Sănătate cu alimente - Pietrele la vezica biliară și la rinichi

Gilda Fildan
- Locul pietrelor de orice fel este pe pământ, nu în corpul nostru. Totuși, unele organe reușesc câteodată să le fabrice - și ne referim, în primul rând, la colecist și rinichi. Se întâmplă chiar - și din păcate, nu de puține ori - ca o persoană să aibă calculi în ambele organe. Pentru început, să vedem care sunt cauzele -

Pietrele la vezica biliară: prea mult colesterol
Dacă avem o alimentație prea bogată în grăsimi și colesterol, există posibilitatea formării de calculi biliari. Micile aglomerări solide, care se aseamănă cu niște firimituri sau bulgări, iau naștere în vezica bilia­ră, acolo unde este depozitat lichidul biliar, indispen­sabil pentru digerarea lipidelor în intestinul subțire. În mod normal, lichidul biliar (sau bila) conține co­lesterol, proteine și grăsimi. Însă un surplus de co­lesterol sau de săruri de calciu poate duce la formarea unor calculi, în același fel în care colesterolul înfundă vasele de sânge, provocând hipertensiune, afecțiuni cardiace sau un accident vascular cerebral.
În majoritatea cazurilor, pietrele rămân în colecist, fără ca bolnavul să prezinte vreun simptom. Dar în momentul când calculii încep să migreze pe căile bi­liare, adică pe canalele prin care lichidul secretat în ficat intră în vezica biliară și apoi iese din ea, depla­sarea lor produce dureri chinuitoare, ce apar și dispar în partea dreaptă a abdomenului superior, imediat sub coaste.
Riscul de calculi biliari este de trei ori mai mare la femei decât la bărbați, deoarece estrogenul contri­buie la creșterea concentrației colesterolului în com­poziția bilei. Alți doi factori care spo­resc acest risc sunt vârsta și su­pra­ponderalitatea. În prezent, pie­tre­le din vezica biliară sunt înde­părtate chirur­gical, îndeo­sebi prin metoda laparo­scopică, iar uneori sunt dizol­vate cu ajutorul unor me­di­camente care des­compun co­les­terolul din calculi.

Pietrele la rinichi: prea multe minerale
Când anumite minerale prezente în urină ating o concentrație prea ridicată, din sărurile de calciu și din alte minerale se constituie cristale care au aspectul unor pietricele dure, de formă neregulată. În general, ele se elimină odată cu urina, cu deosebirea că, atunci când o asemenea piatră iese din rinichi, ea nu alunecă atât de ușor de-a lungul ureterului îngust prin care poate circula fără probleme urina. Dimpotrivă, eva­cua­rea pietrelor se face cu dureri puternice, intermi­tente, în regiunea inferioară a spatelui, în coaste și în bazin.
De calculii renali sunt afectați, în special, bărbații de vârstă mijlocie sau înaintată. În general, nu există un tratament medicamentos împotriva acestor forma­țiuni, ci doar pentru controlarea durerilor legate de deplasarea lor prin uretere. Cu câtăva vreme în urmă, o piatră care refuza să iasă era considerată o urgență chirurgicală. Astăzi, se întrebuințează un procedeu neinvaziv, numit litotripsie, ce constă în dezmem­brarea calculilor în fragmente mai mici prin interme­diul unor unde de șoc, pentru a li se facilita evacuarea.

Conflictul calciului
În trecut, se credea că pietrele din vezica biliară și rinichi ar fi consecința unei alimentații excesiv de bogate în calciu. Aceasta se explică prin faptul că ambele probleme se asociază adesea cu depunerile de calciu apărute în colecist sau rinichi, ca urmare a administrării unor preparate cu mineralul respectiv. Autorii unui studiu recent au ajuns însă la concluzia că persoanele care includ în hrana lor alimente cu un conținut apreciabil de calciu au, dimpotrivă, un risc minim de calculi la colecist sau rinichi. Specialiștii presupun, așadar, că mineralul se asimilează mai bine în forma lui naturală, așa cum provine din alimente, iar nu din tabletele cumpărate de la farmacie. Calciul din hrana noastră zilnică face să scadă cantitatea de colesterol din vezica biliară și rinichi, implicit și riscul de formare a pietrelor.

