Fierberea de la Chișinău și amorțeala de la București

Ciprian Rus
A fost nevoie să iasă din nou lumea în stradă la Chișinău, pentru ca România să își amintească - taman în preajma serbării Unirii celei mici - că are o responsabilitate pentru ceea ce se în­tâmplă într-un stat ale cărui teritorii au fost, până nu demult, parte a României Mari.

Dar nu ca să joace "Hora unirii" au ieșit moldovenii în piață, ci ca să pro­testeze față de numirea, pe ascuns, a unui nou guvern, după o lungă perioadă de ins­ta­bilitate, sinonimă cu iminenta intrare a țării în inca­pa­citate de plată.
"Cine sunt și ce vor cei care protestează?", s-a între­bat lumea, pe bună dreptate. Prilej să descoperim, cu aju­torul scriitorului basarabean Nicolae Dabija, în paginile "Formulei AS", într-un dialog cu colegul nostru Claudiu Târziu, cât de încâlcite sunt lucrurile la Chișinău și cât de departe de ele suntem, de fapt, cei mai mulți din­tre noi. Dacă faptul că Republica Moldova nu este, așa cum s-ar cuveni, un subiect constant pe agenda publică a Ro­mâ­niei e discutabil în sine, slaba implicare și lipsa de reac­tivitate a factorilor de decizie de la București asupra mer­­sului lucrurilor peste Prut sunt simptomele unei ati­tu­dini vecine cu trădarea interesului național.
E destul de limpede acum ce s-a întâmplat în ultimii ani în Republica Moldova. Încurajați de amorțeala pă­guboasă a liderilor din România, ca și de ineficiența de-acum proverbială a birocrației de la Bruxelles, o mână de politicieni și oligarhi mascați în pro-occidentali au dat tun peste tun, într-o țară aflată, și așa, la limita sărăciei. Iar rezultatul ultimelor guvernări așa-zis pro-occidentale nu e doar blocarea Moldovei din drumul ei spre UE, ci aruncarea țării în brațele unor aventurieri politici rusofili și decredibilizarea scenariului european. Cu mii de oa­meni în stradă, care plătiți, care manipulați, care infor­mați și de bună credință, dar cu toții furioși, Moldova e în pragul unor anticipate pe gustul Moscovei, care își do­rește un guvern pro-rus.
Asociată cu acești așa-ziși pro-occidentali de care nu s-a distanțat când trebuia, România iese foarte prost din toată afacerea. Asta, chiar dacă e nevoită să scoată câteva zeci de milioane de euro de la buget pentru a ține pe linia de plutire Moldova, pentru că o face negociind chiar cu noul premier, Pavel Filip, considerat mâna dreaptă a oli­garhului Vladimir Plahotniuc, inamicul public nu­mărul 1 la Chișinău. Dacă nu își va juca bine acest as din mânecă prin condiționarea trimiterii de bani de reforme rapide, și prin sprijinirea unor forțe cu adevărat loiale direcției și intereselor sale, Bucureștiul riscă să nu mai însemne nimic dincolo de Prut. Cum unii s-au deghizat în pro-eu­ro­peni pentru a lăsa țara pe mâna rușilor, așa se vor găsi și alți dubioși care să trâmbițeze unirea cu România, tocmai pentru a decredibiliza total și acest scenariu. Unii spun că acest lucru se pregătește deja. Spre deosebire de Bucu­rești, Moscova nu doarme. Și nu crede în lacrimi.