Există două tipuri de diabet - și ele se numesc chiar așa: tipul 1 și tipul 2. Sfaturile conținute în acest articol se adresează cu precădere acestuia din urmă. În diabetul de tip 1, sistemul imunitar distruge sau afectează grav celulele beta din pancreas, responsabile cu producerea insulinei. În diabetul de tip 2, fie pancreasul nu mai secretă cantitatea necesară de insulină, fie organismul a pierdut capacitatea de a o utiliza corect. În ambele cazuri, glucoza se acumulează în concentrații primejdios de mari în corp (în mușchi, în depozitele de grăsime, în ficat), în loc să se transforme în energie, așa cum ar fi normal. În decursul anilor, glicemia crescută se soldează cu efecte dăunătoare în diverse zone ale organismului, de exemplu provocând afecțiuni cardiovasculare, renale, distrugerea neuronilor și pierderea vederii. De aceea, diabeticii sunt obligați să-și supravegheze în permanență nivelul zahărului din sânge. Dacă și dvs. suferiți de diabet, trebuie să aveți mare grijă când și ce anume mâncați.
Diabetul de tip 2 apare, de obicei, la o vârstă mai înaintată și, în special, la persoanele supraponderale, care se complac în sedentarism. În schimb, dacă vă mențineți greutatea corporală în limite normale, aceasta vă va ajuta să evitați declanșarea unui diabet de tip 2. În numeroase situații s-a putut constata chiar că o reducere apreciabilă a greutății poate contribui la dispariția prediabetului.
Din fericire, printre legume, fructe și condimente, se găsesc foarte multe care au o acțiune benefică pentru bolnavii de diabet. Totodată, le stau la dispoziție peste o sută de plante. Despre cele mai importante dintre ele vom vorbi în continuare.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva diabetului
*** Fibrele alimentare
După mese, organismul nostru are în mod normal capacitatea de a păstra glicemia la un nivel ce nu depășește limitele admise. La diabetici, dimpotrivă, el înregistrează cel mai adesea o creștere. În asemenea situații, medicii vorbesc despre o "valoare maximă a glicemiei postprandiale", dar dvs. vă puteți imagina, mai simplu, cum glicemia urcă panta unui deal înalt. Scopul este să vă hrăniți în așa fel, încât cantitatea de glucoză din sânge să oscileze cât mai puțin.
Aici ne vin în ajutor fibrele. Ele determină stomacul să rețină alimentele un timp mai îndelungat și, de asemenea, fac ca ulterior, în intestin, nutrienții să treacă mai lent în sânge. În plus, legumele, leguminoasele, fructele și produsele din făină integrală, care au un conținut ridicat de fibre, reprezintă totodată și surse bogate de vitamine și minerale. Substanțele prezente în compoziția lor combat inflamațiile și neutralizează radicalii liberi, care dau motive întemeiate de îngrijorare bolnavilor de diabet.
O meta-analiză efectuată în anul 2004 a trecut în revistă rezultatele obținute într-o serie întreagă de studii din domeniu, reținând următoarele: la diabeticii care au adoptat o alimentație bogată în fibre și moderată în ceea ce privește ponderea carbohidraților, s-a constatat o scădere cu 21% a glicemiei postprandiale, cu 7% a colesterolului total și cu 8% a colesterolului "rău" LDL. La persoanele care au consumat alimente bogate atât în carbohidrați, cât și în fibre, nivelul glicemiei (măsurat pe stomacul gol, dar și după mese) a coborât cu 14 %. O îmbunătățire evidentă s-a observat și la testul pentru glicohemoglobină (sau hemoglobina glicozilată), care permite monitorizarea nivelului de glucoză din organism pe termen lung. Autorii respectivei sinteze recomandă un aport zilnic de fibre de 25 până la 50 de grame. Nu vă temeți, nu va fi nevoie să tot amestecați tărâțe sau pudră de psyllium în băuturile dvs. de peste zi. Aruncați mai bine o privire pe lista de mai jos. Ea cuprinde câteva alimente cu ajutorul cărora vă puteți acoperi cu ușurință necesarul zilnic de peste 40 grame de fibre.
* 1 cană de făină de hrișcă = 12 g
* 1 pară = 10 g
* 1 cană teci de ardei iute = 9 g
* 1/2 cană fasole pestriță = 7,5 g
* 1 cană spaghete din făină integrală = 6 g
*** Cromul
Un amănunt demn de reținut: în volumul total al vânzărilor de minerale și oligoelemente, cromul deține o pondere de 6%. Ea se datorează, cel puțin parțial, faptului că producătorii de suplimente cu crom își fac asiduu publicitate, invocând acțiunea eficientă a acestui microelement contra diabetului. Până în prezent, studiile n-au reușit să elucideze modalitatea concretă prin care cromul influențează evoluția bolii. Totuși, e util să introduceți în meniul dvs. și alimente care îl conțin.
Un studiu gigant realizat în anul 2007 a dus la concluzia că administrarea de suplimente cu crom la pacienții cu diabet de tip 2 determină o îmbunătățire cu 0,6% a nivelului glicohemoglobinei. Este un rezultat încurajator, având în vedere că o reducere de 1% poate micșora cu circa 20% riscul de infarct miocardic sau de accident vascular cerebral. Cromul face să crească sensibilitatea la insulină a organismului, redând, astfel, hormonului secretat de pancreas posibilitatea de a normaliza concentrația glucozei din sânge.