Consumați suficiente lichide
Apa are o contribuție însemnată la funcționarea fără greș a tuturor sistemelor din organismul nostru, deci și la prevenirea apariției calculilor. Cine se hi­dra­tează din abundență își spală ficatul și diluează bila, care altfel se poate îngroșa, favorizând formarea pietrelor. Și cu cât beți mai multă apă, cu atât și con­centrația urinei devine mai slabă. Așa împiedicați con­stituirea unor cristale, care apoi vor crește, trans­formându-se în calculi. După opinia specialiștilor, cel mai bine este să bem între 6 și 8 pahare de apă zilnic. Un sfat practic: măsurați în fiecare dimineață 2 litri de apă și aveți grijă ca până seara, la culcare, să consumați întreaga cantitate.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva pietrelor la vezica biliară

Pentru prevenirea calculilor bi­liari, specialiștii recomandă o hrană cu con­ținut redus de grăsimi și co­lesterol. Iar alimentele pre­zentate mai jos vă pot oferi o protecție supli­mentară.

** Anghinarea
Adepții terapiilor naturale folo­sesc în mod tradițional anghinarea (care nu trebuie confundată cu to­pinamburul) în cazurile de oligurie (redu­cerea can­ti­tății de urină ce se elimină în 24 de ore), deter­minată de prezența calcu­lilor renali. Totodată, ei afirmă că principiile active din anghinare stimulează secreția biliară și blochează sinteza colesterolului.

** Fibrele alimentare
Alimentele bogate în fibre previn formarea pietre­lor, deoarece scad concentrația colesterolului în bilă. Aceasta este o modalitate de a reduce riscul de calculi biliari. Fibrele existente în fructe, legume, cereale integrale și tărâțe captează în intestin sărurile biliare și colesterolul, împiedicând astfel asimi­la­rea aces­tuia. De asemenea, fibrele atrag multă apă, ceea ce în­moaie conținutul intestinului. Un scaun care conține destulă apă absoarbe grăsimile, iar când ponderea lipidelor din organism scade, se reduce și proba­bilitatea apariției pie­tre­lor în colecist. Deosebit de încura­ja­toare sunt concluziile unui studiu efec­tuat în anul 2004 la Universitatea Har­vard, din care reiese că alimentația bogată în fibre poa­te asigura protecție împotriva calculilor biliari, chiar și în condițiile prezenței si­mul­tane a mai multor factori de risc.

** Legumele
Mâncați multe legume, căci pe această cale vă puteți apăra foarte bine de pericolul pietrelor la vezica bi­liară. Echipa de cercetători de la Uni­ver­si­tatea Harvard subliniază fap­tul că proteinele vegetale blo­chează în mod evident constituirea cal­culilor bi­liari.

** Curcuma
Această mirodenie de origine indiană reprezintă un remediu eficient în combaterea pietrelor apărute în colecist. Planta înrudită cu ghimbirul a fost între­buințată în Asia secole de-a rândul nu numai la pre­pararea mâncărurilor, ci și ca medicament, ba chiar i s-au atribuit și virtuți magice, fiind purtată drept talis­man. Ca și la ghimbir, partea utilă sunt rizomii, care se fierb, se usucă și apoi se macină, obținându-se un condiment de culoare galbenă, ușor aromat, cu un gust destul de picant. Curcuma este unul dintre princi­palele ingrediente ale pulberii de curry. Sub­stanța sa activă, curcuminul, are un efect demonstrat împotriva calculilor, prin faptul că subțiază lichidul biliar. Și nu numai că previne formarea pietrelor, dar le și dizolvă pe cele deja existente. Așadar, dacă suferiți cumva de calculi biliari, ar fi o idee bună să vă inspirați din bucătăria indiană, care cuprinde nenumă­rate rețete de mâncăruri asezonate cu curry.

