- Evident, anul se încheie într-un peisaj politic diametral opus față de cel care i-a marcat începutul. Avem un guvern nou și un premier decent; Parlamentul a încuviințat cererile DNA privind arestarea unor politicieni altădată importanți, Dan Șova și Ioan Oltean; iar PNL și PSD au adoptat criterii de integritate severe pentru selecția candidaților la alegerile din 2016. Există totuși suficiente elemente care ne fac să ne îndoim că partidele au în vedere o reformă de substanță, și nu doar o schimbare de decor. Criteriile de integritate adoptate de cele două partide sunt binevenite, fiind de natură să-i excludă pe cei care au făcut parte din fosta Securitate sau au colaborat cu ea, care au fost demnitari PCR, care sunt urmăriți penal, s-au aflat în conflict de interese, au avut sau au contracte cu statul sau au datorii la stat. Din păcate, noile criterii se aplică doar pentru viitorii candidați, în prezent conduce tot garda veche, care va organiza alegerile și care are destule pârghii pentru a goli de conținut aceste criterii. Dacă PSD a devenit atât de exigent față de cei cu dosare penale, ne întrebăm ce mai caută Liviu Dragnea în fruntea partidului, când se știe că este condamnat în prima instanță? Totodată, nu înțelegem de ce a anunțat PNL candidatura controversatului Cristian Bușoi la Primăria Capitalei, înainte de adoptarea criteriilor de integritate și înainte de numirea noului președinte interimar al organizației PNL București. Nu ar fi trebuit ca procesul de selecție să fi fost organizat de noua conducere a PNL București? Metodele, iată, sunt tot cele vechi. Criteriile de integritate nou adoptate sunt necesare, dar nicidecum suficiente. Ele ne spun, într-adevăr, cine va fi exclus de pe listele de candidați, dar nu și cum sunt selectați. Ar trebui să existe, așadar, și un nou set de criterii, din care să aflăm și calitățile candidaților propuși de partide, de la studii și competență, până la experiență, onestitate și fermitate în susținerea convingerilor politice și consecvență în îndeplinirea promisiunilor electorale. În lipsa acestora, este prea ușor pentru actualii lideri să propulseze candidați "curați", dar care de fapt le sunt îndatorați și gândesc și acționează ca ei. Noul șef al Tineretului Social Democrat, de pildă, se declară îndatorat Ecaterinei Andronescu, iar Cristian Bușoi a devenit penibil, încercând să propulseze un medic rezident pe post de ministru al Sănătății. Este perfect posibil ca actuala elită de partid să facă un pas înapoi, trimițând în arenă o echipă de marionete. Totodată, în privința alegerilor locale, șansele unei primeniri reale sunt mult diminuate, de faptul că acestea vor avea un singur tur de scrutin. Temător, guvernul Cioloș nu a vrut să modifice legea prin ordonanță, cum nu vrea să-l supere nici pe ministrul Tobă, acuzat de plagiat. Sistemul se dovedește încă foarte puternic și bine ancorat, iar masa critică pentru schimbarea sa nu s-a consolidat. În mod cert, însă, PNL și PSD nu ne-au convins că ar putea fi vehiculul schimbării mult așteptate.
- Dosarul restituirii ilegale a fermei Băneasa, în care sunt implicați "Prințul" Paul și fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, Remus Truică, readuce în prim plan, problema reconstituirii dreptului de proprietate, care a fost subiect de dispută de la începutul perioadei post-decembriste. Ce șanse sunt ca această chestiune să-și găsească o rezolvare?
- Anchetele DNA din ultimii ani, privitoare la despăgubirile astronomice acordate ilegal pentru cumpărătorii de drepturi litigioase, ca și recentul dosar al fermei Băneasa, din care reiese complicitatea mai multor funcționari publici și oameni de afaceri, într-un demers de fraudare a statului, inițiat de un pretins membru al Casei Regale, au darul de a face lumină asupra esenței politicii și administrației din ultimii 26 de ani. Abia acum înțelegem, de pildă, că nu proprietarii de drept, ci șmecherii, complici cu o parte din politicieni, erau beneficiarii sumelor imense plătite de stat ca despăgubire și invocate pentru a motiva legea promovată de guvernul Ungureanu, care limita drastic și rușinos, compensațiile către foștii proprietari de terenuri și imobile. Înfierați și detestați de propaganda PSD, foștii proprietari se luptau cu morile de vânt ale unei justiții corupte și ale unei administrații de aceeași natură, care refuza punerea în posesie. În final, acceptau să-și vândă drepturile asupra bunurilor aflate în litigiu, unor indivizi care, ce să vezi!, obțineau imediat decizii favorabile și apoi, generoși, cedau terenul statului, în schimbul unor despăgubiri supraevaluate, pe care reprezentanții corupți ai statului o acceptau, deși păgubeau direct contribuabilul. Acesta a fost mecanismul descoperit de DNA în dosarele Alinei Bica și Crinuței Dumitrean, din care nu lipsește clanul Cocoș. În cazul fermei Băneasa, ilegalitatea este și mai revoltătoare, pentru că, după datele publicate deja în presă, Paul Lambrino nu ar avea niciun drept asupra fermei, pe care nu au revendicat-o nici tatăl său, fiul natural al lui Carol al II-lea, nici Regele Mihai. Ilegalitatea a fost acceptată însă de o rețea de oficiali corupți, coordonată de personaje cu legături în clasa politică la nivel înalt. Privit retrospectiv, acest arsenal de practici penale evidențiază un filon de-a dreptul gangsteresc, pe care îl regăsim în istoria celor 26 de ani de post-comunism, și anume, politica de spoliere a proprietarilor de drept și, în aceeași măsură, a statului, adică a contribuabilului. La originea acestui sistem vom găsi PSD, partidul succesor al PCR, și partenerii săi, proveniți tot din regimul comunist, adică din fostul partid conducător și din Securitate. Esența sistemului "ticăloșit" este furtul și ilegalitatea, cum era și pentru comuniști, sistemul ticăloșit fiind de fapt continuarea furtului și ilegalității din regimul comunist, cu alte mijloace, adecvate noii epoci istorice, dar cu aceeași concepție fundamentală, de dispreț față de drepturile omului. Problema proprietății s-a dovedit piatra de poticnire a noului regim. Deocamdată, de corectarea ilegalităților se ocupă doar DNA și doar puține din nedreptățile comise mai pot fi corectate acum. Știm, însă, acum, cât de profund viciată este construcția politică creată după decembrie 1989 și, în consecință, cât de mare și susținut trebuie să fie efortul de reformă și regenerare. Acest efort își așteaptă încă inițiatorii.