Cu mașinile noastre de teren ne aventurăm pe drumuri de pământ, prin păduri și crânguri, pe lângă pășuni și lanuri de culturi, pe dealuri și văi. Ne aflăm în mijlocul naturii, acolo unde te-ai aștepta să dai ochii, dacă nu cu vreo cumătră vulpe, măcar cu un iepuraș, orbit de faruri sau speriat de motoare. Din păcate, ca în atâtea alte domenii, și în cel vânătoresc au avut loc, în ultimul sfert de secol, uriașe mutații și distrugeri. Au pierit ciocârliile, o dată cu invazia criminală a vânătorilor italieni, dar au pierit, pe mâna braconierilor autohtoni, și o mare parte dintre fragilii, simpaticii urecheați. Nu demult, aceiași italieni cumpărau, la preț de nimic, mii și mii de exemplare, mai ales femele, prinse în plase și capcane. Doreau să refacă efectivele de iepuri din Italia, unde, se știe, în urma vânătorii nesăbuite, nu mai mișcă nimic în crânguri și păduri, nici în cer, nici pe pământ. Revista "Animal Zoo" din București (www. animalzoo.ro), o voce de prestigiu, ce se ridică în apărarea sălbăticiunilor de pe plaiurile mioritice, preia o analiză profesionistă, îngrijorătoare și ultimativă, a "involuției efectivelor" de iepuri din România, realizată de AGVPS (Asociația Vânătorilor și Pescarilor) care, alarmată, trimite o jalbă la Ministerul Mediului. "Involuția efectivelor de iepuri", se spune în sesizarea respectivă, "este confirmată și prin observațiile directe ale vânătorilor, făcute în teren, care reliefează o situație chiar mai alarmantă decât cea reflectată în statisticile anuale". Iată, într-o listare telegrafică, principalele cauze ale acestui fenomen revoltător: chimizarea excesivă a agriculturii (cauza care a ucis și dropia, în anii '60); mecanizarea agricolă, practicată cu utilaje tot mai puternice, cu rază mare de lucru și viteză mare de deplasare; pășunatul liber al turmelor de oi, însoțite de câini; înmulțirea câinilor hoinari; braconajul; supraestimarea efectivelor, după metoda lui Pristanda, forțându-se astfel cote de "recoltă" exagerat de mari. Analiza AGVPS se oprește în 2010, pentru că, după acest an, nu mai sunt disponibile date oficiale. Cu atâția vânători în guverne și în parlament, nu e de mirare că datele publice lipsesc... Avansând pe firul explicațiilor, la cauzele menționate mai sus, se adaugă altele: extinderea localităților, a livezilor împrejmuite; dispariția haturilor dintre ogoare; distrugerea lizierelor, a vegetației canalelor de irigații. Iepurele nu mai găsește condiții bune de creștere a puilor decât la marginea monoculturilor și pădurilor, ori lângă drumurile însorite dintre acestea, unde, se știe, sunt ușor de braconat. Ce se întâmplă, însă, în interiorul monoculturilor promovate de noii latifundiari, adepții chimizării intensive, în vederea obținerii unui profit cât mai mare? Nefericiții pui se îmbolnăvesc din lipsa hranei, debilitatea și moartea fac ravagii în rândul lor. "Boala" vine din Europa, modelul agricol al marilor moșii, unde nu mai există diversitate de plante în flora spontană. Cu alte cuvinte, înfometarea din timpul verii determină, spun și cercetătorii europeni, o mortalitate nebănuit de mare. În fine, o altă cauză importantă a scăderii dramatice a numărului de iepuri este braconajul de noapte - practicat de vânători și baroni locali și județeni, cu arme, lațuri și capcane, cu ogari și metiși de ogari și, mai nou, cu păsări de pradă. De notat că, în foarte multe județe, braconajul iepurilor cu ogari, cumpărați cu 2000 de euro exemplarul, se face, culmea lașității, la farul mașinii, și a devenit, potrivit reprezentanților AGVPS, "sport popular, acceptat tacit de către unii reprezentanți ai autorităților". Cu timiditate, dar cu destulă claritate, asociația vânătorilor punctează cauzele unui fenomen care ne îndurerează pe toți. Fără iepuri, spațiul românesc va fi de nerecunoscut. Nu știu cui să mă plâng și nu-mi rămâne decât să strig: vânători din toată țara, uniți-vă! Scoateți glonțul de pe țeavă și lăsați iepurii să vină la voi...