** Păpădia
Modesta "buruiană", crescută prin grădini și la mar­ginea drumurilor, stimulează secreția biliară și îmbunătățește metabolismul lipidelor, ca și utilizarea colesterolului în organism. Din frunzele cu un gust discret amărui ale păpădiei se poate prepara o salată înviorătoare, de primăvară. Și după cum s-a constatat, câteva cești de infuzie de păpădie, băute zilnic, au darul de a calma colicile biliare.

** Ridichile
În ridichi se găsesc diverse substanțe cu acțiune benefică asupra digestiei, care stimulează, printre altele, și secreția biliară. Michael T. Murray, specialist în terapii naturale și autor al volumului "Ency­clo­pedia of Healing Foods" ("Enciclopedia alimen­telor cu efect curativ"), ne sfătuiește să mâncăm ridichi proaspete, pentru a ne păstra colecistul sănătos. Atât rădăcina plantei, cât și sucul stors din ea au eficiență terapeutică.

** Frunzele de sfeclă roșie
La o criză de colici biliare, mâncați cu încredere frunze de sfeclă roșie, deoarece ele vă pot alina dure­rea. Prin conținutul lor bogat de minerale, vitamină A și betaină activează producția de bilă și diluează lichidul biliar. Betaina ajută și la contracțiile muscu­laturii din vecinătatea colecistului și a căilor biliare, făcând astfel posibilă circulația bilei. Surse bune de be­taină sunt de asemenea și tămâița și nalba mare. Dintre cele două, ar fi de preferat ultima, deoarece conține o cantitate de patru ori mai mare de betaină. Dr. Linda B. White, autoarea cărții "The Herbal Drug­store" ("Farmacia plantelor"), recomandă această plan­tă bogată în mucilagii pentru calmarea tractu­lui urinar.

* Peștele
Studiile efectuate la "John Hopkins Uni­versity School of Medicine" arată că uleiul de pește frânează procesul de formare a calculilor bi­liari. Acizii grași Omega-3 conținuți în anumiți pești au cu certitudine proprietatea de a scădea nivelul coleste­rolului. Ei re­prezintă un ajutor prețios pentru persoanele ce se confruntă cu acest risc, de aceea ele ar trebui să mănânce mai mult pește gras, de tipul somonului. Iar ca surse bune de acid alfa-linoleic putem indica semințele de chia, de cânepă, de in, precum și uleiul de nucă.

* Afinele
Micuțele boabe cu pulpa fructului vio­letă sau de un verde deschis sunt folositoare atât pentru vezica biliară, cât și pentru rinichi. Dacă le zdrobiți și le lăsați să macereze în gin, le puteți întrebuința ca remediu cu efect diuretic. În infecțiile urinare, se poate face uz de acțiunea lor antiinflamatoare și anti­septică.

* Nucile de Brazilia
Unii terapeuți afirmă că ar exista o legătură între nivelul scăzut al lecitinei și calculii biliari. Lecitina este o substanță în prezența căreia grăsimile se ames­tecă mai bine cu apa și despre care se presupune că ar facilita transportul colesterolului în organism. Atâta timp cât colesterolul se află în mișcare, pericolul ca el să se depună sub formă de calculi este, desigur, mi­nim. Lecitina se găsește, printre altele, în arahide, boabele de soia și germenii de grâu. La boabele de soia, de pildă, lecitina reprezintă între 1,5% și 2,5% din masa uscată. O sursă mult mai bună sunt nucile de Brazilia, care conțin până la 10% lecitină.

