MIRCEA CIOCAN - "Din cauza pesticidelor neonice, albinele își pierd memoria și capacitatea de a se orienta, nu se mai pot întoarce la stup și mor în câmp"

Președintele Federației Asociațiilor Apicole din România-ROMAPIS

Organizația FAO estimează că, din 100 de specii de culturi care asigură 90% din hra­na globală, 71 depind de polenizarea fă­cu­tă de albine, iar aproximativ 4000 de legume există numai datorită polenizării. Declinul albinelor în Europa și în lume devine deja un coșmar: odată cu ele, ar putea dispărea și omenirea. Încă mai putem face ceva, cred ecologiștii. Organizații ale societății ci­vile încearcă să intervină pe lângă guverne, întoc­mesc rapoarte și fac publice situații tragice. Green­peace, spre exemplu, într-un studiu amplu privind situația din UE, a cerut eliminarea principalei cauze a uciderii albinelor: pesticidele. O astfel de măsură ar reprezenta un prim pas crucial și eficient pentru protejarea sănătății populațiilor de albine și pentru a le salva abilitatea de a poleniza, aspect vital pentru ecosistem și producția de hrană. Celebra organizație scoate în relief, în primul rând, rolul nefast al neonicotinoidelor, dovedite un ucigaș în masă de albine. Sensibilă la glasul societății civile, Comisia Europeană a instituit un moratoriu pe trei ani, in­terzicând, de probă, folosirea acestora. Din păcate, Bucureștiul a dorit, și de această dată, să facă o figură aparte, notificând Bruxelles-ul că își asumă o "derogare". Presat de latifundiari și corporațiile din industria chimică, ministerul agriculturii a permis folosirea în continuare a acestor chimicale, în ciuda demersurilor europene de interzicere temporară. De câte ori, la Bruxelles, eliminarea pesticidelor s-a su­pus la vot, România a votat împotrivă. Recent, în curtea ministerului, a avut loc o demonstrație orga­ni­zată de ROMAPIS, Federația asociațiilor apicole din România. Revoltați că le mor albinele în masă, apicultorii au venit să ceară ministerului să se con­for­meze directivelor UE. În acest context, Mir­cea Cio­can, președintele federației, ne-a acordat un in­terviu.

"Ministerul agriculturii încalcă sistematic directivele C.E., privind interzicerea pesticidelor de ultimă oră"

- În ce scop ați organizat acțiunea de protest din fața ministerului? De ce ați ajuns la această formă de luptă publică, ce "pahar" s-a umplut?

- Formularea mi se pare foarte potrivită. Într-ade­văr, pentru noi, apicultorii, s-a umplut paharul răb­dării în acest an. Povestea este mai lungă și practic a început în toamna anului 2013, când federația noastră a fost invitată să participe la o întâlnire a repre­zen­tan­ților mai multor organizații ale fermierilor din Ro­mânia. Atunci am aflat de intenția ministerului agri­culturii (MADR) de a notifica Comisia Europeană, cu privire la hotărârea României de a autoriza folo­sirea pesticidelor din grupa neonicotinoidelor, inter­zise pentru tratarea semințelor de floarea-soarelui, rapiță și porumb, printr-un regulament european din anul 2013. Spre deosebire de d-l Fetea, repre­zen­tantul Asociației Crescătorilor de Albine, care a avut o atitudine ambiguă, noi ne-am opus vehement acestei idei care se afla în totală contradicție cu in­teresele celor pe care îi reprezentam la acea întâlnire. De atunci, pe noi nu ne-a mai chemat nimeni să ne cea­ră părerea. Bineînțeles, MADR și-a dus la înde­pli­nire planul, emițând, în ultimii doi ani, în patru rânduri, derogări de la regulamentul european. Parcă nu ne venea să credem că așa ceva era posibil. După cea de-a doua derogare, am luat hotărârea să facem ceva care să atragă atenția autorităților, dar și a opi­niei publice, asupra greșelii care se face, pentru că nu degeaba hotărâse Comisia Europeană interzicerea acestor otrăvuri în agricultură. Și în acest an, MADR a acordat de două ori autorizații temporare pentru produse având neonicotinoide ca substanțe active, fără să fim consultați, totul petrecându-se în secret. Atunci ne-am zis că într-adevăr s-a umplut paharul, mai ales că în vara acestui an s-au înregistrat pierderi masive de albine și, practic, a fost compromisă re­colta de miere de floarea-soarelui la foarte mulți din­tre apicultorii noștri. Evident că nu ne face nici o plă­cere că am ajuns încă o dată în situația ieșirii în stra­dă, pentru a ne apăra drepturile, dar și pentru a trage un semnal de alarmă pentru opinia publică. Minis­terul ar trebui să știe că urmările deciziilor sale afec­tează, în mod direct sau indirect, întreaga societate românească.

