Nu îți dă de mâncare, decât dacă o predai. Eventual, dacă ești jurnalist, ca mine, te ajută să nu faci gafe. Să nu îl așezi, la o adică, pe Mircea cel Bătrân pe tronul Moldovei sau să îl pui pe Vasile Lupu ctitor la Hurezi. În rest, istoria pare să-și fi trăit traiul, să-și fi mâncat mălaiul. Așa rezultă cel puțin din inițiativa Ministerului Educației, care a lansat recent, în dezbatere, programa școlară pentru clasele V-VIII, propunând predarea istoriei într-o singură oră pe săptămână, în loc de două. O propunere care m-a contrariat, cu atât mai mult cu cât matematica, "regina programei", rămâne neatinsă, cu patru ore de predare pe săptămână. Oare trecutul nu mai face doi bani? Nu mai avem nevoie de identitate, de rădăcini? Uriașa experiență a popoarelor lumii nu ne mai învață nimic?
Cu doar o oră pe săptămână, istoria va concura cu materii vag "postmoderne", precum Educație pentru drepturile copilului (clasa a V-a), Educație interculturală (clasa a VI-a) sau Educație pentru cetățenie democratică (clasa a VII-a).
Sincer, eu nu înțeleg de ce atâta accent pus pe astfel de discipline, cărora li se acordă întâietate în fața istoriei. Și de ce atâta matematică? Ne pregătim toți să devenim ingineri? Ca unul care am înghițit patru ore de cifre și figuri geometrice pe săptămână, în gimnaziu, și alte trei de integrale și derivate în liceu, mă întreb la ce mi-au folosit? Cred că orice om, dacă nu e programator sau inginer, dincolo de tabla înmulțirii și de operațiuni aritmetice de bază, pe care le deprinde încă de la doamna învățătoare, nu are nevoie în viață de matematică. În schimb, orice român dă piept cu istoria, de câteva ori pe zi, pe lună, sau pe an. Dacă intră într-un muzeu sau doar trece pe lângă o cetate într-o excursie, dacă vizitează un oraș străvechi al Europei sau doar pleacă să muncească în altă țară, cu siguranță va ajunge în fața trecutului. Al lui sau al altora. Dar dincolo de astfel de incursiuni, mai mult sau mai puțin culturale, cred că un om normal trebuie, la un moment dat, să își pună două întrebări fundamentale - «cine sunt eu» și «de unde vin»? Iar la astfel de întrebări, matematicile nu pot răspunde. Pentru ele avem nevoie, musai, de istorie. Pentru că trecutul e parte din noi. Din fiecare dintre noi. Și nu doar o săptămână, ci în fiecare clipă a vieții.