Metodă controversată
Există un procedeu de mult cunoscut, despre care specialiștii cred că n-ar da rezultatele scontate în com­baterea calculilor biliari. Persoana în cauză ar trebui să postească trei zile, iar apoi să înghită o porție mare de ulei de măsline, combinat cu suc de citrice. Se pre­tinde că amestecul respectiv ar conferi colecistului o ase­menea energie, încât el expulzează pe loc toate pie­trele. În relatările pacienților, acestea sunt descrise ca având o culoare verzuie, însă medicii sunt mai de­grabă sceptici. Dr. Andrew Weil, profesor la "Col­lege of Medicine" de la University of Arizona din Tucson, nu este câtuși de puțin convins de eficacitatea unei astfel de terapii. El presupune că acele pie­tri­cele ver­zui de diverse mărimi ar putea fi reziduuri ale uleiului de măsline, iar nu cal­culi bi­liari.
Trebuie să adăugăm, totuși, că păre­rile sunt împăr­țite și că, în pofida atitu­dinii reti­cente a medicinei clasice, au existat și continuă să existe o serie de natu­ropați care obțin suc­cese re­marcabile, apli­când aceas­tă metodă. În SUA și-a desfășurat acti­vitatea, timp de pes­te un deceniu, un terapeut de ori­gine germană: Andreas Moritz. Având el însuși o stare precară de sănătate, a iz­butit să și-o îmbunătățească, în mare măsură, prin eli­mina­rea pietrelor din vezica biliară și ficat, după care a îndrumat mii de oameni pentru a face același lucru. Printre cărțile scrise de el de-a lungul anilor se numă­ră și una care sintetizează aceste experiențe. Ea se găsește tradusă în limba română sub titlul: "Scapă de pietre la ficat și fiere" (Editura Benefica). Și ar fi nedrept să nu-l amintim aici pe celebrul Valeriu Popa, care a utilizat o variantă ceva mai simplă a procedeu­lui de care vorbim, reu­șind să ajute nenumărați pa­cienți să evite o operație de extir­pare a colecistului.

Metoda Valeriu Popa
* Timp de 6 zile, se bea suc de mere, câte 1 litru pe zi. (Se bea înainte de mese sau la 2 ore după mese).
* În această săptămână să se evite mâncărurile sau băuturile reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie să se consume în special mâncare și băuturi călduțe sau la temperatura camerei.
* Să nu se consume nimic prăjit și să se evite produsele de origine animală (să se țină post).
* Să se evite, pe cât posibil, orice medicament în ziua a 6-a. Dacă sunteți răcit sau apare o afecțiune acută trecătoare, amânați cura.
Ziua a 6-a:
Dimineață: Se mănâncă de post (se evită orice fel de alimente de origine animală - carne, lapte, brânză, unt și orice e prăjit - pentru a nu vă simți rău în timpul eliminării pietrelor).
După ora 14:00 nu se mai mănâncă nimic, se mai poate bea doar apă.
Ora 18:00 - Se beau 200 ml apă (aproximativ un pahar) în care s-a amestecat bine o lingură (aproxi­mativ 20 g) de sare amară (sulfat de magneziu). Sarea amară e un purgativ și acțiunea sa principală e să dilate canalele biliare, pregătindu-le pentru elimina­rea pietrelor. De asemenea, curăță intestinul, astfel în­cât pietrele, atunci când încearcă să iasă, nu se lovesc de mâncare sau alte reziduuri și pot fi eliminate ușor.
Ora 20:00 - Se bea al doilea pahar de apă cu sare amară.
Ora 21:30 - Dacă nu ați avut scaun până acum, e bine să vă duceți la toaletă sau opțional puteți face o clismă cu apă călduță.
Ora 21:40 - Se amestecă 100 ml ulei de măsline cu 100 ml suc de lămâie. Sucul să fie cât mai pur, fără pulpă. Ingredientele se pot amesteca într-un borcan închis (se clatină de 20 de ori). Se prepară două astfel de porții. În mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 și ora 22:20. Dar, dacă simțiți nevoia să vă mai duceți la toaletă, puteți amâna cu încă 10 minute.
Ora 21:45 - Se aplică pe partea dreaptă, în zona ficatului (de la buric, până la prima coastă și cât mai în dreapta spre coloană) o mămăligă fier­binte, înve­lită într-un prosop. Să se evite contactul direct cu pie­lea! Mămăliga se face dintr-un kilo­gram de mălai.
Ora 22:00 - Se bea amestecul de 100 ml ulei de măsline și 100 ml suc de lămâie. Acest amestec se bea în picioare. E bine să fie băut tot o dată, deoarece, imediat cum ajunge în stomac prima înghițitură, începe eliminarea pietrelor.
Culcați-vă imediat în pat! E esențial pentru eliminarea pietrelor. Poziția trebuie să fie culcat pe spa­te, cu o pernă sub cap. Dacă e o po­ziție inco­modă, se poate sta pe par­tea dreaptă cu ge­nunchii trași spre piept. Stați complet nemișcat, cel puțin 20 de minute, și încercați să nu vorbiți!
Pietrele vor fi eliminate fără durere, deoarece se secretă multă bilă (care este uleioasă), iar canalele biliare sunt ținute larg dilatate de magneziul din sarea amară și de căldura mămăligii, ce are rol dilatator.
Ora 22:20 - Se bea al doilea amestec de câte 100 ml ulei de măsline și suc de lămâie. În cazul în care se dorește eliminarea mai multor pietre, opțional, se mai poate bea și al treilea amestec de 100 ml ulei de măsline și 100 ml suc de lămâie, la ora 22:40.
Ora 22:45 - Se aplică pe partea dreaptă, în zona ficatului (de la buric până la prima coas­tă) a doua mămăligă fier­binte, învelită într-un prosop (evitând contactul direct cu pielea!).
A doua zi dimineață:
Ora 06:00 - Se bea al treilea pahar de apă cu sare amară (200 ml apă + o lingură de sare amară).
Ora 08:00 - Se bea al patrulea pahar de apă cu sare amară.
Ora 10:00 - Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
Ora 11:00 - Se poate mân­ca, dar de post.
Seara sau în următoarea zi se poate reveni la mân­carea obișnuită. În următoarele două zile este reco­mandat să se efectueze o clismă, deoarece pie­trele pot rămâne în intestinul gros și sunt foarte to­xice, putând crea o stare de rău. În caz că mai sunt pietre, cura se poate relua o dată pe lună. După 6-12 cure, sunt eliminate toate.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva pietrelor la rinichi

