Dulce Pontes - "Pentru mine, muzica este expresia divinului"
Dulce Pontes este considerată de multă lume drept regina fado-ului contemporan. Un compliment deloc neglijabil, având în vedere avântul pe care l-a luat în ultimii ani acest stil muzical și numărul mare de voci bune care îl reprezintă. Iar Dulce este una dintre artistele care au făcut ca muzica portugheză tradițională să renască și să trăiască o nouă viață, plină de glorie.
Născută pe 8 aprilie 1969, în Montijo, un orășel din apropierea Lisabonei, Dulce José Silva Pontes a făcut cunoștință pentru prima dată cu fado-ul în copilărie. La 4 ani, a început să ia lecții de pian și cânta în gura mare melodiile Amáliei Rodrigues. Mai târziu, în adolescență, își trădează prima iubire muzicală în favoarea unor ritmuri mai moderne și se apropie de pop, rock și jazz. La 18 ani, câștigă primul ei concurs muzical, în orășelul natal, ceea ce va consemna și lansarea tinerei către o carieră muzicală și... actoricească, căci Dulce și-a încercat norocul și în televiziune. Dezamăgită de "frivolitatea" lor, își întoarce încet, încet privirea înapoi, către trecut, către fado.
În 1991, va câștiga "Festivalul Național de Cântec al Portugaliei", cu melodia "Lusitana Paix?o", o baladă cu influențe fado. În același an, Dulce își reprezintă țara natală la Eurovision și se clasează pe locul 8. Succesul de acolo a ajutat-o în lansarea primului ei album cu muzică pop - "Lusitana" (1992). Dar solista ducea deja dorul folclorului, așa că după numai un an, lansează un al doilea disc, "Làgrimas", cu melodii predominante fado. Albumul va cuprinde și melodia "Canç?o do mar", reinterpretarea unei melodii cântate în premieră în 1955 de Amália Rodrigues. Și nu mică i-a fost mirarea, când această variantă a ei a devenit mai cunoscută în lume decât originalul. Iar cântecul "Canç?o do mar" a ajuns și la Hollywood, pe coloana sonoră a filmului "Avocatul diavolului" (1996), cu Richard Gere în rol principal. Odată cu lansarea discului "Lágrimas" (1993), Dulce devine star mondial. Începe să cânte pe scene din întreaga lume și peste tot este întâmpinată cu brațele deschise.
În 1995, renumitul compozitor italian Ennio Morricone îi propune să cânte "A brisa do coraç?o", o melodie ce avea să fie inclusă pe coloana sonoră a filmului "Sostiene Pereira", în regia lui Roberto Faenza, cu Marcello Mastroianni în rolul principal. "Am țopăit de bucurie, minute întregi, cu faxul în mână. Se întâmpla în vremea în care faxul era un vârf al tehnologiei. Așa a început una dintre cele mai frumoase colaborări ale mele cu Ennio Morricone", spunea cântăreața într-un interviu. Cei doi artiști au devenit repede prieteni, și din colaborarea lor a rezultat și dublul disc "Brisa do Coraç?o" (1995), înregistrat live la Coliseu of Porto. Iar în 2003, au "recidivat" și au realizat împreună albumul "Focus".
În cei aproape 30 de ani de carieră, Dulce a colaborat cu artiști de prestigiu, precum: José Carreras, Cesária Evora, Andrea Bocelli sau Caetano Veloso, dar își mai dorește, conform propriilor afirmații, să cânte și alături de Peter Gabriel. Ajunsă la maturitate artistică, Dulce Pontes nu se mai grăbește azi în lansarea discurilor. Și-a scos ultimul album, Momentos, în 2009. Și poate că este mai bine așa, căci de multe ori graba strică treaba. "Pentru mine, muzica este ca un exercițiu spiritual, este expresia divinului... Nu mă gândesc niciodată câte aplauze o să primesc sau câți oameni vin să mă asculte. Nu mă interesează dacă scena este imensă sau nu. Pot să vină să mă asculte doar trei oameni, și este suficient, atâta vreme cât le pot dărui bucurie", afirma artista.
