Începând din luna octombrie și până după sărbătorile de iarnă, starea noastră emoțională, împreună cu întreg sistemul nervos, sunt cel mai greu încercate. Zilele tot mai scurte și nopțile lungi, venirea frigului și a fenomenelor meteorologice extreme, oboseala psihică dată de șederea îndelungată în casă, alimentația mai săracă în hrană vie, toate contribuie la apariția a diferite afecțiuni și tulburări nervoase. Din fericire, toate aceste probleme își au remediul foarte aproape de noi. Trebuie doar să ne deschidem mintea și sufletul pentru a le vedea și folosi. De exemplu, ajunge să ieșim din casă, în după-amiezile luminoase de toamnă, și vom găsi remediul pentru cea mai frecventă tulburare emoțională a sezonului: depresia.
Lumina toamnei și depresia
În țările nordice, psihiatrii le recomandă tuturor oamenilor, bolnavi sau sănătoși, ca măcar o dată la 2-3 zile, să privească cerul amiezii, fie el și acoperit de nori, pentru a beneficia de efectele reglatoare nervoase ale luminii. Nu trebuie să vă uitați în niciun caz direct la soare (se pot produce leziuni ce duc la orbire), ci trebuie doar să aveți capul și corpul orientate astfel încât lumina să poată să vă pătrundă în ochi. Transformată în impulsuri electrice, ele călătoresc prin nervul optic până la creier, care va elibera serotonină și alți "mesageri chimici", responsabili cu schimbarea stărilor de spirit. Cercetătorii afirmă că, practic, atunci când lumina strălucitoare vă intră în ochi, ea are efecte similare administrării medicamentelor antidepresive, producând modificări în activitatea chimică din anumite zone ale creierului. Nenumărate studii medicale, făcute începând cu anii '90, demonstrează efectul benefic al luminii, în cazul diferitelor forme de depresie, mai ales a celei aurii, specifică toamnei. S-au remarcat ameliorări semnificative ale simptomelor nu doar în depresiile ușoare sau sezoniere, ci și în tulburările depresive majore, care nu țin de anotimp, în depresia post-partum (după naștere), în depresiile bipolare.
Mersul pe jos și tinerețea creierului
Un studiu recent al unei echipe de medici americani arată că dacă parcurgem 20 de kilometri pe jos, în fiecare săptămână, vom fi mai concentrați la muncă, vom avea performanțe mai bune în carieră și vom fi mai optimiști. În plus, nu trebuie să ne mai facem atât de multe griji pentru bătrânețe, deoarece plimbarea în pas vioi reduce riscul apariției bolilor degenerative ale creierului specifice vârstei a treia cu peste 50%. Există însă și o veste mai puțin bună: rezultatele nu apar peste noapte! De fapt, efectul acesta dinamizant asupra creierului apare și se consolidează pe parcursul a cinci ani, în care ni se cere să mergem câte 20 de kilometri pe săptămână. Practic, tineri sau bătrâni, ar trebui să mergem în cinci ani aproape cât să înconjurăm... planeta Pământ. Vi se pare greu? Este foarte ușor! Trebuie doar să ne punem pantofi comozi și să facem primul pas, apoi totul vine de la sine. Acest tip de mișcare pune în mișcare sângele și crește gradul de oxigenare a creierului, ameliorează depresia, reduce nivelul de stres psihic. Din când în când, mersul pe jos trebuie înlocuit cu exerciții fizice diverse, cum ar fi înotul, mersul pe bicicletă, jocurile de echipă sau tenisul. Neurologii au observat că, pentru a-și menține sănătatea, creierul are nevoie de o stimulare cât mai variată, realizată inclusiv prin exercițiu fizic.
Imediat după efort, este necesară o relaxare pe măsură, la fel de importantă ca și mișcarea în sine, pentru că în timpul relaxării sunt puse în circulație substanțele care induc starea de bine psihic, mențin sănătatea creierului.
