Vitaminele și mineralele naturale, privite în lumina științei, sunt o adevărată operă de artă a unui chimist și biolog neîntrecut: Natura. De la vitamina C conținută în măceșe și până la calciul din alge, fiecare asemenea nutrient este potențat și corectat, ca acțiune, de zeci sau chiar sute de alte substanțe organice. Datorită acestei formule extrem de complexe, deocamdată imposibil de reprodus prin sinteze realizate de om, mineralele și vitaminele aflate în forma lor naturală, din plante, au efectul cel mai puternic, sunt perfect tolerate de organism, efectele lor adverse fiind extrem de rare. La polul opus sunt vitaminele, mineralele și oligoelementele produse prin diferite procese de sinteză. Ușor și ieftin de produs în mari cantități, acestea pot fi puse în pastile, într-o concentrație foarte ridicată, dar efectul lor terapeutic este mai slab, incomplet. Dar cel mai grav lucru este că pot avea efecte adverse grave și neașteptate, așa cum vom vedea.
Acidul folic
În foarte multe lucrări "de specialitate" vom găsi informația că vitamina B9 și acidul folic sunt două denumiri pentru aceeași substanță. În realitate, există diferențe extrem de importante: acidul folic este o substanță de sinteză, inexistentă în natură, fiind produs abia în anii '40, când a și început să fie introdus în medicamente și în alimente. Vitamina B9 este o denumire generică pentru compușii acestui acid folic, compuși numiți folați, de la latinescul folium, adică frunză. Folații, cum le arată și numele, sunt întâlniți în frunzele plantelor verzi (spanacul fiind campion la acest capitol), fiind, așadar, substanțe naturale. "Moda" acidului folic a apărut în anii '90, în Statele Unite, de unde s-a răspândit în întreaga lume. La sfârșit de secol XX, specialiștii americani au decis că toată pâinea și făinurile trebuie fortifiate cu acest acid folic, pentru a combate anomaliile copiilor observate la naștere. Și, într-adevăr, s-a observat că adăugarea de acid folic a redus cu un procent important cazurile de malformații cardiace, problemele în dezvoltarea creierului sau oaselor la nou născuți. Apoi, s-a presupus că acidul folic previne și câteva forme de cancer, fiind realizat, în acest sens, un studiu pe aproape o mie de pacienți cu cancer de colon. Rezultatul a fost dezastruos.
Toxicitatea acidului folic
Acidul folic favorizează apariția cancerului de colon. De ce? Pentru că, spre deosebire de vitamina B9 naturală, acidul folic se asimilează integral în organism, unde este depozitat în ficat, fiind apoi eliberat în exces și formând compuși ce accelerează puternic creșterea tumorilor. Medicii au observat că 70-80% din populația țărilor cu pâine fortifiată are în sânge acid folic ne-metabolizat, ceea ce crește nu doar riscul de cancer, ci și de afecțiuni nervoase sau degenerative ori de deficiențe imunitare.
Soluții pentru înlocuirea acidului folic
Vitamina B9 sau, altfel spus, folații naturali se găsesc în multe alimente, devenind deficitari doar la persoanele care consumă hrană suprarafinată, sau atunci când crește necesarul din această vitamină (în caz de sarcină, alăptare, convalescență etc.). Principalele surse de vitamina B9 sunt: frunzele comestibile proaspete (salată verde, urzică, ștevie), legumele (broccoli, varză de Bruxelles, sparanghel), ouăle de găină (în special gălbenușul), leguminoasele (fasole, linte, năut), fructele (portocale, banane, avocado, mango). În cazul deficiențelor mari de vitamina B9, este recomandat consumul campioanei absolute în acest domeniu, și anume al drojdiei de bere. În ultimii ani, au apărut și extracte de drojdie de bere care conțin complexul de B-uri, într-o formă foarte concentrată și standardizată, putându-se astfel controla foarte bine doza zilnică din fiecare vitamină.