Cu melodiile ei de succes, o puteți asculta și în concertul de pe 27 octombrie, de la noi. (Biletele costă între 50 și 250 lei și pot fi procurate din rețeaua Eventim.)
EMMA SHAPPLIN - De la operă la rock și înapoi
Marie-Ange Chapelain (cunoscută sub numele de scenă Emma Shapplin) s-a născut pe 19 mai 1974, în Savigny-le-Temple, o suburbie a Parisului, și a moștenit dragostea pentru muzică de la mama ei. "Mama a fost o secretară cu o mulțime de visuri. A vrut să devină dansatoare, pictoriță, cântăreață și multe alte lucruri. Avea talent pentru toate, dar nu și-a urmat niciodată inima. Cânta superb, dansa și picta prin casă... O parte din visurile astea ale ei le-am împrumutat eu", se confesa ea într-un interviu. Dar chiar dacă și-a admirat enorm mama, modelul în viață pentru micuța Emma a devenit Maria Callas. "Îmi amintesc cum o urmăream cu sufletul la gură, pe micul ecran alb-negru al televizorului nostru. Și cât de devastată am fost de moartea ei", povestea. Bineînțeles că, atrasă de vraja marii soprane, Emma și-a convins părinții să o înscrie la ore de canto, visând să cânte pe marile scene de operă ale lumii. Așa și-a început cariera, iar primele concerte le-a dat în perioada cu codițe și șosetuțe albe, în fața unui public fidel, alcătuit din membrii familiei și colegi de școală. Cu toate acestea, în liceu, s-a lăsat sedusă o vreme de hard-rock. Abia la 18 ani, își va reaminti de operă, dar s-a gândit s-o mai adapteze și să-și creeze un stil propriu, combinând sunetele clasice cu ritmuri trance, rock sau pop. A fost împinsă puțin de la spate în această direcție și de compozitorul Jean-Patrick Capdevielle. De altfel, acesta i-a și compus melodiile pentru albumul de debut "Carmine Meo" (1997). Melodiile cuprinse pe acest disc sunt în limba latină și italiană veche, așa că mai nimeni nu se aștepta ca albumul să obțină un succes răsunător, cum s-a întâmplat. Discul a înregistrat vânzări de peste două milioane de exemplare, în 25 de țări, obținând astfel numeroase discuri de platină.
În 2002, Emma Shapplin a lansat cel de-al doilea disc al său, "Etterna", urmând aceeași rețetă. De data acesta, melodiile au fost compuse de Graeme Revell, iar câteva au fost înregistrate în colaborare cu "London Symphony Orchestra". Trei dintre cântecele de pe acest disc au fost incluse și pe coloana sonoră a filmului "Planeta Roșie", în regia lui Antony Hoffman, cu Val Kilmer în rolul principal. Așa a ajuns Emma să fie cunoscută în America.
Apoi, după un lung șir de concerte, în 2009, soprana schimbă din nou stilurile, cu cel de-al treilea disc al ei, "Macadamian Flower", pe care abordează un stil diferit, pop, ce i-a atras pe fanii genului metal-simfonic, cu reprezentanți precum Nightwish, Within Temptation sau Epica. Melodiile de pe acest album sunt în general în limba engleză, și pentru că "Macadamian Flower" a fost conceput ca o poveste, anul trecut, artista i-a adăugat și o completare, un nou disc intitulat "Dust Of a Dandy". "Cred că următorul meu album va conține din nou melodii în stilul neoclasic. E mai greu să compui așa ceva. Trebuie să scriu în italiana veche, și pentru asta am nevoie de dicționare și cărți, pe care le consult ore întregi, înainte de-a pune un rând pe hârtie. Dar mulți dintre fanii mei s-au plâns că le lipsește genul acela de muzică, și sincer, îmi lipsește și mie", spunea ea într-un interviu de anul acesta.
Până ce se va întoarce la stilul neo-clasic, o puteți asculta pe Emma Shapplin pe 30 octombrie, la Sala Palatului. (Pentru concertul ei mai găsiți bilete în rețeaua Eventim, cu prețuri cuprinse între 180 și 350 lei.)