Tulburați de crimele de o groaznică lașitate ale terorismului fără frontiere, de invazia musulmană a Europei, de scrâșnetul șenilelor din Ucraina, de încrucișarea de interese războinice din Siria și Irak, ca să nu mai vorbim de stupida doborâre a unui avion de vânătoare rusesc de către "aliatul" otoman, orbiți, în fine, de toate aceste energii războinice, am ajuns să trecem cu vederea evenimentele interne și aniversările naționale. Vine 1 Decembrie și, pe lângă "tragedia" renunțării la "party-ul național" de la Cotroceni, nu știu dacă s-a gândit cineva că, la o aruncătură de băț de granițele circulare ale țării, trăiesc sute de mii de români care nu au voie să se roage românește și să învețe buchiile pe abecedarele cu grafie latină. Ziua Națională ar trebui să fie și a lor. Nu știu dacă președintele nostru cosmopolit își va irosi câteva secunde pentru a le adresa o urare. Dacă o va face, bine va fi. În schimb, știu că în Ucraina, deși România și-a dovedit loialitatea de bun vecin și membru NATO care dă o mână de ajutor, mulți români sunt marginalizați și deznaționalizați, iar comunitățile românești nu beneficiază de sprijin pentru editarea de manuale și literatură în limba română, nu le asigură nimeni protecția și întreținerea monumentelor istorice și culturale, și nimeni nu le retrocedează instituțiile și clădirile care le-au aparținut cândva. Cam același lucru se întâmplă în Ungaria, cu puținii români care au supraviețuit miraculos procesului perfid de asimilare. Despre Serbia, cu Timocul îndurerat și batjocorit, am mai vorbit. Autoritățile statului sârb, dublate de cele extremist ortodoxe, îi împiedică pe români să ridice biserici, să deschidă școli în limba română, să pună o cât de mică stavilă în calea asimilării. O mențiune pentru "sora" Bulgaria, cea dăruită de Cel de Sus cu întinse teritorii locuite de români și de aromâni, care în loc să fie mândră cu bogăția folclorică, lingvistică și etnografică a minorității române loiale statului bulgar, nu știe cum să-i mai batjocorească pe români... Un ziar din Vidin, numit chiar "Vidin", a republicat recent un articol rușinos, antiromânesc, din 1928, când, cu naționalismul agresiv al acestor vecini ciudați, se bătea însuși geniul istoriei, Nicolae Iorga. Nu știu ce urmărește foaia de pripas "Vidin" cu această republicare, dar e cert că se face de râs afirmând, spre exemplu, că românii din Timocul Bulgăresc sunt bulgari împinși de turci peste Dunăre, în Valahia, în timpul unei răscoale din 1682, și reîntorși când a slăbit puterea turcului, la 1878. Iată un fragment mai mult decât hilar: "Nici o populație cu rădăcină românească nu trăiește în Regiunea Vidin. În zilele noastre, așa numiții "români" nu sunt nimic alta, numai o populație străveche balcanică, pură bulgărească". Ca să fie cât mai "convingători", securiștii de la Vidin i-au interzis doctorului Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe), președintele Uniunii Etnicilor Români AVE, să practice medicina generală, deși este medic de medicină generală autorizat de 17 ani! Cum omul a deschis proces, s-a ajuns la arme! Au tras cu pistolul cu bile și i-au spart parbrizul, amenințându-l. Poliția, după o "anchetă consistentă" de trei zile, a ridicat din umeri și a spus că nu are "dovezi suficiente". Era de așteptat. De aceea, spun încă o dată: de acum, până la 1 Decembrie 2018, când vom aniversa un secol de Românie, mai mult sau mai puțin dodoloață, autoritățile de la București ar trebui să dedice, mai cu tărie, Ziua Națională, și fraților urgisiți din vecinătatea imediată. Vreau să-l văd pe d-l Iohannis Werner Klaus, președintele tuturor "oamenilor", cum îi place să spună, ridicând un pahar de cinstire a luptei și rezistenței naționale a românilor de peste granițe, ale căror lacrimi, din păcate, n-au curs niciodată și pe obrazul Bucureștilor.