Urechile
Stresul prelungit determină în creier o creștere a secreției de neurotransmițători cum este glutamatul, care activează centrul auzului din trunchiul cerebral și lobul temporal. Aceste arii ale creierului dau naștere unor percepții auditive false de sunete și zgomote, pe care persoana respectivă le înregistrează adesea sub forma unui piuit permanent. Acest fenomen patologic, numit tinitus, acționează la rândul său ca un factor de stres, astfel încât suferindul se vede prins într-un cerc vicios.
Creierul
Cineva care trăiește sub o presiune continuă va observa, la un moment dat, o diminuare a capacităților sale cognitive și a memoriei. Este posibil, de asemenea, ca pragul durerii să coboare, iar senzațiile dureroase să crească în intensitate.
Ochii
Pe termen lung, încordarea poate duce la creșterea tensiunii intraoculare, într-un caz extrem chiar la apariția glaucomului, riscând astfel să provoace orbirea.
Afecțiunile dentare
Oamenii stresați au obiceiul de a strânge din dinți atunci când se află în situații tensionate, iar mulți dintre ei scrâșnesc în somn. Cu timpul, dinții încep să se clatine și crește riscul de apariție a diferitelor afecțiuni dentare. Se adaugă și un efect colateral: faptul că mușchii maxilarelor sunt hiperactivi (din pricina încleștării dinților) provoacă în final dureri în zona capului, a cefei și gâtului.
Depresia
Stresul psiho-social modifică balanța hormonală. Dacă el se prelungește, se pot crea dezechilibre afective. Consecințele posibile sunt depresia, anxietatea și dependențele. La persoanele depresive, nivelul în sânge al cortizolului (hormonul stresului, secretat de glanda suprarenală) și al ACTH (hormonul adenocorticotrop din hipofiză) este în permanență mărit. Aceasta stimulează și întreține sentimentul de teamă. Totodată, stresul cronic poate opera modificări în structura creierului: nucleul amigdalian, care generează emoții de tipul fricii și al mâniei, devine hiperactiv, în timp ce alte arii cerebrale importante, ca de exemplu cortexul prefrontal, responsabil pentru sentimentele pozitive, sunt insuficient solicitate. În plus, se atrofiază hipocampul, care deține un rol esențial în reglarea comportamentului, deci în relațiile interumane.
Nivelul ridicat al colesterolului
Unele persoane stresate prezintă valori ridicate ale colesterolului. Cauza nu a fost încă lămurită pe deplin. Cercetătorii presupun însă că, reacționând la suprasolicitarea la care este supus, organismul mobilizează o cantitate sporită de energie, sub formă de acizi grași și glucoză, pe care colesterolul LDL le transportă până la vasele de sânge aflate în zona-țintă. Din acest motiv crește simultan și ponderea colesterolului în sânge. Și, probabil, tot stresul împiedică organismul să reducă ulterior surplusul de colesterol. O altă teorie afirmă că nivelul ridicat al colesterolului ar fi cauzat de procesele inflamatorii declanșate de încordarea continuă.
Slăbirea sistemului imunitar
Menținerea cortizolului la un nivel crescut pe o perioadă îndelungată slăbește capacitatea naturală de apărare a organismului, ușurând astfel pătrunderea germenilor patogeni. Iar după ce ei au ajuns în corp, cortizolul împiedică și combaterea lor, blocând reacțiile firești de apărare ale organismului, cum sunt febra sau inflamațiile. În acest fel, bolile se cronicizează și vor izbucni mai târziu în faze acute, cu atât mai violente. Slăbirea sistemului imunitar determinată de stres se poate repercuta cu consecințe negative și asupra evoluției unor afecțiuni severe, ca scleroza multiplă, formațiunile tumorale, poliartrita reumatoidă sau problemele dermatologice.
Infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral
Devenind mai abundente din pricina stresului, secrețiile de adrenalină și cortizol fac să crească tensiunea arterială. Sporește cantitatea de lipide produse de organism, moleculele de grăsime se depun pe pereții vaselor de sânge și formează acolo plăci de aterom. Astfel vasele se rigidizează și se fragilizează treptat, ceea ce îngreunează circulația sângelui. Partea stângă a inimii, care este obligată să pompeze, învingând o rezistență mai mare, își mărește volumul. Apar și tulburările de ritm cardiac. Crește riscul unui infarct miocardic sau al unui accident vascular cerebral.
Diabetul
Cortizolul, prezent într-o cantitate mai mare în sânge în condiții de stres, slăbește acțiunea insulinei, hormonul care sporește gradul de utilizare a glucozei în celule. Pancreasul interpretează aceasta ca pe un deficit de insulină și se străduiește să-l compenseze, suplimentându-și secreția. Dacă situația durează mai mult timp, pancreasul este suprasolicitat, și capacitatea sa de producție scade. În acest moment, se creează, într-adevăr, un deficit de insulină. Glicemia crește și, odată cu ea, sporește riscul de diabet.
Colonul iritabil, ulcerul, constipația
În stările de stres acut, afluxul de sânge la organele digestive este micșorat, pentru a le reduce activitatea. Stresul prelungit menține acest efect. Irigarea insuficientă cu sânge favorizează inflamarea mucoaselor gastrice și intestinale, creându-se astfel condiții pentru apariția ulcerațiilor. În afară de aceasta, se presupune că suprasolicitarea nervoasă diminuează producția de serotonină. Acest neurotransmițător, sintetizat la comanda creierului, mai ales în intestin, reglează peristaltismul, adică mișcările ritmice ale stomacului și intestinelor. Când balanța serotoninei se dezechilibrează pe o perioadă mai îndelungată de timp, aceasta poate duce la constipație sau diaree - simptome tipice ale colonului iritabil.
Impotența, pierderea libidoului, infertilitatea
Stresul trimite în sânge mai multă adrenalină și acționează asupra receptorilor alpha din vasele de sânge ale bărbatului. În consecință, se produce o vasoconstricție și, deoarece fluxul sangvin se reduce, corpii cavernoși din penis, care participă la erecție, se contractă. Pe lângă aceasta, tensiunea psihică face ca în celule să se formeze o cantitate mai mică din mediatorul chimic care joacă un rol foarte important în erecție. Astfel, pe termen lung, stresul cronic poate duce la impotență. Nu este de neglijat nici faptul că, din cauza încordării permanente, se diminuează la bărbat secreția de testosteron, un hormon care stimulează apetitul erotic și participă la maturizarea spermatozoizilor. Drept urmare, va scădea libidoul și poate apărea infertilitatea. La femei, stresul prelungit poate cauza dispariția menstruației.
Contracturile, fibromialgia
În momentele de stres, oamenii își încordează involuntar mușchii. Această reacție instinctivă servește scopului de a permite corpului să lupte ori să se salveze prin fugă, în situații de pericol iminent. Dacă tensiunea psihică persistă, musculatura nu mai reușește să se relaxeze suficient și rămâne contractată. Cu urmări destul de neplăcute, cum ar fi durerile constante în spate sau în ceafă, care pot da naștere și unor posturi vicioase. De asemenea, o suprasolicitare nervoasă continuă determină mușchii să ardă proteinele din care sunt construiți și, astfel, să se atrofieze. Totodată, stresul este suspectat că ar participa la apariția fibromialgiei, un sindrom manifestat prin dureri cronice, difuze, răspândite în tot corpul, dar resimțite mai ales în zona cefei, în cea lombară și în articulațiile coatelor.