Și mai există și intoleranțele!
Alergiile fac parte din categoria principalelor boli endemice. Ele pot fi declanșate de orice substanță din mediu, cu care noi venim în contact. Aceste reacții disproporționate ale sistemului imunitar au o dublură - și anume, intoleranțele, în primul rând, cele la alimente și la diverse produse farmaceutice. Intoleranțele pornesc din alte cauze, însă prezintă un tablou clinic asemănător, motiv pentru care se mai numesc și pseudoalergii.
Puține sunt afecțiunile la care factorii declanșatori se pot depista cu atâta exactitate ca la alergii. În schimb, cauzele intoleranțelor nu pot fi întotdeauna precizate sută la sută. După părerea cercetătorilor, faptul că oamenii reacționează alergic la anumite substanțe sau nu le tolerează este determinat de moștenirea genetică, peste care se suprapun și factorii de mediu. Totodată, specialiștii apreciază că o contribuție importantă la apariția alergiilor și a intoleranțelor o aduc, deseori, și problemele psihice. Astfel, stresul poate agrava simptomele. Și invers: calmul și echilibrul influențează pozitiv mecanismele de apărare naturală ale organismului. De reținut că o alergie poate lăsa urme la nivelul psihicului, mergând chiar până la instalarea unei depresii.
Referitor la factorii de mediu, cercetătorii găsesc din ce în ce mai multe argumente în favoarea așa-numitei teorii "a copiilor mai puțin îngrijiți": dacă o igienă exagerată îi ferește, într-adevăr, pe micuți de microbi și infecții, pe de altă parte, ea le compromite șansa de a-și antrena sistemul imunitar. În consecință, cei crescuți la țară, care s-au aflat permanent în contact cu cerealele și cu animalele din gospodărie, sunt ulterior mai puțin vulnerabili la alergii decât copiii de la oraș. Potrivit unui studiu, acest "efect al gospodăriei rurale" se transmite chiar și de la viitoarea mamă către făt, în cursul perioadei de graviditate. Iar un studiu efectuat pe termen lung a pus în evidență faptul că prezența câinilor și a pisicilor în preajma copiilor mici, în primii lor ani de viață, scade riscul de alergie la păr de animale.
Alergiile pot apărea la orice vârstă și pot fi declanșate de mai multe substanțe simultan. Reacția sistemului imunitar se produce fie instantaneu, prin eliberarea unor mari cantități de histamină, fie cu o întârziere de 12 până la 72 de ore după contactul cu alergenul respectiv.
Principalii alergeni și reacțiile declanșate de ei
Alergia presupune o dereglare a mecanismelor defensive ale corpului nostru. Alergenii, în realitate niște substanțe inofensive, ca de pildă praful din casă și polenul florilor, sunt percepuți de către sistemul imunitar ca niște invadatori, împotriva cărora el are datoria să lupte cu ajutorul anticorpilor, tot așa cum combate bacteriile și virușii. În funcție de tipul alergenului, această reacție imunologică specifică se exprimă printr-o mare varietate de simptome.
Alergenii respiratorii
Aceste substanțe pătrund în organism pe căile respiratorii.
* Polenurile plantelor - Grăuncioarele minuscule de polen nu se pot vedea cu ochiul liber. Ele sunt produse cu miliardele de către arbori, ierburi și tot felul de alte plante. Cele mai frecvente alergii sunt produse de polenurile de mesteacăn, peliniță și secară. Tot mai periculoasă devine și ambrozia, o plantă perenă, care crește prin grădini, în culturile de cereale și de floarea-soarelui, dar mai ales în zonele lăsate în paragină, de unde și denumirea ei populară de "iarbă de paragină" sau "iarba pârloagelor". Alergia la polen se manifestă, de obicei, sub forma febrei fânului (rinită alergică sau rino-conjunctivită alergică). Suferă de ea cam un sfert din populația Europei.
Simptomele, similare cu ale răcelii, rezultă din producția sporită de secreții și mucus, stimulată de mediatorii eliberați de sistemul imunitar, cum este histamina. Pielea și mucoasele se inflamează. Atunci când ochii se înroșesc, devin sensibili la lumină și lăcrimează ori dau senzații de mâncărime, iar pleoapele se umflă, medicul va pune diagnosticul de conjunctivită alergică. Pe lângă simptomele propriu-zise, pacienții se plâng și de consecințele lor, nu mai puțin supărătoare: somn neodihnitor, o stare de oboseală permanentă sau dificultăți de concentrare.
