Trei "diagnosticieni" de mare precizie ai mass-mediei românești, SABINA FATI, SEBASTIAN LĂZĂROIU și TRAIAN UNGUREANU răspund întrebării revistei "Formula AS":
- Presa internațională afișează "cod portocaliu" privind riscul de dezmembrare a Uniunii Europene, afectată puternic de criza refugiaților musulmani, de radicalizarea tot mai agresivă a dreptei, dar și de o criză economică internațională. Sunt îndreptățite aceste temeri? Și dacă da, care este situația României în noul context? Putem rămâne optimiști?
SABINA FATI
"Europa este în corzi, iar România pierde, pentru moment, pe toate planurile"
UE a rezistat multor crize până acum: s-a vorbit de multe ori despre eșecul acestei construcții, ultima dată în perioada crizei economice din 2008, când scepticii, experții de la Moscova și alți defetiști prevedeau un cutremur care să distrugă întreg edificiul. A apărut apoi ideea Europei cu mai multe viteze, în care Centrul fondator rămâne puternic, neclintit, și se bucură de toate beneficiile UE, iar Periferia, incapabilă să țină pasul cu Centrul, indisciplinată și uneori refractară, va trebui, cu timpul, să-și rezolve singură problemele. Criza zonei euro a fost un test complicat, în care statele bogate din nord au avut, în cele din urmă, răbdare cu țările din zona măslinelor, și le-au finanțat criza.
Lucrurile sunt însă acum mai complicate ca oricând, pe de o parte, din cauza referendumului despre părăsirea UE, promis britanicilor de premierul conservator James Cameron. Dezbaterea despre Brexit i-ar putea împinge, într-un fel, pe cei din Marea Britanie spre această opțiune. Premierul francez Manuel Valls a spus, deja, că nu vrea să evite Brexit-ul "cu orice preț", referindu-se la condițiile pe care Londra le-a pus Bruxelles-ului pentru a rămâne. O eventuală plecare a Marii Britanii din UE ar fi un prim semn că întreg stabilimentul se clatină.
Pe de altă parte, Europa este în corzi din cauza refugiaților care continuă să vină spre UE în număr mare. În istorie, valurile migratorii dinspre Est au fost, mereu, învingătoare, cel puțin în prima fază. Dacă ar fi să ne luăm după Donald Tusk, președintele Consiliului European, istoria s-ar putea repeta, fiindcă UE are la dispoziție "doar două luni", pentru a pune criza migrației sub control, în caz contrar spațiul de liberă circulație Schengen se va prăbuși, iar blocul comunitar ar putea eșua ca proiect politic. În această ecuație, este vorba despre solidaritate: față de refugiații fugiți din calea războiului, dar și față de soluțiile Bruxelles-ului. Periferia Estică, statele foste comuniste sunt cele mai refractare, li se pare că încă nu au beneficiat destul de pe urma UE, pentru a fi generoase cu migranții.
Dacă în 2008, falia de rupere a UE era în Sud, acum s-a mutat în Est. Efectele refugiaților asupra UE sunt deja vizibile: naționalismul revine în forță în Ungaria și Polonia, se reconfigurează în Cehia și Slovacia, găsește noi filoane în România; Europa Centrală și de Est refuză solidaritatea cu Vechea Europă și se îndepărtează de aceasta, Spațiul Schengen se comprimă.
Presată între crizele UE și expansiunea Rusiei, România nu are încă soluții la ceea ce se întâmplă în jur: nici nu pare să-și dorească să câștige teren, folosindu-se de poziția sa între două lumi, nici nu știe cum să se apere altfel decât retrăgându-se, cumva, în camera din spate. Pentru moment, Bucureștiul pierde pe toate planurile, Schengen-ul nu mai este prăjitura mult râvnită, ci frontiera care trebuie apărată serios, iar poziția față de chestiunea refugiaților este similară cu a statelor foste comuniste. Deci, marja de manevră a României cu UE este modestă, cel puțin câtă vreme rămâne în pluton.
SEBASTIAN LĂZĂROIU
"Vom fi împinși și mai mult la margine"
Cred că suspendarea acordului Schengen e foarte probabilă. "Ping-pong"-ul cu refugiați de anul trecut a dus cu siguranță la asta. De fapt, a dus la o prăbușire a încrederii între statele UE. Grecia le-a dat drumul imigranților clandestini pe bandă rulantă, Ungaria a construit un gard pentru a-i opri și i-a deviat prin Slovenia și Croația, iar România, Cehia, Slovacia și, mai nou, Polonia, refuză în continuare sistemul solidarității prin cote de refugiați. Acest vacarm de nedescris în gestionarea fluxurilor de migrație nu poate duce decât la prăbușirea pilonului liberei circulații care, să fim cinstiți, este un pilon de încredere. Neîncrederea a devenit capitalul de simpatie al partidelor extremiste, produs și pe fondul a două atentate teroriste în inima Europei. Din fericire, noi suntem încă feriți de un asemenea vehicul politic, dar sentimentele majorității ar face posibilă existența lui. De cealaltă parte, da, încetinirea creșterii economice a Chinei, scăderea prețului barilului, zvonurile unui posibil Brexit - adică ale ieșirii Marii Britanii din UE -, dar și unele probleme structurale nerezolvate ale unor economii europene amenință să ducă spre o nouă criză economică globală.