- De ce vrea ministerul neonicotinoide și ce sunt acestea?

- Neonicotinoidele sunt o clasă de pesticide de ultimă generație. Ministerul și marii fermieri le vor pentru că sunt deosebit de eficiente, dar de 7.000 de ori mai toxice decât DDT-ul. Ele au fost inventate prin anii '90, fiind considerate, la acea dată, nedă­u­nătoare, în nici un fel, albinelor și altor polenizatori. Un neonicotinoid, imidaclopridul, este insecticidul cel mai folosit pe plan mondial la ora actuală. Clotianidin și tiametoxam sunt alte două dintre cele mai utilizate neonicotinoide. La fel ca și în cazul DDT-ului care, la apariție, a fost privit în agricultură ca o mare binefacere, dar ulterior s-a dovedit atât de periculos pentru mediu și sănătatea umană, încât în cele din urmă a fost interzis, și în privința neoni­co­tinoidelor ("alintate" uneori și cu denumirea mai scur­tă de neonice) au apărut suspiciuni, mai întâi spre sfârșitul anilor 90, în Franța. Acolo, apicultorii au observat că stupii așezați în lanurile de floarea soarelui provenită din sămânță tratată se depopulau, aveau mult mai puține albine la plecarea din lan, decât la sosire. Practic, sărmanele insecte nu-și mai gă­seau stupii! Efectul este pervers, mai greu de se­sizat, dar cu atât mai grav. Albinele nu mor instan­ta­neu, ca la alte pesticide puternice, ci își pierd me­moria și capacitatea de a se orienta, nu se mai pot întoarce la stup și mor în câmp. Alte efecte studiate atent, de atunci, și confirmate de oamenii de știință, sunt: reducerea capacității albinei de învățare, redu­cerea capacității de comunicare în cadrul coloniei, reducerea capacității de a îngriji puietul, slăbirea sistemului imunitar.

"Seva plantelor tratate cu insecticide neonice duce la moartea aproape instantanee a albinelor"

- Înspăimântător! Cum acționează, practic, a­ces­te otrăvuri?

- Efectul toxic al neonicotinoidelor asupra albi­nelor este rezultatul expunerii acestora la polenul și nectarul contaminat, precum și la praful ridicat la însămânțarea cu sămânță tratată. O altă cale de in­toxi­care este expunerea albinei la gutația plantelor rezultate din sămânță tratată, gutația însemnând apariția micilor picături de "sudoare" de pe frunzele plantelor, în diminețile de vară, pe care albinele obiș­nuiesc să le consume ca sursă de apă. Această exu­dație, provenită din seva plantei, duce la moartea aproa­pe instantanee a nevinovatelor insecte. Pe de altă parte, neonicotinoidele rezistă în mediul încon­jurător un timp foarte îndelungat. În sol, perioada de înjumătățire a clotianidinului este între 168 și 6900 de zile, în funcție de structura solului. Și imidaclopri­dul se regăsește, până la 2 ani, chiar și în polenul și nectarul florilor din culturile netratate, care urmează celor tratate. Folosirea lor în combinație cu alte pesticide, mai ales cu fungicidele, are un efect siner­gic, toxicitatea crescând dramatic și favorizând apa­riția unei game largi de patologii la albine, incluzând boli bacteriene, virale și fungice.

- Numai albinele sunt afectate de aceste chi­mi­cale?

