Prin diverticuloză se înțelege o afecțiune a colonului, întâlnită frecvent la persoanele vârstnice, mai exact la circa 50% dintre oamenii trecuți de 70 de ani. Ea se manifestă prin constituirea unor diverticuli: niște cavități de forma unor săculeți sau degete de mănușă, un fel de "buzunărașe" de mucoasă ieșite în exterior, prin peretele intestinului. În ele se pot aduna resturi de alimente digerate ori semințe mărunte. Când înăuntrul acestor cavități apar inflamații sau chiar o infecție, avem de-a face cu cel de-al doilea stadiu al bolii, și anume diverticulita. Spre deosebire de diverticuloză, care poate trece mult timp neobservată și e descoperită de obicei întâmplător, de exemplu cu ocazia unei colonoscopii, diverticulita provoacă o serie întreagă de simptome neplăcute, care obligă pacientul să se prezinte la medic: printre altele, dureri cronice în abdomenul inferior, balonări, crampe și o alternanță de constipație și diaree. Merită reținut faptul că această boală - prezentă frecvent în țările europene și mai ales în vestul continentului, se întâlnește rarisim în acele regiuni ale globului unde oamenii continuă să consume alimente bogate în fibre, așa cum se întâmplă în Africa și Asia.
Buzunărașele cu dureri
Cum se ajunge la formarea acestor săculeți în mucoasa intestinală? Medicii acuză fără drept de apel deprinderile alimentare greșite ale pacienților. Dr. Andrew Weil, profesor la "College of Medicine" din cadrul Universității Arizona din Tucson, este de părere că majoritatea suferinzilor de diverticulită au un stil de viață nesănătos. Ei ingerează de regulă prea puține fibre, suferă deseori de constipație, deci au probleme cu defecația, scaunul lor fiind uscat și dur. Efortul și "presiunea" la care sunt supuși pe scaunul de toaletă slăbesc, în cele din urmă, pereții intestinului gros. Apar diverticulii, în interiorul cărora se depozitează resturi de alimente care fermentează, se descompun și creează probleme pe tubul digestiv.
Vestea bună este că diverticulita poate fi evitată relativ ușor, pur și simplu adoptând o alimentație corectă. Secretul unui intestin sănătos îl reprezintă hrana cu un conținut ridicat de fibre. Tot ce aveți de făcut este să mâncați cât mai multe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale și pâine din făină integrală. Apoi, este nevoie să beți suficiente lichide, pentru ca fibrele să poată aluneca fără dificultate prin intestin. Nu uitați: combătând constipația, preveniți și diverticulita. Dar atenție! La o diverticulită acută va fi necesar, dimpotrivă, să micșorați cantitatea de fibre, astfel încât să dați intestinului răgazul de a se vindeca. Timp de câteva zile, încercați să vă rezumați la mâncăruri sărace în fibre și să beți lichide care nu au aspect tulbure. Apoi reintroduceți progresiv fibrele în meniu, suplimentându-le aportul cu câte 5-15 grame zilnic. În acest mod, veți permite intestinului să se obișnuiască din nou cu ele.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva diverticulitei
** Merele
Un măr mâncat în fiecare zi ar putea să vă scutească de o vizită la doctor. Consumul de fibre solubile și insolubile (un măr de mărime medie cuprinde aproximativ 3 grame de fibre) asigură o desfășurare normală a procesului digestiei, prevenind atât constipația, cât și consecințele ei, inclusiv diverticulita. În cartea sa "The Color Code" ("Codul culorilor"), medicul american James Joseph ne sfătuiește să alegem mere de diverse culori.
** Semințele de cânepă
Cantitatea recomandată zilnic, de 2 linguri de semințe decorticate de cânepă (19 grame), conține 5.360 miligrame de acizi grași Omega-6, 1.500 miligrame de acizi grași Omega-3 și 3 miligrame de acid gamma-linolenic. Semințele de cânepă dau gust bun diferitelor combinații de musli, ca și salatelor și supelor. Chiar dacă nu sunt foarte ieftine, ele rămân, totuși, o sursă de Omega-3 mai convenabilă ca preț decât capsulele cu ulei de somon, de pildă. Le găsiți în magazinele naturiste, ca și pe internet, la diverși distribuitori.
** Mușețelul
În limba spaniolă, mușețelului i se mai spune și "manzanilla", adică "măr mic". Într-adevăr, el degajă o aromă de măr și s-ar putea să vă fie de tot atâta folos ca și fructul. Fitoterapeuții Simon Mills și Kerry Bone îl recomandă în lucrarea lor "Principles and Practices of Phytotherapy" ("Principii și practici de fitoterapie"), însă, mai curând, în scop profilactic, decât curativ.
