Lucian Ban & Elevation Quartet
"Songs From Afar"
Dacă ar fi să alegem numele unui muzician român din sfera muzicii contemporane, ce a reușit să-și clădească o carieră în Statele Unite, acesta ar fi cel al pianistului Lucian Ban. Născut în 1968, în Ardeal, satul Teaca, Lucian s-a mutat șapte ani mai târziu, împreună cu familia, la Cluj. Aici a început să studieze jazz-ul, la Conservator, iar drumurile academice l-au purtat mai apoi la București și la New York. S-a stabilit în capitala mondială a jazz-ului, unde și-a continuat traseul discografic și concertistic început în România. Într-un interviu acordat revistei noastre, în urmă cu doi ani, Lucian mărturisea că pentru el, acasă înseamnă New York, locul în care băcanul și vânzătorul de la colțul străzii strigă după el "Hei, bine ai venit înapoi!", atunci când se întoarce din turnee. Iată însă că noul său album, "Songs From Afar", are pe copertă o fotografie cu satul Teaca, pierdut printre dealuri, pe înserat. Iar între cele zece piese ale discului, șapte sunt compuse de Lucian, iar restul sunt aranjamente ale unor cântece tradiționale ardelenești! Se pare că oricât de new-yorkez ai deveni, nu poți uita farmecul locurilor natale. Iar un artist de valoare știe că trebuie să profite din plin de aceasta. "Songs From Afar" ("Cântece din depărtări"), este un nou album al cvartetului Elevation, înființat de Lucian împreună cu muzicieni americani, în anul 2006. Rodat în numeroase concerte în America sau în capitale europene, cvartetul a susținut, la sfârșitul lunii noiembrie, un turneu de succes prin România. Invitat special, atât pe disc, cât și în turneu, nu este un muzician profesionist, ci un important promoter cultural ardelean, George Țărmure. La precedentul turneu susținut de Lucian Ban în țară, la sfârșitul concertului pe care îl organizase în Bistrița, el le-a cântat muzicienilor, ca între prieteni, câteva piese tradiționale. Impresionat, Lucian Ban l-a invitat să imprime împreună și așa s-a născut această colaborare, într-un mod tipic muzicienilor de jazz, mereu deschiși, mereu în căutare. "«Songs from afar» este un material foarte personal pentru mine, întrucât acest album este strâns legat de moștenirea cultural-românească și de influențele de jazz care mă ajută să descopăr mai multe despre locul din care provin, și despre drumul meu din viitor", declară Lucian Ban. "Nu este vorba numai de vechile cântece populare din Transilvania, pe care le reinterpretăm pe acest album, ci și despre celelalte piese și improvizații care reflectă căutarea continuă a sensului muzical". Pe noul disc, George Țărmure interpretează o doină și două cântece de nuntă.
AG WEINBERGER
"Mighty Business"
Un alt ardelean, de data aceasta de la Oradea, care și-a încercat șansa în America este chitaristul AG Weinberger. După o perioadă în care s-a îmbibat de seva blues-ului în țara unde a fost inventat, AG a decis să se întoarcă în România și să-și consolideze aici cariera. A muncit din greu pentru a face o treabă temeinică, ardelenească, fiind conștient de faptul că nu-i nevoie doar de talent, pe care îl are din plin, ci și de multă tenacitate. Ascultând "Mighty Business", albumul lansat în luna noiembrie, vă puteți da singuri seama cât de temeinică este "afacerea" pusă la punct de AG. Pentru că discul, înregistrat cu câțiva ani în urmă, în concert, în clubul "Hard Rock Cafe" din București, reprezintă chintesența meșteșugului scenic al orădeanului, cizelat în aproape treizeci de ani de carieră. Albumul, unul din rarele discuri live de blues lansate în România, conține 11 piese, o îmbinare echilibrată între compoziții AG Weinberger, standarde ale repertoriului de blues și, poate surprinzător, de jazz, o excelentă prelucrare a unei teme aparținându-i saxofonistului Charlie Parker. "Mighty Business" este o invitație la concertele susținute de AG în întreaga țară, căci această muzică este vie, pulsează, și, oricât de bine ar suna albumul ascultat acasă, prezența într-o sală, față în față cu artistul, îi dă o altă dimensiune.