- Neonicotinoidele afectează și alte populații de in­secte polenizatoare, ca bondarii sau albinele soli­tare, dar sunt deosebit de toxice și pentru insectele de pradă (rățișoarele porumbului, puricii de pământ, viespea rapiței etc.), care se hrănesc cu dăunătorii împotriva cărora acționează insecticidul, produ­cân­du-se un grav dezechilibru ecologic prin ruperea unor lanțuri trofice. Toate aceste fenomene au fost obiectul a sute de studii de cercetare științifică, care nu pot fi ignorate când se iau decizii de genul celor cărora noi ne opunem. De altfel, reglementările UE în vigoare la această dată, adoptate în 2013 (cu opoziția Româ­niei care nici atunci nu a ținut cont de poziția expri­ma­tă de noi), s-au bazat pe recomandările EFSA (Agen­ția Europeană pentru Siguranță Alimentară), or­ga­nism științific consultativ oficial al Comisiei Euro­pene.

"În 2014, primul an fără neonice în Franța, producția medie la hectar a crescut cu 13% față de anul anterior"

- La mijloc nu poate fi decât corupția și aroganța dâmbovițeană. Știu ei mai bine ce e de făcut, domnii birocrați din MADR... Cum e văzut acest minister de instanțele europene?

- Credeți că Bruxelles-ul nu înțelege ce se întâm­plă la noi? Interesele corporatiste domină lumea, dar în societățile stabile există un prag peste care nu se trece. Dacă ne uităm mai atent la acțiunile și intențiile MADR, vom observa că nu numai în privința neonicelor, poziția României se îndepărtează de cea a Europei civilizate. Vă dau ca exemplu opinia expri­mată public de un reprezentant al acestui minister, în privința aplicării în România a ceea ce este cunoscut în UE drept "pachetul de înverzire". Prin acest pachet se impune fermierilor apelarea obligatorie la trei tipuri de practici benefice pentru sănătatea mediului și a oamenilor: 1. diversificarea și rotația culturilor agri­cole, 2. menținerea pășunilor permanente exis­ten­te și 3. prezența unei zone de interes ecologic (co­paci sau pomi izolați, arbuști umbroși, o pădurice etc.) pe suprafața agricolă ce depășește anumite dimen­si­uni. Domnul secretar de stat George Turtoi, în loc să fie preocupat de punerea imediată în aplicare a res­pectivului "pachet", a ales să-i liniștească pe fermierii care nu se conformaseră, declarând că nerespectarea pachetului de înverzire în anul 2015 nu atrage sanc­țiuni, fiind obligatoriu abia peste doi ani! Nimic mai neadevărat, pachetul de înverzire trebuia aplicat încă din 2015! Nici în privința OMG-urilor nu cred că România se află în fruntea listei celor care se opun restricțiilor în această privință. Pe latifundiarii de la noi îi încântă ideea lipsei oricărei restricții la ase­menea soluții agricole, iar ministerul se pare că se află în armonie cu ei. În ce privește neonicele, poziția au­torităților române este clar determinată de pre­siunea celor care le utilizează. Ce îi mână pe aceștia din urmă în luptă pare ceva mai neclar. În ultimii doi ani, de­clarații care mai de care mai sforăitoare ale liderilor marilor organizații ale fermierilor preziceau scăderi catastrofale ale producției agricole, dacă nu se mai folosesc aceste tratamente fitosanitare. Dacă este să ne uităm însă la ce s-a întâmplat în restul Europei după ce s-au interzis neonicotinoidele, acest scenariu nu pare să se confirme în nici un fel. În 2014, primul an fără neonice în Franța, producția medie la hectar a crescut cu 13% față de anul anterior (cu neo­nice), în timp ce în România, anul 2014, cu neonice, a adus o creștere de productivitate mai mică, de nu­mai 7% față de anul anterior. Similar, la rapiță, pro­ductivitatea a fost mai mică în România, în 2014, față de media europeană. Atunci, care este avantajul folo­si­rii acestor pes­ticide, pentru care cei ce conduc formele aso­ciative ale fermierilor fac atâtea eforturi? Aritme­tica elementară contrazice scenariul conform căruia, fără neonice, producția României ar scădea cu 40, 60 sau chiar 80%, așa cum sunt speriați fermierii de către unii dintre liderii lor. De unde această dispe­rare a celor care au un cuvânt de spus în agricultură, de a nu se întrerupe nici măcar cu un an folosirea neo­nico­tinoidelor, ca în restul Europei?