Încercați să introduceți în meniul dvs. următoarele alimente, pentru a împiedica apariția calculilor renali, atât de dureroși.

*** Fibrele alimentare
S-a dovedit că alimentele cu un conținut ridicat de fibre pot scădea nivelul calciului din urină, micșorând deci riscul de formare a pietrelor la rinichi. Pentru acest motiv, vă îndemnăm să mâncați multe fructe, legume și produse din făină integrală. Consumul mare de fibre ar putea să explice faptul că vegetarienii au în general un risc mai redus de a suferi de calculi renali. Studiile arată însă că și mâncătorii de carne își pot diminua acest risc, cu condiția să îngurgiteze o cantitate mai consistentă de fibre.

*** Merișorul
Dr. Murray spune că merișorul reduce la jumătate ponderea calciului ionizat în urina pacienților cu litia­ză renală. În același timp, el atrage atenția asupra fap­tului că uneori este necesar să se bea până la 1 litru de suc de merișor pe zi, pentru a evita formarea de cal­culi la bolnavii care prezintă un risc atât de ridicat.

** Sucul de merișor
Același dr. Michael T. Murray a publicat un ghid, intitulat "Noua carte a sucurilor". În paginile acestui volum întâlnim și sucul de merișor, recomandat pen­tru virtuțile lui terapeutice, având în vedere faptul că pietrele la rinichi apar din cauza unui excedent de calciu, iar merișorul conține acid chinic, o substanță ce are capacitatea de a reduce nivelul calciului din urină. Dr. Murray este de părere că, profi­lactic, ar trebui să bem de două ori pe zi câte un sfert de litru de suc de merișor.

