Deși cancerul pancreatic reprezintă numai un procent mic din totalitatea bolilor neoplazice, el este, fără îndoială, una dintre cele mai agresive și severe forme de cancer, însotiță de obicei de un prognostic foarte rezervat. Motivul pentru care acest tip de cancer are o mortalitate așa de mare rezidă în faptul că, frecvent, este diagnosticat tardiv, el neproducând nici un semn sau simptom, până la atingerea unui stadiu avansat și incurabil. Când semnele și simptomele apar, cele mai frecvente sunt durerea abdominală, scăderea importantă în greutate (în medie 13 kg), îngălbenirea pielii și a ochilor (icter), datorată blocării ductului biliar de către masa tumorală.
Multe dintre motivele pentru care apare acest tip de cancer sunt neclare, însă anumiți factori, precum fumatul, istoricul familial, vârsta, sexul (bărbații au un risc cu 30% mai mare față de femei) sau pancreatita cronică (inflamația pe termen lung a pancreasului) pot crește riscul de apariție. Din păcate, rata de supraviețuire în cancerul pancreatic este în general redusă, deoarece, în momentul în care este identificat, se evidențiază și determinări secundare (metastaze).
În cazul când cancerul este descoperit precoce și este limitat la nivelul parenchimului pancreatic, îndepărtarea unei părți a pancreasului sau a pancreasului în întregime poate fi încununată de succes. Cea mai frecventă intervenție chirurgicală (procedura Whipple) constă în scoaterea unei părți din stomac și a primei părți a intestinului subțire, împreună cu vezica biliară. Este o procedură complexă și dificilă, care necesită o perioadă lungă de recuperare. Radio și chimioterapia pot fi folosite pentru creșterea duratei de supraviețuire, dar nu vindecă boala.
O altă opțiune terapeutică este blocarea ganglionilor celiaci, prin care sunt distruși nervii ce duc spre pancreas, iar terapia cu enzime pancreatice poate fi de folos în reducerea malabsorbției și scăderii în greutate.
Se înțelege deci că, cel puțin din punctul de vedere al abordării terapeutice convenționale, șansele de vindecare pentru cancerul pancreatic sunt foarte mici, scopul vizat fiind în special prelungirea duratei de viață. Așa stând lucrurile, alternativa terapiei complementare devine, practic, singura formă de tratament care mai poate oferi șanse pacientului.
În ultima perioadă, studii biochimice, farmacologice și clinice au pus în evidență principii active noi, capabile să ducă o luptă importantă cu flagelul neoplazic de diferite localizări. Cele mai noi progrese în domeniul terapiilor antineoplazice naturiste s-au concretizat în apariția unor produse complexe, cu acțiune multiplă (antitumorală, antimitotică, inhibitoare a angiogenezei peritumorale, imunostimulantă etc.), dintre care, pentru neoplasmul pancreatic, eu recomand folosirea Extractului de pelin dulce (Artemisinin), Arbinoxilanul, Oncolyn și, nu în ultimul rând, Avemar (extract fermentat din germeni de grâu), remedii capabile să stopeze evoluția bolii, prin inhibarea multiplicării celulelor anormale, capacitarea sistemului imunitar și reducerea sau chiar blocarea căilor enzimatice de metastazare.
Pentru lămuriri suplimentare, contactați-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. RAREȘ SIMU - Centrul de Sănătate și Viață "Armonia", București, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58
"Mama mea are Zona Zoster. Există vreun leac naturist?"
(Răspuns pentru MIRUNA - București, F. AS nr. 1193)
Zona Zoster este o afecțiune provocată de virusul varicelo-zosterian. Este același virus care provoacă varicela, la copii. Odată intrat în organism, virusul se localizează la nivelul rădăcinilor nervilor periferici și, în anumite condiții, începe să se replice și apare boala. Zona Zoster poate să apară, pe parcursul vieții, la toți cei care au avut în copilărie varicelă. În condițiile în care scade imunitatea (stres, suprasolicitare fizică sau psihică, expunerea în exces la ultraviolete, boli cronice grave, tratamente cu medicamente care deprimă sistemul imun - chimioterapice, cortizon, vârsta înaintată) virusul începe să se multiplice și apare boala.