Vitamina C de sinteză
Din punctul de vedere al structurii chimice, vitamina C existentă în fructe și legume este identică cu cea sintetică. Și atunci, de ce se face această diferențiere? Pentru că efectul terapeutic al variantei naturale este incomparabil mai intens decât al celei obținute pe cale industrială. Cercetătorii au identificat în extractele naturale bogate în vitamina C așa-numiții co-factori, niște substanțe naturale (flavonoide, antociani, acizi organici) care, pe de o parte, îmbunătățesc simțitor asimilarea acestei vitamine de către organism, iar pe de altă parte, potențează acțiunea sa terapeutică incredibil de mult. De pildă, vitamina C de sinteză luată în poliartrita reumatoidă are efecte modeste, în schimb, vitamina C organică extrasă din fructe are o acțiune foarte intensă, diminuând durerea și mărind simțitor, prin administrare sistematică, mobilitatea articulațiilor. La rândul lor, toate cercetările de laborator au arătat că efectul antioxidant al extractelor naturale cu vitamina C organică este de câteva ori mai puternic decât cel al vitaminei C de sinteză. În fine, studii-gigant, făcute pe mii sau zeci de mii de persoane din Statele Unite, Australia, Suedia sau Japonia, au arătat că o cantitate modestă, de 60-180 de mg de vitamina C organică ingerată zilnic duce la o reducere uimitoare a incidenței cancerului, atacului cerebral sau infarctului, în timp ce cantități impresionante de vitamina C de sinteză nu au avut, practic, niciun fel de efect în prevenirea acestor boli.
Toxicitatea vitaminei C de sinteză
Această vitamină, numită și acid ascorbic, este obținută artificial, din glucoza supusă la o temperatură de peste 150 de grade Celsius, fiind în stare, practic, pură. Iar vitamina C pură se administrează, mai nou, în cantități enorme. Există o competiție între producători, legată de cine produce pastila cu cea mai mare cantitate de acid ascorbic pur. Astfel, s-a ajuns la situația aberantă ca o pilulă să conțină 1200 de miligrame de vitamina C de sinteză (adică, de peste 10 ori doza recomandată). De ce? Pentru că s-a răspândit zvonul că supradoza de vitamina C ar combate cancerul, ar stimula imunitatea și ar vindeca zeci de alte boli. În realitate, acest efect este încă puțin demonstrat (există doar câteva studii la Institutul Pauling din SUA) și apare doar după perfuziile cu vitamina C de sinteză, nu după ingerarea pe cale orală. Dacă luați supradoze de vitamina C de sinteză, sub formă de pastile, veți obține un singur lucru: pietre la rinichi! În stare pură, fără cofactorii care însoțesc vitamina C din plante, acidul ascorbic se transformă, în rinichi, în acid oxalic. Iar acidul oxalic, în mari cantități, este o adevărată otravă, întrucât blochează procesele de eliminare și se combină foarte ușor cu calciul, formând așa-numitele pietre sau calculi renali. Excesul de vitamina C de sinteză mai produce pierderi masive de calciu din organism, deranjează activitatea vezicii biliare, produce sângerări nazale și diaree.
Soluții pentru înlocuirea vitaminei C de sinteză
Există alimente foarte bogate în vitamina C naturală, cum ar fi legumele și zarzavaturile: cartofii, pătrunjelul frunze, varza albă, varza roșie (este campioana absolută la conținutul de vitamina C), ardeii (mai ales cei de culoare roșie), tomatele. Dintre fructe, cele mai bogate în vitamina C sunt lămâile, portocalele, grepfruitul, merele, căpșunile, cu condiția să se fi maturizat natural (nu forțat, în lăzi) și să nu fi fost depozitate prea mult înainte de a fi consumate. De exemplu, un măr care conține 10 miligrame de vitamina C, atunci când este proaspăt cules, ajunge să conțină, după 3 luni de depozitare, doar 1 miligram de vitamina C. Așadar, pentru a beneficia de această vitamină, consumați doar fructe și legume proaspete.
Atenție la vitamina C falsificată
Pe timp de iarnă, când alimentele ne oferă cantități mai mici de vitamina C, sunt recomandate capsulele cu acest nutrient, extras din măceșe sau acerola. Atenție, însă, pentru că există producători care, încălcând legea, pretind că au extras vitamina C din aceste fructe, dar în realitate, folosesc tot acid ascorbic de sinteză. Recunoașteți ușor vitamina C falsificată dacă vă uitați la concentrație. Vitamina C naturală poate fi extrasă în concentrații de 17% sau maximum 20%, pentru că altfel se degradează. Vitamina C de sinteză, pretinsă a fi extrasă din măceșe și acerola, este în concentrații de până la 100%. Astfel, o capsulă cu vitamina C naturală poate conține 10-30 mg din acest nutrient, în timp ce o pastilă cu vitamina C de sinteză poate ajunge și la 1000-1500 mg din acest nutrient.
