Medicina popoarelor

Andrei Cheran
- Câte nații, tot atâtea tradiții de ocrotire a sănătății. Și toate reușesc! -

Chiar dacă remediile medicale "cla­sice" sunt în continuare folosite și apreciate, omul de azi începe să se inte­reseze de medicina tradițională a altor po­poare, practici milenare de mare succes. De la moxa tradițională chinezească, sau­na finlandeză, masajele ayurvedice din India sau baia japoneză, toate sunt niște metode ce merită încercate.

Moxa chinezească
- Vindecare prin căldură -


Tratament milenar, constă în aplicarea căl­durii pe anumite zone ale pielii, în scopul de a regulariza și tonifia fluxul de energie qi. Efectul se obține prin arderea mocnită a unor plante medicinale uscate. Moxibustia a fost dintot­dea­una asociată cu acupunc­tura. De fapt, la origini, medicina practicată în nordul Chinei utiliza în exclusivitate moxa, aplicată pe punctele tradi­ționale de acupunctură, în timp ce în sud, vin­decătorii foloseau ace.
Mai târziu, cele două tehnici au fost folosite îm­pre­ună, cu efecte de excep­ție, mai ales ca pre­venție. Vindecătorii erau plătiți pentru a-i ține pe oameni sănă­toși. Dacă se îm­bol­nă­veau, însemna că erau ne­pricepuți și nu pri­meau niciun fel de pla­tă. Moxa se prezintă sub forma unei grămă­joare de plante us­cate (cel mai adesea se fo­lo­sește pelin) ce sunt intro­duse într-un tub de hârtie al cărui vârf se aprinde, iar jarul se apropie de piele. (Se pot fo­losi și bețișoare gata pre­parate.) Căldura dega­jată de plantă contri­buie la sporirea eficacității puncte­lor de acupunc­tură, aducând la supra­față energia înmagazinată în profunzime. Moxi­bustia nu poate fi practicată decât de spe­cialiști, în nume­roasele ca­binete de acupunc­tură des­chi­se și în România.

Amazonia: Ginsengul brazilian
- Regenerant de excepție -


Pădurea amazoniană constituie un laborator uriaș, ce ascunde zeci de mii de specii vege­tale, iar studii științi­fice re­cente au confir­mat cu­noș­tințele tradi­țio­nale pe care popoa­rele indigene le-au adu­nat de-a lungul se­colelor despre plantele amazoniene și incredi­bi­lele lor virtuți. Astfel "Pfaffia stenophyllia" se apro­pie mult de celebrul ginseng chinezesc prin pro­prietățile sale nutritive, dar și prin forma rădăci­nilor sale. Această plantă este un regenerant foarte puter­nic. Ea sporește rezistența, forța musculară. Grație acțiunii sale remineralizante, este, de ase­menea, foar­te bună pentru piele și păr. Folosită drept su­pliment alimentar (partea utilizată este rădăcina măcinată), ea întărește rezistența organismului și este recomandată mai ales înaintea unei activități fizice susținute.

Sauna finlandeză
- Tradiția nordului friguros -


Este baia de aburi tradițională a nor­dului Europei, practicată deopotrivă în Suedia, Danemarca și Rusia. Căldura este furnizată de o sobă înconjurată de pietre vulcanice, iar umiditatea, de apa cu care sunt stropite, în mod regulat, pietrele. La ori­gini, se practica într-o cabană din lemn, con­strui­tă alături de casă, pentru a evita riscul de incendiu. În mod tradițional, după ce transpirau bine și eli­minau toxinele din organism, finlandezii făceau baie în copcă sau în apa de gheață a lacului din apro­piere. (Rușii preferă spălatul cu zăpadă.)
Devenită azi o veritabilă instituție internaționa­lă, sauna a jucat, timp îndelungat, un rol major în ca­drul fermelor finlandeze: femeile nășteau în sau­nă, iar înainte de sărbători, ba chiar și de nuntă, oa­menii mergeau la saună să se purifice. Tot în sau­nă era făcută și ultima toaletă a defunctului. În prezent, majoritatea antreprizelor finlandeze au sauna lor. Este un loc unde angajații se adună ca să discute și să se destindă, după o zi grea și obosi­toare. Cabi­nele de saună conțin bănci din lemn așezate la înăl­țimi diferite, căldura fiind mai redusă în apropiere de sol. Majoritatea saunelor funcțio­nează cu tem­peraturi cuprinse între 28 și 38°C, maximul fiind de 43°C. Pentru o mai bu­nă circulație a sângelui, ama­torii de saună își lovesc corpul cu ramuri de mes­tea­­­căn. Sauna are, totuși, și contra­indicații. Ea este strict interzisă în caz de tulburări cardiace, circu­latorii sau renale și intoleranță la căldură.