Complexul B natural, echilibrul emoțional și Alzheimerul
Este de notorietate faptul că vitamina B6 este un adevărat catalizator al liniștii interioare, util în stările de anxietate, de instabilitate emoțională sau insomnie. De curând, s-a observat că această vitamină e mult mai eficientă atunci când este ajutată de suratele sale din complexul B. Mai exact, pentru a fi susținută în acțiunea sa benefică asupra creierului și emoțiilor, B6 are nevoie de o mână de ajutor din partea rudelor de sânge: B2, B9 și B12. Aceste vitamine nu doar că alungă anxietatea și țin la distanță temutele atacuri de panică, dar ne păstrează creierul sănătos, până la vârste adânci. O universitate din Marea Britanie a administrat aceste vitamine-minune unui grup de voluntari cu vârsta de peste 70 de ani și cu risc mărit de a dezvolta Alzheimer. Rezultatul a fost uimitor! După șapte ani de administrare zilnică a acestui complex de B-uri, subiecții prezentau o atrofiere a creierului de șapte ori mai mică față de grupul-martor, care luase remedii placebo. Mai mult, persoanele care consumau suplimente de complex B aveau o memorie mai bună (cu 70%), erau mai optimiști, aveau o coordonare neuro-motorie și o atenție mult superioare celor din grupul placebo. Acest studiu a fost refăcut și de alți cercetători, folosindu-se întreg complexul vitaminic B, iar rezultatele au fost de asemenea foarte bune. De fapt, după decenii de cercetare, s-a constatat că administrarea B-urilor este cel mai puternic medicament cunoscut pentru prevenirea Alzheimerului.
Imaginația și vindecarea traumelor emoționale
Deși e greu de crezut, imaginația ghidată corespunzător poate deveni o metodă sigură de vindecare a celor mai oribile răni ale sufletului. Iar cea care a demonstrat fără dubiu acest lucru este psihoterapeuta americană Brandon Bays. Metoda sa este atât de eficientă, încât e aplicată în cele mai dramatice locuri de pe planetă. Unul dintre aceste infernuri terestre îl reprezintă ghetourile din Africa de Sud, unde terapeuții pot merge să-și trateze pacienții doar sub escortă militară. Însă efortul merită din plin, întrucât terapia cu ajutorul imaginației ajută deopotrivă victime și persoane cu comportament criminal, ori dependente de droguri, ori cu tendințe suicidare, să se transforme în ființe echilibrate, capabile de compasiune, dornice în a-și ajuta semenii. Cum? Folosind în mod conștient scenariile imaginare. Fie ele pesimiste sau optimiste, în mod curent, fiecare dintre noi alcătuiește asemenea scenarii mentale despre sine sau despre alții. Ei bine, psihoterapeuta americană și echipa sa ajută victimele violenței, drogurilor etc. să creeze scenarii pozitive în minte. De pildă, îi ajută să își imagineze că peste un an vor fi fericiți, că vor scăpa de dependențe, de tendințele violente sau autodistructive. Acest lucru, făcut cu consecvență, determină un nou mod de funcționare a creierului, care va ajunge, gradat, să creadă în transformarea în bine a vieții, iar apoi să pună în practică această transformare.
Iertarea și bolile grave
Metodele enumerate până acum pălesc în fața unui remediu cercetat intens de lumea medicală: iertarea. Poate părea incredibil, dar iertarea profundă, autentică, a celor care ne-au produs răni, dar și a propriei noastre ființe, poate vindeca orice boală. Pentru cei care le-au studiat în profunzime, efectele iertării sunt șocante: bolnavi incurabil, trimiși să moară de cancer cu metastaze în sanatorii, fac să intre în remisie totală boala; oameni țintuiți în scaunul cu rotile de scleroza multiplă ajung să se ridice în picioare în câteva zile sau săptămâni; persoane cu probleme de vedere foarte grave se trezesc dintr-odată că nu mai au nevoie de cele zece dioptrii care îi ajutau să vadă cât de cât... Și totul cu ajutorul unui singur demers, aparent atât de neînsemnat: iertarea.
Dar, deși e o metodă de vindecare extrem de simplă și practic infailibilă, iertarea nu este un lucru ușor. Simpla verbalizare formală a afirmației "te iert" sau "mă iert" nu are absolut niciun efect. Cei care au cercetat vindecările (la limita paranormalului) obținute cu ajutorul acestei metode au observat că persoanele care ajung la vindecare în acest fel au măcar una din următoarele caracteristici:
* sunt ființe capabile de compasiune, care înțeleg profund faptul că cei care le-au făcut rău sunt, la rândul lor, victimele propriilor lor limitări, complexe, traume sufletești;
* au o profundă religiozitate, o intensă credință în Dumnezeu, concretizată sau nu prin afilierea la o religie, dar prezentă mereu în conștiința lor;
* sunt oameni cu o mare sinceritate interioară, care înțeleg valoarea adevărului, a cuvintelor puține, dar capabile să exprime mult;
* au o înțelegere intuitivă a faptului că viața este un fenomen continuu, care nu se termină odată cu moartea fizică. Aceasta le permite să-i ierte chiar și pe cei care nu mai sunt în viață, element foarte necesar pentru cei care au traume vechi, din vremea copilăriei sau adolescenței.