** Potasiul
Persoanele cu deficit de potasiu au un risc sporit de formare a calculilor renali, întrucât mine­ralul res­pec­tiv este deosebit de important pentru asigurarea unei compoziții sănătoase a urinei. Se recomandă în acest sens o alimentație care să cu­prindă multe legu­me și fructe, în special citrice și sucuri de citrice. De exem­plu, sucul de lămâie este o sursă ieftină de citrat. În jur de 110 gra­me pe zi sunt suficiente pentru a reduce elimi­narea calciului, prin creșterea nivelului de citrat din urină.

** Păpădia
Fitoterapeuții îi sfătuiesc pe cei ce suferă de cal­culi renali să bea mult ceai preparat din frunze de pă­pădie. Ex­pe­riențele efectuate pe animale con­fir­mă faptul că această infuzie poa­te preveni apariția pietre­lor la ri­nichi. Dacă nu găsiți frunzele la supermarket, culegeți-le din gră­dina dvs. sau a unor prieteni. Însă nu folosiți plante care cresc prea aproape de stradă, fiindcă rădă­cinile lor preiau noxele împrăștiate în aer de vehiculele aflate în tre­cere.

** Magneziul
Hrăniți-vă în așa fel încât să vă asigurați un aport îndestulător de magneziu. El reglează nivelul calciu­lui, combinân­du-se cu sărurile de calciu din urină, care nu amenință să se mai depună, formând calculi. Cantități conside­rabile de magneziu se găsesc în legumele verzi, ce­realele integrale, fasole și nuci.

Alimente de consumat cu prudență

La calculi biliari
* Cafeaua - Atât cafeaua obișnuită, cât și cea decofeinizată pot provoca eventuale contracții ale colecistului. În cazul când aveți calculi biliari, ar trebui să renunțați la cafea, până veți scăpa de ei, într-un fel sau în altul.
* Ouăle - Studiile arată că, la 93% dintre suferinzi, colicile biliare sunt declanșate de consumul de ouă.
* Zahărul - Autorii unui studiu olandez au ajuns la concluzia că o alimentație foarte bogată în zahăr dublează aproape riscul de pietre la vezica biliară.
* Prea puține grăsimi - În condițiile unei alimentații extrem de sărace în grăsimi, lichidul biliar se poate îngroșa, devenind vâscos - este ceea ce nu­mim de obicei "mâl în vezică". Avem cu toții nevoie de grăsimi - dar în niciun caz de o cantitate exagerată.

La calculi renali
* Carnea - După cum se știe, proteinele ani­male cresc concentrația calciului în urină. Iar mai mult calciu înseamnă, uneori, și un risc mai mare de constituire a pietrelor.
* Alimentele care conțin acid oxalic - Calculii renali apar frecvent la persoanele care își in­troduc în organism doze mari de acid oxalic, prin ceea ce aleg să mănânce. Dacă și dvs. vă numărați printre ele, vă sfătuim să evitați, pe cât posibil, alimentele care conțin acid oxalic, cum sunt fasolea, sfecla roșie (în schimb, puteți consuma fără probleme sucul), tul­pinile de țelină, ciocolata, strugurii, nucile, spanacul și rubarba.
* Sarea - Cine folosește prea multă sare își mă­rește concentrația de calciu din urină, prin urmare și riscul de calculi renali.
* Vitamina C - O doză masivă de vitamina C poate crea dificultăți persoanelor cu risc de pietre la ri­nichi, deoarece o parte din acidul ascorbic se trans­for­mă în acid oxalic. Cercetătorii au descoperit însă un detaliu foarte important: asemenea probleme sunt provocate numai de preparatele cu vitamina C și niciodată de alimentele care conțin această vitamină.

Din cămara cu ierburi de leac

Tratamentele cu ierburi medicinale constau înde­obște în administrarea unor infuzii. Așadar, preparați-vă cea­iuri profilactice sau curative din plantele enumerate mai jos.
La calculi biliari
Armurariu, mentă, rostopască.
La calculi renali
Urzică, desmodium (o plantă erbacee din Africa și America Latină), leuștean, pătrunjel, splinuță, ghimbir, coada-calului, pir.