Știu puțini prozatori români de azi înzestrați cu genul de umor în care excelează Petru Cimpoeșu. Cred că doar Răzvan Petrescu îi mai poate sta alături ca inteligență satirică, sensibilitate nevrotică la derizoriu, gust pentru parodie și farsă. În romanele lui Cimpoeșu recunoaștem tipologii, situații, evenimente, limbaje din realitatea imediată, dar ele sunt dublate, ca ape subterane ce hrănesc rădăcinile epicii, de teme grave. Ca să-i găsesc filiații (o manie de critic literar, ceea ce eu nu sunt), mi se pare că el ar veni din Gogol combinat cu Hašek și cu Ilf&Petrov. Dacă la ultimii era vorba de "liberalizarea economică" din perioada NEP-ului, în "Simion liftnicul" (2001) și "Celălalt Simion" avem anii "capitalismului sălbatic" din lunga tranziție românească spre nu se mai vede ce. Cadrul ambelor romane e chiar orașul în care trăiește autorul, Bacău, descris fără menajamente ca o provincie urâtă, plină cu magazine second hand, farmacii și "localuri", plus maidanezi, cerșetori, ratați, declasați, șmecheri, oportuniști și femei grase. Prin cumularea detaliilor realiste, Bacăul devine un spațiu parabolic în care locuitorii nu pot supraviețui decât cu antidepresive. (Îmi pot închipui ce sentimente nutresc "patrioții locali" față de concetățeanul lor romancier, pe merit multipremiat și tradus cu succes în vreo șase țări.)
Ceea ce m-a încântat în romanul pe care vi-l recomand azi este - pe lângă faptul că Petru Cimpoeșu e un virtuoz al comicului de limbaj și situații, parodiind clișeele cu care ne sufocă massmedia - că folosește cu abilitate procedee narative diverse (amânarea lămuririlor, potențarea misterului, excursuri suprarealiste, îngroșări grotești până la absurd, poveștile din povești etc.) fără ca asta să complice lectura. Dimpotrivă, scenariul devine și mai captivant. Vreau să cred că cititorul de azi nu e chiar atât de infantilizat precum se zice, nu caută doar fantezii care să-l scoată din cotidian, ci apreciază și o epică bine regizată care îi pune în față bâlciul și bestiarul actualității, cu o aparență de reality show, care subminează haios tot ce ține de cultura populară, atât pe latura de "divertisment" cât și pe cea "care vă poate afecta emoțional". În trena tematică a lui "Simion liftnicul", subintitulat "roman cu îngeri și moldoveni", "Celălalt Simion", din care au dispărut îngerii, are ca personaj central același frate întru naivitate al soldatului Svejk, din aceeași lume a plictisului, rutinei și singurătății provinciale, populată cu ființe al căror vis principal e să se îmbogățească. În jurul acestui narator numit Puiu, un fraier sortit să devină țap ispășitor, se construiește intriga în care intervin prietenul său Bazil, fost ziarist și activist cultural, filosof diletant fascinat de teoriile lui Ștefan Odobleja, Gogu - un escroc, fost informator, cu relații printre colegii securiști reciclați și cu idei de "inginerii financiare", cărora li se adaugă Hans cel cu puteri paranormale și Gioni, dușmanul maidanezilor. Biografemele tuturor, fiecare cu țăcănelile lui, ne sunt relatate de Puiu, despre care abia la jumătatea cărții aflăm că ceea ce ne povestește e o Lucrare scrisă de el în pușcărie pentru a-și reduce din pedeapsă. Dintre cei cinci bărbați - care, la sugestia și cu sprijinul unor personaje numite Deputat și Avocat European, înființaseră o Fundație Umanitară menită să scoată bani din "setea de dreptate a poporului", printr-un telefon suprataxat ale cărui beneficii intrau în contul lor - numai Puiu e condamnat pentru "grup infracțional organizat". Prilej ca, în povestea lui să-i includă și pe colegii de detenție, tipologii și cazuri ce abundă în presă și pe micul ecran, de la profesorul pedofil Tavi, cu "amintirea frumoaselor vremuri de tristă amintire", la evazionistul fiscal Ofșor, la Carmen Bancomat, Șuțu ș.a. Din România în miniatură a lui Cimpoeșu nu lipsește niciunul din subiectele de rating. Sunt inserate teoria conspirației, protocronisme, predilecția pentru miracole și paranormalități, curiozitatea pentru morți violente și catastrofe, leacuri chinezești, "războiul postacilor" de pe Internet, metode noi ale hoților de a profita de naivitatea/prostia/lăcomia sau de aspirațiile spirituale ale semenilor. "Celălalt Simion" te face adesea să râzi. Un râs cam nervos, eliberator totuși.