* Părul animalelor - Numeroși alergici la părul de animale reacționează la un singur animal de casă. Nu firele de păr și penele în sine declanșează alergia, ci ceea ce se găsește pe ele: epitelii, seu, salivă, excremente și urină. Apar mâncărimi, erupții cutanate sau urticarie.
Când inspirăm polen, peri de animale sau particule de praf, ele ne pot provoca și un astm bronșic. Histamina face ca musculatura netedă a aparatului respirator să se contracte, astfel încât se resimte o apăsare pe piept. Mucoasele căilor respiratorii se inflamează și dau naștere unor secreții vâscoase. În cazul cel mai rău, suferindul se află literalmente în imposibilitatea de a respira.
* Praful din casă - El ascunde milioane de potențiali alergeni, printre altele, fibre, epitelii umane și de animale, precum și excrementele microscopice ale acarienilor. Aceste arahnide minuscule preferă să se adăpostească în tapițeria mobilelor, pe covoare, în haine și așternuturi. Într-un gram de praf din pat se găsesc circa 4000 de acarieni, care continuă să elibereze alergeni chiar și atunci când mor.
Printre simptomele alergiei la praf și acarieni se numără ochii înroșiți, inflamația mucoasei nazale, uneori și erupțiile cutanate. Persoanele afectate au de suferit mai ales în timpul nopții, dimineața și în momentele când își fac patul.
* Mucegaiurile - aceste microorganisme se înmulțesc în spatele tapetului și al plăcilor de faianță, pe pereții umezi sau în ghivecele de flori, câteodată și în tapițeria pieselor vechi de mobilier, ca și în frunzișul copacilor.
Mucegaiurile provoacă frecvent o alveolită alergică extrinsecă. Aceasta poate fi dezvoltată și la locul de muncă, din cauza prafului sau a pulberilor organice (situație în care este diagnosticată ca astm profesional). Alergenii ajung în alveole, iar țesutul pulmonar și bronhiile fine se inflamează. După patru până la douăsprezece ore, uneori abia după câteva zile ori săptămâni, apar simptome similare cu ale gripei. Ele se sting îndată ce pacientul evită contactul cu alergenii respectivi.
Alergenii de contact
O simplă atingere a pielii este suficientă pentru a declanșa o reacție imună excesivă, la următoarele substanțe:
* Metalele - La confecționarea bijuteriilor moderne se întrebuințează săruri de nichel și cobalt, care au un potențial alergen ridicat. La fel ca și sărurile de crom, folosite în procesul de tăbăcire a pieilor.
* Plantele din familia compozitelor - substanțele provenite din acest grup de plante (dintre care putem aminti ochiul-boului) se regăsesc ca extracte în diverse alifii sau medicamente.
* Coloranții - sunt prezenți în materialele textile.
* Parfumurile naturale și sintetice - ne întâlnim cu ele în cosmetice, parfumuri, detergenți și produsele destinate curățeniei casnice.
* Conservanții - Sunt adăugați, printre altele, în vopseluri și în articolele cosmetice.
* Alergenii din latex - specialiștii au descoperit în latex 15 alergeni de contact, dintre care cinci pot duce și la alergii încrucișate.
Alergenii de contact declanșează adesea dermatite alergice de contact (cunoscute și sub denumirea de eczeme alergice de contact). Între atingere și reacție trec 24 până la 48 de ore. Locul de contact se inflamează, se înroșește și apar mâncărimi. Uneori se formează vezicule sau noduli. În final, pielea se descuamează și se acoperă cu cruste. Iritația se poate extinde și în alte zone. Forma cea mai frecventă a alergiei de contact este eczema palmară.
Când chimicalele utilizate în frizerii sau mănușile de latex purtate de medici și asistente în cabinete și clinici provoacă o reacție alergică, vorbim despre o dermatoză profesională. Ea se manifestă de obicei ca o eczemă de contact.
