație de normalitate, corupția generalizată și sistematică fiind un atentat evident la siguranța țării, la interesele ei majore. Un politician corupt (cum sunt, se pare, majoritatea componenților clasei politice) este oricând șantajabil, poate trăda în orice moment speranțele investite în el de alegători.
Criticii deciziei CCR s-au întrebat: de ce s-a pronunțat ea tocmai în acest moment? Ce presiuni și interese se ascund în spatele hotărârii de anulare a probelor furnizate de SRI, dintre care unele au dus chiar la condamnarea definitivă a unor nume răsunătoare ale scenei politice românești? Anularea retroactivă a probelor poate să "îi facă scăpați" pe unii dintre protagoniștii uriașelor scandaluri de corupție și poate opri finalizarea unor anchete ce ajungeau aproape de "cupola" mafiei românești. DNA s-a apropiat, cum am spus mai sus, primejdios de mult, de câteva mari afaceri (prin care s-au deturnat sute de milioane de euro), "îngropate" de ani buni în hățișurile birocrației noastre juridice. "Nulitatea relativă" care va lovi probele adunate cu ajutorul SRI, în cazurile date, va permite amânarea sine die a rezolvării lor, infractorii fiind, în plus, puși în cunoștință de cauză. Cu doar o sută de procurori și peste 7500 de dosare aflate în lucru, DNA se vede condamnată la reluarea unei munci sisifice, pentru adunarea unor noi probe conexe celor eliminate, pentru realizarea altor contacte și infiltrări, pentru evitarea unui control politic mult mai eficient și mai coruptibil, pentru că se va exersa pe persoane desemnate (procurori și judecători numiți) și nu pe un sistem instituțional în ansamblu, cum este sistemul cu autocontrol al SRI. Codruța Kövesi, șefa DNA, a arătat clar că renunțarea bruscă la colaborarea cu Centrul Național de Interceptare al SRI va solicita o suplimentare de fonduri (neprevăzută în buget) pentru angajarea și specializarea unui personal suplimentar și achiziționarea unor utilaje specifice. Operațiunea cere timp și face mult mai greoaie munca angajaților existenți. Totul arată, așadar, ca și cum cineva a urmărit conștient realizarea unei breșe în activitatea organelor anticorupție, a unei "pauze" care să permită "actorilor" să-și rearanjeze rolurile.
Decizia CCR ține, totuși, de normalitate și poate fi, în alte împrejurări, justificată. Dacă în spatele ei ar fi fost însă doar aspirațiile spre păstrarea echilibrului democratic între instituțiile statului, atunci ea ar fi privit un viitor previzibil, cu termene de tranziție și aplicare, cu mijloace definite pentru transferul de competențe de la o instituție la alta. O reașezare a sistemului de luptă împotriva corupției generalizate nu se poate face de la o zi la alta. Guvernul Cioloș a sesizat primejdia încercând - printr-o OUG, avizată de CSAT - să limiteze daunele. Ordonanța este, desigur, tranzitorie, autorizând momentan finalizarea colaborării DNA-SRI și conservarea probelor existente. Chiar și așa, ea a fost criticată dur de "legaliștii" din Parlament și de susținătorii lor mediatici. O blocare totală, o bătălie împotriva corupției ar însemna însă reîntoarcerea la situația inițială, condamnată de democrația occidentală, o revenire la resemnarea și pasivitatea românească din trecut. Și o confirmare a legendei meșterului Manole, caracteristică pentru incapacitatea de a construi aici ceva trainic.