India: automasajul cu ulei aromat
- Relaxare energetică -


Provenită din tradiția indiană, Ayurveda este cea mai veche medicină din lume. Yoga, relaxarea și me­ditația fac, la rândul lor, parte din ea. Ayur­veda ia în consi­derare ființa omenească, în globalitatea sa: cor­pul, dar și spi­ri­tul, emoțiile, modul de viață, me­­­diul în­con­jurător. Această știință antică, prac­ticată și în prezent în India, vizează vinde­carea, dar și traiul în armonie cu sine și cu lumea din jur. În tradiția ayur­ve­dică, ma­sajul are un loc primor­dial. El este desti­nat rela­xă­rii cor­pului, faci­litând circulația ener­giilor și eli­mi­nând toxi­nele și obo­seala. Auto­masajul tonic cu ulei este una dintre practicile ayurvedice cele mai populare. Uleiurile cele mai folosite sunt cel de muș­tar, de măsline și de susan.

Baia japoneză
- Cada familiei -


Pentru japonezi, baia constituie un adevărat ritual. El are un caracter dublu, igienic și sacru. Este o ceremonie reînnoită în fiecare seară, care creează relaxare și eli­mi­nă stresul din timpul zilei. Această baie fierbinte îi ajută pe japonezi și să se încăl­zeas­că, în perioadele reci ale anului, având în vedere că în locuințele lor nu existau sobe. Ritualul obligă ca înainte de a intra în cadă, să te speli cu săpun și să te clătești. Acesta este motivul pentru care băile ja­poneze sunt concepute într-un mod spe­cial: ele au numeroase robinete la care te poți spăla, prevăzute cu scurgeri de apă în pământ. După igienizare, urmează baia fierbinte cât se poate suporta.
În Japonia, toți membrii familiei folosesc aceeași apă, într-o ordine precisă: în primul rând tatăl, apoi fiii, fiicele, mama și la urmă bunicii. În cazul când există oaspeți, ei vor intra primii în baie. Europenii au adaptat baia japoneză. Ei fac baia fierbinte la început, pentru ca porii pielii să se des­chidă. Urmează o frecție puternică a pielii, cu o mănușă de baie, pentru a elimina toate impu­ritățile. Urmează un duș rapid cu săpun, după care apa din cadă se schimbă, adăugându-se în ea câteva picături de ulei aromat. În funcție de alegerea lui, baia va fi sti­mulantă (ginseng), relaxantă (floare de portocal sau de tei), afrodisiacă (rozmarin), antimicrobiană (cimbru, pin, eucalipt). Ceva mai complicată și de mai lungă durată, baia japoneză "a la française" (țara unde a fost inventată) este un "regal" practicat la capăt de săptămână, se spune și cu virtuți afro­disiace (tipic "a la française").

Spania: siesta
- Energie cu un "pui de somn" -


Siesta nu înseamnă, așa cum se crede, lene și trândăvie. În țările din jurul Mării Mediterane, dar mai ales în Spania, unde ritmul de viață este adaptat la temperaturile ridicate, ziua de lucru începe foarte devreme. Ast­fel, după prânz, când căldura este sufo­cantă, siesta reprezintă un moment de recuperare indispensabilă. Chiar și pentru locuitorii centrului și nordu­lui Europei, "puiul de somn" este un veritabil medicament. Dacă aveți posibilitatea să vă izolați într-un loc calm, reușind să ațipiți un pic după ce ați mâncat de prânz, veți observa că după numai câteva minute de ați­pire vă veți simți destinși, odihniți și în plină formă pentru o lungă după-amiază de lucru.

Franța: "Le vin"
- Prietenul inimii -


Încă din Evul Mediu, remediile pe bază de stru­guri și de vin au fost foarte des folosite în Franța. Călugării re­curgeau curent la vinurile me­dicinale, cum ar fi vinul de roz­marin, de merișor, de stân­jenel sau de salvie, pe care le foloseau pentru a vindeca. În prezent, faptul este recunoscut în mod unanim: vinul, în can­tități mici, are efecte benefice asupra sănătății. Bogat în sub­stanțe antioxidante, el contribuie la protejarea arte­relor și la prevenirea tulburărilor cardio-vasculare, grație acțiunii sale de curățire, ce asigură o bună func­ționare a sângelui. Un pahar de vin bun (mai ales roșu) este binevenit după cină. În schimb, din­colo de această cantitate, efectul este invers.

Africa de Nord: Aloe Vera
- Elixirul tinereții eterne -


O adevărată legendă, Aloe Vera, plantă ori­ginară din Africa de Nord, face parte, în prezent, din compoziția a nenumărate creme, șampoane, loțiuni, unguente și alte produse naturale. Vechii egipteni venerau Aloe Vera, pe care o numeau planta imortalității. Ea conține vitaminele A, B, C și E, cât și peste douăzeci de săruri minerale și are proprietăți hidratante și cicatrizante. Foarte mulți oameni chiar cred că este un adevărat elixir al tinereții eterne, bând în fiecare zi un pahar de suc de aloe.