SFINX
"Lume Albă" și "Ritual de iarnă"
Marele eveniment al rock-ului românesc în anul 2015 ar fi trebuit să fie revenirea lui Dan Andrei Aldea pe o mare scenă. După ce, ca lider al grupului Sfinx, fusese un "guru" al exploziei rock din anii `70, chitaristul a emigrat în Germania, unde și-a continuat cariera ca apreciat muzician de studio. Timp de 25 de ani, fanii săi s-au tot întrebat "De ce nu revine Dan Andrei Aldea? Când se va hotărî, în sfârșit?" Iată că anul acesta a revenit. Doar la Oradea, unde s-a și stabilit. În București, s-au lipit câteva afișe ce anunțau marele concert de la Teatrul Național, s-au pus în vânzare bilete, la un preț exorbitant și, în cele din urmă, concertul a fost anulat. Nu din vina artistului. Autoproclamata industrie a muzicii românești este, de fapt, un bâlci al impostorilor. Adevăratele valori sunt lăsate în penumbră, unde pot fi descoperite doar de pătimașii muzicii. Cu atât mai importantă este o reușită, o inițiativă precum cea a casei de discuri "Soft Records", care a reeditat, după 40 de ani de la lansare, albumul grupului Sfinx, "Lume albă". În magazinele de muzică se găsesc discografii complete ale marilor trupe occidentale, însă albume de căpătâi ale trupelor celebre românești, cum ar fi Roșu și Negru, FFN, Semnal M, Progresiv TM, și multe altele, nu au fost vreodată editate pe CD și nu au rămas decât în colecțiile de viniluri. Lansarea pe CD a unuia dintre discurile de marcă ale rock-ului românesc, ce documentează o perioadă de grație a carierei trupei și dezvăluie personalitatea muzicală a lui Dan Andrei Aldea, are dimensiunile unei victorii. Dan Andrei Aldea a cântat la Oradea, avându-l ca invitat special pe Călin Pop, chitaristul și solistul vocal al grupului Celelalte Cuvinte. Anul trecut, aceeași casă de discuri, "Soft Records", a produs primul album solo al lui Călin Pop, intitulat "Undeva". Iar în această perioadă a apărut cel de-al doilea, "Ritual de iarnă". Dacă în cadrul trupei, cunoscută pentru rigurozitatea sa, există o serie de legi nescrise (piesele trebuie să treacă de juriul colegilor și suferă modificări), cântecele de pe cele două albume solo semnate Călin Pop îi reflectă, în întregime, emoțiile și inspirațiile muzicale. Sunt cântece foarte intime, compuse și interpretate de chitarist. Acesta avea mai demult o sensibilitate legată de anotimpul hibernal: primul concert al trupei Celelate Cuvinte a avut loc în decembrie 1981, iar pe albumele acesteia se găsesc și câteva piese despre iarnă. De această dată, Călin Pop a scris 20 de piese dedicate iernii, atmosferei și ritualurilor sale, strânse într-un album tocmai bun de ascultat în această perioadă.
Noi albume din seria "Ethnophonie"
Inițiată și coordonată pas cu pas, cu migală, de etnomuzicologul Speranța Rădulescu, "Ethnophonie" a devenit una dintre cele mai serioase colecții europene de muzici tradiționale. Cele mai noi CD-uri ale colecției, ajunse la numărul de catalog 24 și 25, sunt dedicate muzicilor țărănești din zona de nord a țării. "Instrumente neobișnuite din Transilvania" este o colecție de 16 cântece interpretate la instrumente fascinante, cum ar fi higheghea cu tolcer din Bihor, așa cum se spune în zonă la vioara cu goarnă, doba din Valea Bicazului, un soi de violoncel zdravăn, cu două coarde groase, la care se pot interpreta atât cântece lirice, cât și de joc, și cetera din Țara Oaș. Dacă vreți să ascultați mai multă muzică din Oaș, un întreg CD de danțuri îi este dedicat: "Glasuri și cetere din Oaș". Surprinzător, față de cât de drastic s-au schimbat, ca urmare a influenței occidentale, aduse acasă de țăranii plecați la muncă în Europa, arhitectura și obiceiurile locului, muzica veche din Țara Oașului s-a păstrat neatinsă. Oșenii au orgoliul de a fi unici în lume și știu că muzica lor sălbatecă îi reprezintă fidel. "Glasuri și cetere din Oaș" este un document excepțional, ce conține 70 de minute de înregistrări, realizate între 1969 și 2013, alături de excelente fotografii de arhivă și explicații muzicale binevenite. "Discul își propune să discearnă evoluția din ultimii peste 40 de ani, a unei muzici locale singulare, ce se execută vocal, fără amplificare, și este acompaniată de preferință de vioară", se scrie în textul de prezentare al albumului. "Chiar dacă rămâne vie, muzica din Oaș are tendința de a deveni mai degrabă o emblemă identitară, decât o practică comunitară împărtășită. Deși sunt contemporane, înregistrările de pe acest disc riscă să aparțină, foarte curând, trecutului."