Terapeutul american David Hoffman, care a studiat metodele de tratament natural cu plante în Marea Britanie, propune ca remediu antiinflamator pentru problemele intestinale ceaiuri de mușețel sau mentă, băute pe întreaga durată a zilei, precizând totodată că menta are și un efect de neutralizare a acidului gastric (antiacid). S-ar crede că salicilații din mușețel (similari cu cei din tabletele de aspirină) ar fi contraindicați la diverticulită, dar Hoffman afirmă că această plantă medicinală este deosebit de eficientă la afecțiunile intestinale în general, iar la diverticulita acută în special, fiindcă poate ameliora durerile datorită apigeninei (un puternic inhibitor al enzimei COX-2) și mai multor compuși cu acțiune calmantă pe care îi conține. Odată ajuns în intestin, ceaiul eliberează uleiuri cu efect antiinflamator. Rețeta lui David Hoffman arată astfel: se toarnă apă clocotită peste 2 lingurițe de mușețel, se lasă la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoară și se bea la sfârșitul meselor.
** Curcuma
Oricât ar părea de ciudată ideea că mâncărurile indiene iuți vă pot fi de ajutor în diverticulită, ea corespunde, totuși, adevărului. Curcuma este principalul ingredient din pulberea de curry, are o puternică acțiune antiinflamatoare și și-a cucerit locul în medicina tradițională, deja cu milenii în urmă. Terapeuții indieni ayurveda o întrebuințau contra inflamațiilor de orice fel. Ea are multiple indicații terapeutice pentru problemele aparatului digestiv și poate, printre altele, să reducă inflamația la nivelul diverticulilor.
Cea mai importantă substanță bioactivă din curcuma este curcuminul, care posedă proprietăți tămăduitoare ieșite din comun. Dr. Jonny Bowden, specialist în nutriție, autorul volumului "The Most Effective Natural Cures on Earth" ("Cele mai eficiente tratamente naturiste din lume") elogiază extraordinarele efecte antiinflamatoare ale curcumei, recomandând-o ca pe un remediu salvator pentru diverticulii inflamați și infectați. Dacă suferiți de diverticulită, ați putea încerca să preluați în meniul dvs. feluri de mâncare asezonate cu curry. O soluție mai blândă ar fi să presărați pulbere de curcuma peste legumele fierte din farfurie. Sau să luați capsule cu curcumin.
** Semințele de in
În cartea lor superb ilustrată "Natural Geographic Desk Reference to Nature's Medicine", Steven Foster și Rebecca L. Johnson recomandă semințele de in ca pe un laxativ neagresiv și lipsit de riscuri, util în constipația cronică, diverticulită și sindromul colonului iritabil. Pentru tratarea diverticulitei este indicat să se ia una, până la trei linguri de semințe de in măcinate, de 2-3 ori pe zi, cu multă apă. Nu înghițiți semințele întregi, fiindcă vă pot rămâne în diverticuli. Semințele de in sunt foarte bogate în fibre, iar acestea reprezintă condiția de bază pentru a avea un intestin sănătos. Totodată, mai conțin și acid alfa-linolenic, unul din acizii grași nesaturați Omega-3.
În cartea doctorului Donald O. Rudin, intitulată "The Omega-3 Phenomenon" ("Fenomenul Omega-3"), ca și într-o serie de articole publicate ulterior, se arată că, atunci când se află într-o proporție corectă cu Omega-6, acizii grași Omega-3 pot fi de ajutor în peste cincizeci de afecțiuni, printre care și diverticulita. Din păcate, în organismul majorității oamenilor, Omega-3 și Omega-6 sunt prezenți într-o proporție nefavorabilă. Când echilibrul se restabilește, Omega-3 are un efect antiinflamator dovedit, așadar poate contribui la evitarea apariției unor complicații de natură inflamatorie sau infecțioasă la diverticuli. Alte surse bune de acid alfa-linolenic sunt cânepa, chia și nucile.
** Menta
Nu există până în prezent un studiu care să confirme acțiunea benefică a mentei la diverticulită, însă ea este un remediu clasic, întrebuințat cu rezultate excelente la felurite tulburări digestive. Frunzele ei conțin câteva substanțe carminative (care favorizează evacuarea gazelor din intestin) și peste o duzină de compuși cu efect antiinflamator, calmant și analgezic. Acest conținut de substanțe vegetale secundare o recomandă de la sine. Iar unii terapeuți - ca de pildă David Hoffman, pe care l-am menționat anterior - consideră că infuzia de mentă este foarte utilă contra diverticulitei.