Alergenii de contact sunt responsabili și pentru apariția urticariei, însă aceasta poate proveni și din alte cauze. Simptomele clasice ale unei urticarii de contact sunt umflăturile roșietice din porțiunea de piele care a fost atinsă. În unele cazuri se observă și un angioedem (sau edem Quincke), o inflamație plasată mai profund, în zona buzelor sau a pleoapelor. În alte forme de urticarie, umflăturile sunt răspândite pe toată suprafața corpului.
Alergenii alimentari
În principiu, orice componentă din hrană poate da naștere unei alergii. La anumite persoane, chiar și cantitățile minime provoacă reacții violente.
* Arahidele - cantități reduse există, de pildă, în ciocolată sau în uleiuri.
* Albușul de ou - este unul din cei mai frecvenți factori declanșatori la copii. Persoanele alergice la fulgi și pene sunt susceptibile să reacționeze și la gălbenuș, pe baza unei reacții încrucișate. Afecțiunea se numește sindromul ou/carne de pasăre.
* Laptele de vacă - în special sugarii și copiii au de suferit din pricina cazeinei, principala proteină a laptelui.
* Țelina - au potențial alergen chiar și extractele de țelină, de exemplu, cele cuprinse în amestecurile de condimente.
* Cerealele - aproape toate soiurile conțin posibili alergeni, în primul rând gluten, aflat la originea unor intoleranțe alimentare.
* Soia - e prelucrată și introdusă într-o serie de alimente. Factorul declanșator este aici glicinina (o proteină).
* Unele fructe - alergicii reacționează puternic la piersici și nectarine.
* Peștii și fructele de mare - tropomiozina din moluște și parvalbumina din pești generează reacții alergice. Ambele fac parte din categoria proteinelor.
Alergenii alimentari provoacă frecvent mâncărimi în cavitatea bucală și în gât. Sunt posibile și astmul bronșic, reacții cutanate, ca neurodermita și urticaria, mai rar suferințe gastrointestinale. În condițiile unor reacții încrucișate, poate apărea sindromul de alergie orală (OAS), care se manifestă prin furnicături pe limbă și în gât, precum și prin mâncărimi în cerul gurii și în urechi. El este considerat însă inofensiv, în comparație cu șocul anafilactic, care poate duce la pierderea cunoștinței, colapsul sistemului circulator și stop respirator, amenințând grav viața pacientului. În astfel de cazuri, trebuie chemat de urgență un medic. Alergicii ar trebui să poarte în permanență cu sine o trusă de prim ajutor, constând dintr-un antihistaminic, un preparat cortizonic și adrenalină.
Veninul de insecte
Pentru alergici, o înțepătură de albină sau de viespe poate deveni mortală. Reacții deosebit de intense provoacă veninul bărzăunilor și al viespilor de câmp. Din fericire, aceste insecte nu atacă aproape niciodată.
Alergia la veninul de insecte produce, uneori în doar câteva secunde, inflamații pe față și în zona gâtului, erupții cutanate pe tot corpul, în unele cazuri și lăcrimare, dificultăți de respirație, amețeli, tahicardie, senzație de greață sau vomă. Pericolul devine major, dacă înțepătura declanșează un șoc anafilactic.
Fotoalergenii
În condițiile expunerii directe la radiațiile ultraviolete A, unele chimicale din cosmetice, parfumuri sau detergenți și, de asemenea, anumite medicamente, administrate pe cale orală, pot provoca reacții fotoalergice. Se înțelege că solariile nu sunt un loc sigur pentru persoanele cu o sensibilitate alergică la lumină. Însă chiar și razele solare ce pătrund prin fereastră acționează asupra pielii, și aceasta este suficient pentru ca, pe porțiunea expusă, să se formeze, după o zi sau două, eczeme însoțite de mâncărimi.
Medicamentele
Când nu suportăm un anumit medicament, vina o poartă câteodată (dar nu întotdeauna) o reacție exagerată a sistemului imunitar. Atunci pot apărea erupții cutanate, urticarie sau un angioedem. E posibil și un șoc anafilactic. La fel de primejdioasă, deși rară, este necroliza toxică epidermală (cu varianta ei, sindromul Stevens-Johnson), manifestată prin eroziuni severe ale pielii și mucoaselor în cavitatea bucală și în zona organelor genitale.