În Zona Zoster se descriu trei faze ale bolii: faza prodromală, în care apar simptome generale, care pot să fie similare cu cele ale unei viroze - dureri de cap, sensibilitate la lumină, amețeli, țiuituri în urechi, manifestări digestive - de obicei fără febră. Caracteristică în această fază este apariția unei dureri, care poate să fie însoțită și de mâncărimi, în zona în care ulterior va apărea erupția. În faza eruptivă apar leziunile caracteristice. Acestea sunt localizate pe o singură parte a corpului (extrem de rar, leziunile pot fi bilaterale), sunt sub formă de mici vezicule, similare cu cele din herpes, extrem de dureroase, umplute cu lichid clar, la început, care se tulbură după 3-4 zile. Ulterior, veziculele se sparg și se usucă. Aceste leziuni au două caracteristici importante: durerea intensă și localizarea de-a lungul traiectului unui nerv. Cele mai frecvente localizări sunt cele de la față și de la trunchi (în special nervii intercostali) și apoi membre. În această fază, pacienții sunt contagioși, virusul se poate transmite prin intermediul lichidului din vezicule. Este recomandată evitarea contactului cu gravide, copii, vârstnici sau bolnavi cronici. În faza posteruptivă se instalează nevralgia. Apare o durere intensă, care durează câteva săptămâni, dar se poate prelungi ani de zile. Această durere poate afecta respirația, alimentația și calitatea somnului. Este localizată la nivelul nervului care a fost afectat de erupție .
Complicațiile bolii sunt reprezentate de nevralgia post-herpetică, care nu mai dispare după câteva săptămâni, ci devine cronică. Aceasta presupune apariția durerilor intense, care afectează calitatea vieții pacientului, chiar până la instalarea unei depresii.
Altă complicație, care apare mai rar, este diseminarea erupției pe o zonă mare și cu afectarea organelor interne. Afectarea nervilor cranieni cu tulburări de sensibilitate sau motricitate este o altă complicație. În timpul fazei eruptive, veziculele se pot suprainfecta bacterian, ceea ce duce la o agravare a bolii.
Complicații grave pot apărea în cazul localizării oculare. Poate apărea afectarea corneei, a irisului sau chiar a retinei, cu leziuni care afectează vederea.
Tratamentul medicamentos constă în medicamente antivirale (acyclovir) care se administrează oral sau injectabil, în cazurile mai grave (vârstnici cu boli cronice grave, imunodeprimați). Pe lângă tratamentul antiviral se administrează analgezice și antinflamatoare, medicamente care combat durerea și inflamația. În cazul nevralgiei care se prelungește, se pot administra chiar analgezice majore, derivați de morfină și antidepresive, pentru a îmbunătăți starea psihoemoțională a pacientului. Pe lângă medicația administrată intern, se mai pot aplica creme, local, cu efect antiinflamator și analgezic.
Terapiile complementare au un arsenal foarte eficient în lupta cu zona zoster și, în special, cu nevralgia post-herpetică. În faza eruptivă, se administrează plante cu efecte antivirale și antiinflamatoare. Vă recomand administrarea de gheara-mâței, năpraznic, agaricus. Pentru dureri, se poate asocia extractul de scoarță de salcie, tinctura de propolis, Coenzima Q10, în doze mari. Sucul de aloe, atât intern cât și extern, are, de asemenea, efecte antivirale și antiinflamatoare foarte bune. Pentru durerea nevralgică se recomandă, de asemenea, administrarea unui extract de rhodiola rosea.
Și acupunctura este eficientă, în special în tratamentul durerilor post-herpetice. Dintre remediile homeopate, vă recomand, în cazul erupției, Rhus tox și Ranunculus bulbosus CH 5, câte o doză, de 4-5 ori pe zi. Pentru durerile nevralgice, vă recomand Hypericum CH 30 - o doză, de două ori pe zi. În cazul în care durerile sunt mari și au condus la instalarea unei depresii, este recomandată psihoterapia.
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie,
Clinica Medical-Es, București, tel. 0723/51.07.37
"Sufăr de gastrită cronică atrofică"
(Răspuns pentru MIHAI B. - Vaslui, F. AS nr. 1198)
Gastrita atrofică se datorează prezenței bacteriei Helicobacter pylori, o bacterie care distruge mucoasa gastrică. Rămânând fără protecție, pereții stomacului sunt agresați de acidul clorhidric și această agresiune provoacă inflamații și eroziuni. Atitudinea terapeutică recomandată constă în două etape: prima etapă implică tratamente ce duc la eliminarea bacteriei. Ele pot fi bazate pe antibiotice sau pe remedii naturale. A doua etapă constă în refacerea mucoasei gastrice și implicit a digestiei. Tratamentul durează aproximativ 3 luni, pentru a avea rezultate eficiente. Este de preferat tratamentul natural, din două motive:
1) el nu are reacții adverse și
2) bacteria nu capătă rezistență la tratamentul natural, așa cum reușește să își câștige rezistența la antibiotic. Se folosește, printre altele, un extract din muguri de broccoli, numit sulforafan, despre care s-a demonstrat că distruge această bacterie.
Pentru a stabili un tratament complet, vă puteți programa la nr. de telefon 0723/51.07.37