Vitamina E de sinteză
Numele de "vitamina E" desemnează, de fapt, un complex de nu mai puțin opt substanțe naturale, cu efecte extrem de complexe asupra organismului uman. Vitamina E mai este numită și vitamina tinereții, pentru că este esențială pentru producerea de celule noi, pentru menținerea tinereții hormonale, pentru păstrarea elasticității și tinereții pielii etc. Medicii consideră această vitamină esențială pentru prevenirea bolilor inimii și vaselor de sânge, dar și pentru combaterea infertilității la femei și bărbați sau pentru prevenirea cancerului de colon sau la sân. Din aceste motive, decenii la rând, vitamina E de sinteză a fost prescrisă ori luată ca automedicație de sute de milioane de oameni. Abia recent, însă, s-au făcut studii serioase, pentru a afla care sunt, de fapt, efectele excesului de administrare a "vitaminei tinereții". Iar rezultatele au fost surprinzătoare: efectul terapeutic al vitaminei E de sinteză este cu peste 40% mai scăzut decât al celei naturale. Mai mult, substanța de sinteză are efecte negative puternice asupra organismului, cu atât mai puternice cu cât doza este mai mare și administrarea mai îndelungată.
Toxicitatea vitaminei E de sinteză
Ceea ce este prezentat ca pastile de vitamina E conține doar unul sau maximum doi compuși, din cei opt pe care vitamina E naturală îi are. Apoi, varianta naturală vine la pachet cu zeci de alte substanțe benefice, care îi corectează efectele asupra organismului. Așa că nu este de mirare că utilizarea frecventă și, eventual, în supradoză a vitaminei E de sinteză poate produce daune serioase în organism. O cercetare pe 120.000 de pacienți, realizată în Marea Britanie, a arătat că administrarea constantă a acestui nutrient artificial crește cu 20% riscul de hemoragie cerebrală. Apoi, aceeași vitamina E artificială are efecte paradoxale, diametral opuse față de varianta naturală. De exemplu, vitamina E artificială face oasele mai fragile în loc să le întărească, scade rezistența unor țesuturi elastice, în loc să o crească, afectează negativ creierul, în loc să îl protejeze. Cel mai uimitor lucru este, însă, faptul că, spre deosebire de varianta naturală, vitamina E de sinteză îmbătrânește prematur anumite sisteme și organe, în loc să le întinerească. De exemplu, ea perturbă secreția testiculelor, având ca efect scăderea potenței și fertilității la bărbați. La femei, vitamina E de sinteză, luată pe termen lung, scade fertilitatea, în loc să o crească, provocând și apariția prematură a menopauzei.
Soluții pentru înlocuirea vitaminei E de sinteză
În condițiile unei diete echilibrate, organismul nu are nevoie de niciun fel de supliment de vitamina E. Sursele acestei vitamine în stare naturală sunt extrem de diverse: germenii de plante (grâu, orz, soia, lucernă), ouăle, algele, laptele și produsele lactate, soia, cartofii dulci, orezul brun, frunzele de păpădie, cerealele integrale. Dacă aveți nevoie de cantități mai mari din această vitamină naturală, apelați la semințele în stare proaspătă, neprăjite: alune, arahide, susan, nuci (sunt printre campioanele în domeniu). Sursele "forte" de vitamina E naturală sunt uleiurile extravirgine de măsline, soia, porumb și floarea-soarelui, iar campioane absolute sunt fructele de cătină și uleiul de cătină. Nu trebuie să ne fie teamă să consumăm alimente foarte bogate în vitamina E naturală pentru că, în cazul ei, spre deosebire de cel al variantei de sinteză, organismul știe cum să nu asimileze surplusurile, protejându-ne sănătatea.
Fierul de sinteză
Acest mineral este esențial pentru transportul oxigenului către fiecare celulă a organismului nostru, pentru menținerea funcțiilor sistemului imunitar, ale creierului și ale altor organe și sisteme importante. Din păcate, mai mult de 10% din populația planetei suferă de carențe din acest oligoelement, și aceasta din două motive: 1. Lipsa fierului din alimentație, care apare în cazul populației din țările foarte sărace. 2. Incapacitatea organismului de a-l asimila, care apare la persoanele cu o dietă cu multe alimente suprarafinate. Carența de fier duce la stări de oboseală permanentă, scade forța fizică și puterea de concentrare, produce întârzieri de creștere și dezvoltare la copii. În cazurile de lipsă gravă de fier, părul devine casant, oasele devin fragile, reflexele și capacitatea de efort sunt extrem de reduse. Soluția, găsită de industria de medicamente pentru carența de fier a fost producerea a zeci de suplimente cu fier, în forme anorganice (sulfat de fier) sau organice (fumaratul feros, gluconatul de fier, fierul chelatat etc.), dar obținute tot artificial, prin procese industriale. Este o soluție tot mai contestată de medici, așa cum vom vedea.