** Cimbrul
Cimbrul este o sursă bună de fibre și, pe lângă ele, mai cuprinde un mare număr de compuși cu rol antispastic, antiinflamator și analgezic. Îl puteți include cu încredere, ca pe o armă eficientă, în arsenalul dvs. de luptă contra diverticulitei. Folosiți-l pentru a îmbunătăți gustul sosurilor, al supelor și salatelor.
** Prunele uscate
Sunt foarte bogate în fibre și au fost privite dintotdeauna ca remediul cel mai eficient împotriva constipației, care este principalul factor de risc al diverticulitei. De asemenea, conțin dihidroxifenil-isatin, o substanță care stimulează contracțiile intestinului, necesare pentru a avea scaune regulate. În prunele uscate se mai găsește și sorbitol, un zahăr natural care, asemenea fibrelor, atrage mari cantități de apă în tubul digestiv, făcând astfel posibilă deplasarea continuă a conținutului intestinal.
** Tărâțele de grâu
În opinia medicilor și a nutriționiștilor, tărâțele de grâu sunt cea mai sigură, mai eficace și mai ieftină modalitate de evitare și combatere a constipației - deci, implicit, și a diverticulitei. Medicul britanic Neil Painter a fost cel dintâi care a afirmat, în concluziile îndrăznețului său studiu din anul 1972, că diverticulita ar putea fi cauzată de cantitatea insuficientă de fibre din alimentație. Potrivit estimărilor sale, în tărâțele de grâu se găsesc de cinci ori mai multe fibre decât în pâinea integrală, ceea ce face din ele o adevărată "bombă" de fibre. Cu tărâțele de grâu n-aveți cum să dați greș.
Vă putem sugera o combinație care va fi și foarte bună la gust. Puneți într-un vas un pumn de scoarță de ulm roșu și doi pumni de frunze proaspete de mentă, turnând deasupra atâta apă, cât este nevoie ca să le acopere. Fierbeți-le puțin la foc mic, apoi luați vasul deoparte și îngroșați amestecul cu miere, așa încât să capete consistența unui sirop. Păstrați-l la rece. Luați din el cât doriți să mâncați, adăugându-i tărâțe sau fulgi de grâu.
O formulă specială
La o diverticulită acută, vă puteți ameliora simptomele folosind câteva plante emoliente. Ele căptușesc pereții colonului cu un strat protector, îl calmează și ajută la vindecarea țesutului inflamat și iritat. În America, se întrebuințează în asemenea cazuri un amestec de plante cunoscut sub denumirea "Robert's Formula" ("Formula lui Robert"). El se compune din ulm-roșu, nalbă-mare și pălăria-cucului. Uneori se mai adaugă echinacea și gențiană, pentru întărirea sistemului imunitar.
Alimente de consumat cu prudență
Semințele, ca și fructele și legumele care au semințe și sâmburi riscă să provoace mari neplăceri pacienților cu diverticulită, în special în faza acută a bolii. Ele pot rămâne în diverticuli, iritând intestinul. De aceea, ar fi indicat să evitați următoarele alimente.
Semințe: mac, susan, floarea soarelui.
Fructe și legume cu sâmburi: căpșuni, rodii, zmeură, roșii.
Pop-corn-ul poate să creeze aceleași probleme, de aceea ar fi mai bine să renunțați la el.
Din cămara cu ierburi de leac
Rădăcina de ignamă sălbatică reduce inflamația și ameliorează spasmele dureroase, fiind din acest motiv un remediu foarte util în tratarea afecțiunilor gastrointestinale, deci și a diverticulitei. Efectul ei calmant la sindromul colonului iritabil este de asemenea susținut cu dovezi științifice.
Vorbim aici despre o plantă perenă din flora spontană a Americii Centrale și de Sud, care crește în zone umede și împădurite. Nu trebuie confundată cu ignama vândută uneori în supermarketuri, care face parte din familia cartofilor dulci. Dioscorea villosa, ignama sălbatică, se comercializează numai prin magazinele naturiste.
Fitoterapeuta californiană Kathi Kevill, autoarea cărții "The Illustrated Herb Encyclopedia" ("Enciclopedia ilustrată a plantelor") ne propune o rețetă ce merită încercată: 2 părți rădăcină de ignamă sălbatică (antispastică și antiinflamatoare), 1 parte valeriană (relaxează și liniștește tubul digestiv), 1 parte călin american - Viburnum prunifolium (antispastic), 1 parte mentă (antispastică și antiinflamatoare).
Suferinzilor de diverticulită li se recomandă să dea într-un clocot un litru de apă cu câteva linguri din acest amestec de plante.