În legătură cu aceste probleme, am solicitat părerea unor lideri de opinie, cu preocupări notorii pe teme legate de monarhie: Andreea Pora, Marian Munteanu și Sever Voinescu.
1. Principesa Margareta, prima, în ordinea succesiunii la tron, din familia regală a României, a fost desemnată de tatăl ei, Regele Mihai I, drept Custode al Coroanei. Va putea menține imaginea și importanța regalității, la standardele de până acum?
2. Statul român modern a fost fondat sub semnul regalității. După aproape jumătate de veac de comunism și 26 de ani de post-comunism, restaurarea monarhiei constituționale nu a fost pusă în discuție la modul serios, printr-o campanie de informare și un referendum edificator. În aceste condiții, mai are nevoie România de monarhie?
SEVER VOINESCU redactor-șef la "Dilema Veche"
"Eu îi doresc României o monarhie, dar cu o altă dinastie"
1. Monarhiștii sunt, după câte îmi dau seama, de două feluri. Sunt unii care au devenit monarhiști, intenționând, cu asta, un anumit joc de interese proprii pentru care, credeau ei, o apropiere de Casa Regală ar constitui un avantaj. Și sunt cei cu adevărat sinceri, idealiști și nebuni, în sensul cel mai frumos al cuvântului - cei care visează cu ochii deschiși. Primii s-ar putea să dezerteze, pentru că Principesa Margareta nu are nici pe departe autoritatea și anvergura istorică a tatălui ei. Monarhiștii din interes propriu aveau nevoie de alăturarea cu Regele, nu cu Principesa Margareta, și nici cu soțul ei, prințul Duda. Monarhiștii idealiști vor rămâne, probabil, atașați de Casa Regală, dar mă aștept la furtuni serioase în micul lor pahar cu apă. Deși sunt puțini, monarhiștii idealiști sunt pasionali și certăreți. Imaginându-și, probabil, că fiecare dintre ei e un fel de unic custode al marii tradiții regale românești, se vor repezi să apere Regalitatea de oricine și, în final, de toți ceilalți. Cât despre atenția opiniei publice asupra familiei regale, mă aștept să scadă în următorii ani. Când Regele se va stinge, ceea ce mă rog la Dumnezeu să se întâmple abia peste foarte mulți ani, va urma un moment de emoție colectivă, bine garnisit de presa noastră predispusă la patetism pe teme istorice. Apoi, mă aștept ca atenția asupra Casei Regale să se diminueze progresiv. În fond, nici un alt membru al familiei regale nu este atât de interesant și atât de intens ca să atragă atenția publicului. Nici Regele Mihai I nu este o personalitate interesantă și intensă, dar a ajuns să personifice atât de multă istorie, încât copleșește emoțional pe orice român, indiferent dacă e monarhist sau nu.
2. Ba eu cred că restaurarea monarhiei constituționale a fost pusă în discuție. Societatea românească a discutat tot timpul despre monarhie, inclusiv despre revenirea monarhiei ca formă de guvernământ. Că n-a fost un proiect constituțional de revenire la monarhie, discutat în Parlament, așa este, n-a fost, dar vă atrag atenția că e și dificil să fie, din moment ce forma republicană de guvernământ nu poate fi modificată (art. 152 alin. 1 din Constituție). Că n-am ajuns la un referendum pe această temă - și asta este adevărat - dar nici nu prea văd cum am fi putut ajunge, din moment ce un proiect constituțional care să genereze un referendum e imposibil. Însă de discutat s-a discutat și se discută și, cel mai probabil, se va mai discuta. E bine să discutăm acest subiect, e bine să visăm și e bine să nu abandonăm chiar de tot speranța, pentru că istoria este imprevizibilă - habar nu am ce se va întâmpla cu România peste cinci sau zece ani, și cred că nimeni nu are. Eu îi doresc României o monarhie, dar cu o altă dinastie. Recunosc, iată, că sunt un monarhist ceva mai altfel. Știu că visez un vis aproape imposibil, dar asta nu mă împiedică să evaluez realist șansele transformării republicii în monarhie, așa cum există ele acum: sunt egale cu zero!
ANDREEA PORA analist politic, Revista 22
"Rămâne de văzut dacă Principesa Margareta va izbuti să pună capăt prea terestrelor ambiții ale soțului ei"
1. Regele Mihai este ultimul depozitar al tradiției monarhiei instaurate acum 150 de ani, care a făcut România modernă, al cărei destin a rămas neîmplinit, dar pe care și l-a asumat cu demnitate. Legatara iubirii sale de țară este Principesa Margareta, care trebuie să se ridice la înălțimea staturii morale a tatălui său, pentru a menține vie speranța în Tron și interesul pentru Casa Regală, ambele aflate în grea cumpănă.