România nu are motive de optimism. Nu suntem deloc pregătiți pentru a rezista unei noi crize economice, "grație" măsurilor populiste care s-au luat în ultimii ani și întârzierii reformelor, în special asanarea marilor companii de stat, rămase încă la discreția clientelei politice. O nouă criză economică va face inevitabil un nou șoc al tăierii cheltuielilor, așa cum a fost în 2010. Asta va spori neîncrederea în clasa politică și în democrație. Abia atunci ne vom confrunta cu pericolul extremismului și al mișcărilor de stradă violente.
În ce privește rolul nostru în UE, vom fi împinși și mai mult la margine. Nu suntem capabili să jucăm niciun rol, deși avem pârghii importante în jocul politic european. Nu știm să le folosim. Ne complacem în "minoratul nostru". La Est nu jucăm nimic și-i lăsăm pe frații noștri de peste Prut pradă haosului indus de Moscova, la Vest nu jucăm iarăși nimic sau jucăm foarte prost, ca niște elevi mediocri. Suntem o țară absentă, și asta ne va costa enorm pe termen lung. Nu suntem capabili nici măcar să absorbim fondurile care ne sunt puse la dispoziție gratuit. Corupția și incompetența paralizează birocrația, iar partidele politice sunt letargice și preocupate de strategiile lor de supraviețuire individuală. Vor plăti scump chiar și generațiile viitoare această adormire a clasei politice și a structurilor statului în momente cruciale pentru reașezarea centrilor de putere în lume.
TRAIAN UNGUREANU
"Situația nu e doar dramatică. E și ridicolă"
Optimiștii s-au ascuns și așteaptă vremuri mai bune. Vestea proastă e că s-ar putea să le aștepte degeaba. Trilurile care anunțau paradisul european au fost înlocuite de anunțuri sumbre. Liderii UE sunt primii care avertizează că, dacă nu "facem ceva", Uniunea Europeană se va dezintegra. Așadar, cei ce au obligația să facă ceva se uită în jur și strigă că trebuie făcut ceva. Situația nu e doar dramatică. E și ridicolă. Așa devine vizibil pentru toată lumea secretul vinovat al UE: neputința. Aparent, criza UE e rezultatul necazurilor care au dat buzna din Orientul Mijlociu și din Rusia. În realitate, criza ne spune că liderii și instituțiile europene sunt depășiți. Acești oameni trăiesc și acum cu convingerea că dețin rețeta perfectă și nu înțeleg în ruptul capului de ce realitățile istorice, naționale și sociale nu se aliniază cuminte spre a le da dreptate.
În consecință, e de crezut că UE va trata valul necontenit de migranți musulmani cu un nou șir de măsuri ferme, permanente și inexistente. Din păcate, nu mai e de crezut că liderii UE se vor scutura brusc de paralizia pioasă în care i-a surprins istoria. Prin urmare, nici un motiv de optimism. Și nici un motiv să pariem pe dispariția UE. Mai curând, UE va supraviețui muzeal, își va păstra birourile, bugetul, pompa și summit-urile, dar va fi ignorată de statele membre, care vor lua decizii cu capul lor, ori de câte ori vor socoti necesar.
Cu sau fără cugetările mele, România are deja o traiectorie. Mai întâi, ca stat est-european. Asta înseamnă, acum, o situație nu tocmai promițătoare. Statele estice au o presă proastă, pentru că n-au leșinat de încântare când li s-a poruncit să înghită cote de refugiați. Ce nu știe, încă, UE, e că românii și România au o știință neasemuită a statului pe gard. Nu suntem principiali ca polonezii și vom reuși să ieșim din strâmtoare, așa și așa, cu fonduri europene cu tot. Clasa politică nu e nici antrenată, nici doritoare de cruciade pro sau anti-UE. Avem o incompetență abilă în materie, ceea ce e util, dar numai acum, când e bine să stai la cutie, până se potolește furtuna de afară. Problema noastră rămâne Rusia, nu UE. Riscul vine de la politicienii care și-ar putea face socoteala că banii n-au nici miros, nici Est, nici Vest.Anchetă