Toxicitatea fierului de sinteză
Este cea mai mare în cazul pastilelor cu fier anorganic. În cazul formelor organice, toxicitatea este mai redusă, dar totuși ridicată. În primul rând, acest oligoelement, în forme artificiale, distruge flora intestinală, producând constipație, sindrom de colon iritabil, sindrom de malabsorbție, intoxicații cronice. Apoi, fierul de sinteză (organic sau anorganic) distruge multe din substanțele cu efect antioxidant, lăsând organismul expus la boli ale inimii și vaselor de sânge, dar și la apariția unor mutații maligne la nivel celular. Nu în ultimul rând, suplimentele cu fier de sinteză pot agrava starea de sănătate a diabeticilor și hipertensivilor, dar și a persoanelor cu reumatism, hipertiroidie, probleme oculare degenerative.
Soluții pentru înlocuirea fierului de sinteză
Există foarte multe forme sănătoase de fier natural, care nu poate fi asimilat în exces și nu poate produce tulburările de sănătate menționate. Iată care sunt acestea:
* Alga calcaroasă (Lithothamnium calcareum) - există anumite varietăți din Oceanul Atlantic ale acestei alge, care sunt foarte bogate în fier, element specificat chiar pe ambalajul produsului. Se va ține o cură de 30-60 de zile cu această plantă, administrată conform specificațiilor producătorului. Pe lângă fier, această algă mai conține și alte oligoelemente în formă biologică, necesare asimilării acestuia (bor, mangan, zinc, molibden).
* Gălbenușul de ou - este cea mai la îndemână și mai sigură sursă de fier. Contrar superstițiilor, gălbenușul de ou crud poate fi consumat fără restricții chiar și de către copii sau de persoanele cu colesterolul ridicat, pentru că e foarte puțin toxic și este benefic pentru sănătate.
* Polenul de albine - se recomandă mai ales polenul proaspăt (ce poate fi conservat prin congelare), care este mai eficient și mai bine tolerat de organism decât cel uscat. Pe lângă faptul că polenul conține fier asimilabil, el este considerat unul din cele mai puternice stimulatoare ale producției de globule roșii ale sângelui.
* Sursele marine de fier - sunt, pe lângă alga calcaroasă, câteva viețuitoare, cum ar fi: midiile (conțin cantități uriașe de fier), tonul, somonul, sardinele. Este suficient ca acestea să fie consumate de 2 ori pe săptămână, pentru a asigura necesarul din așa-numitul fier heminic, care este ușor de asimilat de organism, în cantități mari.
* Sursele vegetale de fier - sunt mazărea și fasolea boabe, făina de soia, curmalele, smochinele, stafidele, varza roșie, urzica. Deși sunt mai sărace în acest oligoelement decât produsele marine sau decât gălbenușul de ou, introducerea acestor alimente în dietă este importantă, pentru că diversifică sursele de fier, ceea ce crește probabilitatea de a fi asimilat. Cea mai ridicată cantitate de fier asimilabil este conținută în drojdia de bere.
În loc de încheiere
Lista mineralelor și vitaminelor care ne pot îmbolnăvi este lungă, conținând și alte nume decât cele menționate în acest articol, considerate un pericol "de vârf". Vom reveni într-un număr viitor și cu alte informații despre mineralele și vitaminele toxice. Până atunci, trebuie să reținem un lucru: evitați pe cât puteți vitaminele și mineralele de sinteză. Cum deosebim pastilele cu vitamine sau oligoelemente naturale de cele cu vitamine de sinteză? Simplu! Citind cu atenție (ceea ce nu prea facem) etichetele suplimentelor pe care le cumpărăm. Orice vitamină sau mineral cu adevărat natural va avea înscrisă pe etichetă sursa de proveniență (specia de plantă și tipul de extract) și va fi în concentrații considerabil mai mici față de "rudele" lor de sinteză.