Speranța în revenirea la regat, chiar și printre monarhiștii rămași fideli ideii, cred că a dispărut cu mult înaintea anunțului de retragere făcut de MS Regele Mihai. Motivul poartă numele lui Radu Duda. Prea marea implicare în politică a soțului Principesei Margareta, legăturile stranii cu personaje controversate, inclusiv cu Ion Iliescu și Dan Voiculescu, apetitul pentru sinecuri, neplăcutul episod al candidaturii la prezidențiale, căruia Regele i-a putut pune capăt apelând la sprijinul unor familii regale europene, plus monopolul asupra comunicării Casei Regale au îndepărtat pe mulți dintre cei rămași credincioși monarhiei. Lipsa de neutralitate și echidistanță a Casei Regale, cu Radu Duda la cârmă, a provocat o reacție de respingere, nu doar în rândul unor regaliști de seamă, ci și pe un plan mai larg. Ultima încercare a Regelui de a salva succesiunea, prin aducerea în țară a nepotului său, Principele Nicolae, a fost un eșec ale cărui cauze rămân neclare. Îndepărtarea brutală a tânărului prinț a generat și ea suspiciuni și nemulțumiri. Rămâne de văzut dacă Principesa Margareta va reuși să pună capăt prea terestrelor ambiții ale soțului ei, condiție esențială pentru renașterea speranței în monarhie.
2. După revoluție, cu aportul feseniștilor și al Securității, s-a ratat marea șansă a restaurării monarhiei. O discuție serioasă nu a avut loc nici măcar în timpul mandatului lui Emil Constantinescu, cel care promisese, demagogic, că, ajuns președinte, îl readuce pe tron pe Regele Mihai. Observăm că dezbaterea despre Rege și rolul său a fost acaparată, de-a lungul timpului, exact de cei care l-au batjocorit și calomniat, de cei care au intoxicat populația cu minciuni și manipulări. Chiar și în aceste zile, un cor obscen de falși adulatori și monarhiști din interes infestează spațiul public. Amalgamul astfel creat cu premeditare a aruncat în derizoriu chestiunea monarhiei și a anulat dezbaterile serioase. România a avut nevoie de monarhie, dar poporul nu a înțeles, și Regele nu și-a putut îndeplini destinul. S-au ocupat și se ocupă de asta comuniștii și urmașii lor.
MARIAN MUNTEANU reprezentant al societății civile
"Dezbaterea cu privire la opțiunile pro-republicane sau pro-monarhice nu trebuie să se transforme într-un nou motiv de dezbinare a românilor"
1. Mă întristează suferința Regelui Mihai și mă rog lui Dumnezeu să-l ajute în aceste clipe grele. Desigur, Principesa Margareta, în calitate de custode, este reprezentanta legitimă a acestei familii, cu un rol atât de semnificativ în istoria statului român. Chestiunea strict politică necesită, însă, abordări mult mai complexe decât ne îngăduie acest cadru și acest moment atât de delicat. Oricum, trebuie să facem distincție între familia Regelui (în interiorul căreia se iau decizii pe baza unor reguli proprii) și problema formei de guvernământ. Atât forma de guvernământ, cât și procedurile privind succesiunea la tron (în cazul în care s-ar opta pentru monarhie) nu pot fi stabilite decât de poporul român, prin Constituție. Aceste reguli erau, de altfel, precis reglementate în Constituția din 1923 și trebuiau respectate de toată lumea, inclusiv de familia regală.
2. Dezbaterea cu privire la opțiunile pro-republicane sau pro-monarhice nu trebuie să se transforme într-un nou motiv de dezbinare a românilor. Recomand, din acest punct de vedere, calm, seriozitate și înțelepciune. Militez de multă vreme pentru o clarificare a acestor posibile soluții de organizare statală, astfel încât oamenii să poată cumpăni, fără patimă, cu privire la această temă. Cel mai important lucru este ca cetățenii României să poată decide, în deplină cunoștință de cauză, cu privire la forma de guvernământ. Fără un referendum dedicat acestui aspect, eventualul proces de revizuire a actualei Constituții nu se poate desfășura într-un mod constructiv. Consider că primul pas va trebui să fie stabilirea, prin referendum, a formei de guvernământ - inclusiv prin precizarea posibilelor variante republicane (republică prezidențială sau parlamentară). Indiferent de rezultatul votului, este vital să păstrăm unitatea și buna înțelegere între noi. Această unitate este mai importantă decât orice.