Alergii încrucișate
Mulți alergici la polenul de mesteacăn sunt nevoiți să se ferească și de kiwi. Această anomalie imunitară se numește alergie încrucișată. Explicația constă în structura aproape identică a alergenilor respectivi - sistemul imunitar nu-i poate deosebi și reacționează la fel în ambele cazuri. Alergenii alimentari provoacă neplăceri, de regulă numai în stare crudă, deoarece proteinele cu potențial alergen sunt distruse prin fierbere. Vă prezentăm mai jos câteva exemple de reacții încrucișate, care pot declanșa alergii.
Polenul de mesteacăn (în combinație cu):
Polen de arbori - stejar, castan comestibil, arin, carpen, alun, fag.
Fructe - mere, caise, avocado, banane, pere, cireșe, kiwi, mango, piersici, prune.
Legume - fenicul, morcov, cartofi, țelină, roșii.
Nuci și semințe - caju, alune de pădure, migdale, fistic.
Verdețuri și condimente - anason, busuioc, piper, mărar, coriandru, chimen, leuștean, măghiran, oregano, mentă, cimbru.
Peliniță (în combinație cu):
Fructe - avocado, kiwi, mango, pepeni.
Legume - anghinare, fenicul, castraveți, morcov, cartofi, dovleac, țelină, ardei gras, roșii.
Nuci și semințe (inclusiv uleiul) - caju, fistic, semințe de floarea-soarelui.
Verdețuri și condimente - anason, busuioc, ghimbir, mușețel, coriandru, chimen, măghiran, nucșoară, oregano, piper (negru și verde), mentă, cimbru, scorțișoară etc.
Polenul ierburilor de câmp (în combinație cu):
Alte soiuri de cereale - în special secară și grâu.
Fructe - banane, pepeni.
Legume - anghinare, mazăre, castraveți, cartofi, dovleac, linte, soia, roșii.
Verdețuri și condimente - busuioc, piper, măghiran, oregano, mentă, cimbru.
Latex natural (în combinație cu):
Fructe - avocado, banane, pere, smochine, kiwi, pepeni, papaya, fructul pasiunii, piersici.
Legume - hrișcă, țelină, cartofi, roșii.
Nuci și semințe (inclusiv uleiul) - castane comestibile, alune de pădure.
Acarieni (în combinație cu):
Crustacee și moluște - creveți, homari, raci, scoici.
Alergeni proveniți de la păsări (în combinație cu):
* excremente și pene de păsări
* ouă și carne de pasăre.
Intoleranțele și urmările lor
Pseudoalergiile se deosebesc cu greu de "veritabilele" reacții exagerate ale sistemului imunitar. De multe ori, ele sunt declanșate de aceiași factori, iar simptomele se aseamănă. Dar, spre deosebire de alergii, la intoleranțe organismul nu-și organizează apărarea cu ajutorul anticorpilor. Și, de obicei, manifestările apar abia atunci când se intră în contact cu cantități mai mari din substanțele respective.
Alimentele
Intoleranțele alimentare sunt cauzate, de regulă, de aditivi, cum ar fi conservanții, coloranții, îndulcitorii, glutamatul, sulfiții sau tartrazina. Aceștia îi chinuie pe bieții pacienți cu diverse suferințe gastrointestinale. Nu sunt excluse nici reacțiile psihosomatice. Intoleranța la gluten (o proteină din cereale) duce adesea la apariția bolii celiace. Afectarea cronică a intestinului subțire creează efecte ca diareea și stările de epuizare. Scăderea densității osoase ori deficitul de fier pot indica, de asemenea, existența celiachiei, precum și - în unele cazuri - depresia, sterilitatea sau durerile articulare.
La persoanele cu intoleranță la histamină, substanța incriminată produce senzații de mâncărime, de greață sau diaree. Pacienților cu intoleranță la lactoză le lipsește o enzimă importantă, care face posibilă descompunerea corectă în intestin a zahărului din lapte, astfel încât el va trece nedigerat în colon. Consecințele posibile sunt senzația de prea-plin, colicile abdominale, balonările, greața și diareea.
Medicamentele
Dacă un medicament nu este tolerat, aceasta se poate întâmpla din cauza unei reacții fototoxice, generate de acțiunea convergentă a substanțelor active - de pildă cele din diuretice, anumite antibiotice sau preparate pe bază de sunătoare - împreună cu lumina solară. Consecința: apar inflamații cu un aspect asemănător cu acela al arsurilor de soare.
