- După bâlbâielile și răzgândelile președintelui Iohannis în privința refugiaților, doar premierul Cioloș s-a pronunțat, prudent dar consecvent, asupra acestei probleme, afirmând opoziția României față de impunerea unor cote obligatorii de migranți, cu argumentul că nu avem o tradiție a acceptării unui număr mare de străini pe teritoriul nostru. Dincolo de aceste declarații, însă, nu vom găsi nicio luare de poziție explicită a guvernului României, ci doar repetarea poziției noastre dintotdeauna, și anume, că ne respectăm toate obligațiile ce ne revin ca membri ai UE. Despre ultimul summit de la Bruxelles de pildă, la care Turcia a cerut dublarea la 6 miliarde de euro a sumei acordate de UE în schimbul blocării exodului de refugiați, precum și eliminarea vizelor pentru cele peste 72 de milioane de cetățeni turci, România nu a spus nimic, deși nu toți partenerii europeni sunt dispuși să accepte cererile maximale ale Ankarei.
De altfel, România s-a "distins" până acum mai mult prin pasivitate, decât printr-o contribuție constructivă la dezbaterea europeană. Este adevărat că nici nu are de ce să se agite pe tema refugiaților, deocamdată, pentru că migranții nu vor să se stabilească la noi, ci în Germania. Totuși, guvernul Cioloș vrea, cred, să evite izbucnirea unei dezbateri dominate de forțele naționaliste și xenofobe, care pot fi oricând trezite și utilizate politic, mai ales într-un an electoral. Nici nu au venit bine 16 amărâți din Siria și Yemen, că Noua Dreaptă, care altfel nu participă la dezbaterea politică internă, a organizat proteste și a cerut demisia guvernului. Premierul știe că nu poate conta pe partidele politice parlamentare, pentru a prezenta o poziție pro-europeană, rațională și argumentată, pentru că aceste partide oricum nu gândesc la nivel european, și atunci încearcă el să stăvilească o posibilă evoluție galopantă a unui curent anti-european, pe care partidele nu vor ști - sau nu vor voi - să-l contracareze cu argumente raționale. Domnul Cioloș știe că prosperitatea statelor europene nu poate fi atinsă în afara UE (o demonstrează toate statisticile), că problemele continentului, inclusiv apărarea frontierelor externe, nu pot fi rezolvate izolat de statele naționale, și că soluția este reformarea UE, nu abandonarea ei, dar nu poate fi sigur că și restul politicienilor din România înțeleg acest lucru sau vor fi dispuși să-l afirme. Deocamdată, curentul anti-european la noi este marginal, iar oamenii speră ca problemele să se rezolve de la sine, românii să poată munci "în afară" și să ne primim în continuare banii europeni, căci soluții interne la problemele lor economice nu există. Dacă UE își va rezolva problemele fără noi, poate că premierul Cioloș va reuși să păstreze acest echilibru fragil.
- Președintele Iohannis a fost criticat, de curând, în presa germană, care-i fusese până acum favorabilă. Care pot fi consecințele unei asemenea schimbări de atitudine?
- Nu știu dacă există vreo legătură între articolul de-a dreptul sarcastic, intitulat "Der Dilettant" (Diletantul), și apariția zvonurilor privind numirea șefului cancelariei Dan Mihalache, ca ambasador la Londra, dar sigur președintele nu poate rămâne indiferent față de criticile unei publicații influente din Germania, țară ce i-a fost inițial favorabilă. Iar noi nu putem să nu vedem că domnul Iohannis s-a transformat din atu al României în Germania, în vulnerabilitate pe plan european, ceea ce pune toată povara credibilității noastre externe pe umerii premierului Dacian Cioloș. Câtă vreme criticile la adresa obedienței sale față de controversatul Dan Mihalache erau formulate doar în România, domnul Iohannis putea să ne râdă în nas și să-și vadă de viața de huzur pe care și-a asigurat-o la Cotroceni, netulburat de responsabilitatea marilor probleme ale țării. Dar odată ce și publicul german a văzut că împăratul e gol (pe dinăuntru), domnul Iohannis a pierdut argumentul imaginii internaționale, la care probabil ținea mai mult decât la cel al imaginii interne. O minimă prudență ar fi putut întârzia - sau evita - acest moment, căci domnul Iohannis putea să nu devină marioneta PSD, care i-a cerut retragerea ordinului "Steaua României", cu care fusese distins László Tokés. Pentru publicul european, domnul Tokés este un simbol al revoluției din 1989, și așa ar fi trebuit să rămână și pentru noi, în ciuda evoluției sale ulterioare nefericite, căci din fața casei lui, în care rezista presiunilor violente ale Securității, a început revoluția de la Timișoara, pe 16 decembrie 1989. Nu-ți poți nega propria istorie, chiar dacă ulterior, unii din protagoniștii ei te dezamăgesc. De altfel, reacția ziariștilor de la "Der Spiegel" demonstrează că nimeni nu ia în seamă elucubrațiile lui László Tokés despre presupusa persecuție a maghiarilor din Transilvania. În plus, cum elegant a demonstrat profesorul Szilagyi N. Sandor, de la Universitatea "Babeș Bolyai", declarația pentru care s-a cerut retragerea decorației, deși hazardată, a fost prost tradusă, nefiind vorba de schimbarea granițelor. Prin demersul său neinspirat, domnul Iohannis și-a creat o nouă problemă, prin faptul că nu poate răspunde solicitării Societății Timișoara, care îi cere să retragă ordinele acordate unor demnitari condamnați definitiv pentru corupție, cum este de pildă Adrian Năstase. Ziariștii germani au observat și ei acest lucru. Tragem deci linie și constatăm că avem un președinte pe cale să fie dezavuat în Europa, deși l-am votat crezând că ne va ancora în Occident. Este limpede că trebuie deja să căutăm alternative mai serioase pentru prezidențialele din 2019.