Ierburile de câmp
Cine umblă desculț prin iarba înaltă va veni uneori în contact cu niște substanțe speciale, conținute în ierburile sălbatice, și anume furocumarinele. Sub influența luminii, acestea pot produce iritații cutanate, ce par a fi arsuri de soare.
Razele solare
Foarte răspândită este fotodermatoza polimorfă, numită în mod eronat și alergie la soare, deși este vorba de fapt de o hipersensibilitate la radiațiile ultraviolete. Medicii presupun cauze genetice.
TRATAMENTUL, PAS CU PAS
Pentru tratarea alergiilor și a intoleranțelor, medicii apelează la o strategie susținută de trei piloni: evitarea factorilor declanșatori, ameliorarea simptomelor și combaterea cauzelor.
La distanță de factorii declanșatori
Să eviți ceea ce te îmbolnăvește - pentru suferinzii cu alergie de contact, aceasta nu este o mare problemă. În schimb, pacienții cu febra fânului nu prea au cum să se ferească de polen. De asemenea, e dificil de elaborat o tactică eficientă pentru alergiile și intoleranțele alimentare. Cine va elimina din meniul său multe feluri de mâncare, de teama substanțelor conținute în ele, riscă să-și creeze o carență.
Ameliorarea simptomelor
* Medicația alopată - În stadiul actual al științei, medicamentele nu pot vindeca nici alergiile, nici intoleranțele, dar cel puțin le micșorează bolnavilor suferința provocată de reacțiile excesive ale sistemului imunitar. Antiinflamatoarele acționează împotriva simptomelor cronice, în timp ce medicamentele prescrise în caz de necesitate se administrează în fazele acute.
* Antiinflamatoarele care dau cele mai bune rezultate sunt cele cortizonice (cu glucocorticoizi) - sub formă de spray-uri, pentru rinita alergică sau pentru prevenirea crizelor de astm. Temutele efecte secundare ale cortizonului nu se produc, deoarece substanța activă nu pătrunde decât în cantități foarte mici în circuitul sanguin. Situația este diferită la unguentele cu cortizon, pentru tratarea eczemelor și a erupțiilor cutanate. Acestea ar trebui folosite doar în doze mici.
* Antihistaminicele (picături pentru ochi, spray-uri nazale și tablete) slăbesc acțiunea histaminei și astfel ameliorează simptomele astmului bronșic, ale afecțiunilor cutanate, alergiilor alimentare și la medicamente, ca și ale neurodermitei.
* Medicina complementară - Pe piața uriașă a metodelor alternative întâlnim câteva terapii promițătoare, capabile să abordeze cu succes alergiile și intoleranțele. Însă ele nu pot înlocui, ci numai completa un tratament clasic.
* Fizioterapiile și tehnicile de respirație și-au dovedit utilitatea în afecțiunile respiratorii, la fel și exercițiile de relaxare. Eficacitatea acupuncturii în rinita alergică a fost confirmată de studii. Există indicii că și autohipnoza ar putea reduce simptomele alergiilor. Sunt recunoscute efectele pozitive ale exercițiilor de meditație și ale antrenamentului autogen. Psihoterapia poate descoperi conflictele emoționale sau sociale care mențin sau agravează maifestările alergice.
* Fototerapia cu ultraviolete este un remediu verificat pentru pacienții adulți cu neurodermită, ca și pentru tratarea alergiilor solare și a pruritului. Dar această terapie nu trebuie urmată decât sub control medical.
* Terapiile balneare și procedeele Kneipp au o acțiune benefică în infecțiile căilor respiratorii superioare. Terapia climaterică, deci inspirarea unui aer lipsit de alergeni (la munte sau pe malul mării), este de folos bolnavilor cu neurodermită, astm bronșic, alergie la polen sau la praf.
* Dintre preparatele pe bază de plante, s-au dovedit a fi de ajutor în rinita alergică tabletele cu extract de captalan. Și remediul homeopatic cu Galphimia glauca pare să aibă un efect favorabil. Unguentele care conțin tananți din ceai sau din coajă de stejar calmează mâncărimile și au acțiune antibacteriană. Extractele de mușețel și uleiul de sunătoare produc de asemenea efecte pozitive.