Trebuie spus că deocamdată nu există oficial o doză zilnică recomandată și, prin urmare, în așteptarea unor studii cu rezultate mai precise, ar fi preferabil să nu exagerați cu suplimentele respective. Cu atât mai mult cu cât hrana cea de toate zilele vă oferă suficiente surse bune de crom, printre care se numără, de pildă, melasa rezultată din fabricarea zahărului de trestie, ouăle, ficatul, carnea de pui, fulgii de porumb și stridiile. Oligoelementul de care vorbim se regăsește și în numeroase alimente de origine vegetală, cum sunt păpădia, ștevia, iarba de lămâie (lemongrass), piersicile, boabele de ienupăr, orzul, ovăzul sau roselle, o varietate de hibiscus, care conferă diverselor ceaiuri (de exemplu celui de fructe de pădure de la Fares) o frumoasă culoare roșie.
*** Scorțișoara
Are gust bun, miros plăcut și, ingerată chiar în cantități foarte mici, reușește să aibă o acțiune terapeutică demnă de luat în considerare. În cadrul unui studiu al Ministerului Agriculturii din SUA, elaborat de un colectiv de cercetare condus de dr. Richard Anderson, 60 de pacienți cu diabet de tip 2, care nu-și injectau insulină, au fost repartizați aleatoriu în șase grupuri. Primul grup a primit 1 gram de scorțișoară pe zi - ceea ce echivalează cu 1/2 linguriță - al doilea 3 grame și al treilea 6 grame. Celorlalte trei grupuri li s-au dat doar capsule care conțineau un placebo. Voluntarii care luaseră 1 gram de scorțișoară, timp de 40 de zile, au prezentat la sfârșitul experimentului modificări uimitoare: valorile glicemiei, colesterolului și trigliceridelor li se îmbunătățiseră cu 20%. Cei care folosiseră cantități mai mari de condiment nu obținuseră rezultate mai bune. Iar, după ce participanții au renunțat la administrarea de scorțișoară, nivelul zahărului din sânge a început să crească din nou.
Jumătate de linguriță pe zi nu înseamnă prea mult. Presărați-o dimineața pe fulgii de ovăz sau pe cerealele fierte. Ori pe un măr crud, tăiat în bucăți. Pe o felie de pâine prăjită, unsă cu gem sau cu orice altceva vă place. Amestecați-o în ceașca cu ciocolată fierbinte ori în cana cu ceai - și, într-o clipă, ați și obținut o gustare bogată în fibre.
** Schinduful
Cercetările științifice demonstrează că acest condiment, foarte îndrăgit în bucătăria asiatică, precum și în cea a țărilor din Orientul Mijlociu, ajută, efectiv, la creșterea secreției de insulină. Una din substanțele active pe care le conține, 4-hidroxiizoleucina, acționează direct asupra celulelor beta din pancreas, stimulând, astfel, producția insulinei.
"O serie de studii confirmă, dincolo de orice dubiu, faptul că semințele de schinduf, introduse în alimentația diabeticilor, ca și în cea a animalelor bolnave de diabet, pot determina o scădere vizibilă a glicemiei și o ameliorare a toleranței la glucoză", se arată într-un articol publicat în anul 2005, în revista "International Journal of Food Sciences and Nutrition". În continuare se relatează că, în cadrul unuia dintre experimente, 17 pacienți cu diabet de tip 2 au mâncat zilnic câte 15 grame de semințe de schinduf. Glicemia li s-a redus, cu toate că nivelul insulinei a rămas neschimbat. Într-un alt experiment, participanții au consumat semințe de schinduf, pe durata a trei săptămâni, cu rezultatul că valorile glicemiei s-au ameliorat, iar setea exagerată și urinările anormal de frecvente au dispărut.
** Oțetul
Înainte de apariția produselor farmaceutice pentru scăderea glicemiei, oamenii luptau contra diabetului folosind un leac tradițional: oțetul. El vă poate fi de ajutor și în ziua de astăzi, deoarece acidul acetic pe care îl conține încetinește golirea stomacului. Astfel, mâncarea vă satură mai bine și asimilarea carbohidraților se produce mai lent. În consecință, nivelul zahărului din sânge crește, și el, mai lent.
Cu prilejul unor studii, specialiștii au observat că, după ce participanții mâncaseră pâine albă sau orez decorticat (care le aduseseră glicemia la un nivel maxim), una sau două linguri de oțet au fost suficiente pentru a scădea concentrația glucozei din sânge cu minimum 25%. Oțetul este foarte simplu de introdus în meniul dvs. Amestecați câteva linguri de oțet cu puțin ulei de măsline, adăugați eventual câteva nuci zdrobite și întrebuințați această combinație ca dressing pentru salate.
** Fasolea verde
Pe baza unor studii efectuate timp de zece ani, specialiștii indieni au ajuns la concluzia că tecile de fasole reduc glicemia animalelor bolnave de diabet. Vă îndemnăm să le mâncați și dvs., cât mai des, eventual fierte și apoi amestecate cu o ceapă crudă, tocată mărunt.
** Curcuma
Acestui condiment i se datorează culoarea galbenă a pulberii indiene de curry, ca și a muștarului nostru. În același timp, el constituie un remediu întrebuințat în mod tradițional în tratarea diabetului. Cercetările științifice arată că substanțele sale active, curcuminul și tetrahidrocurcuminul, au o acțiune antiinflamatorie, antioxidantă și de combatere a diabetului. La experiențele făcute pe animale în laborator, ele au reușit să scadă glicemia, să crească secreția de insulină și să prevină problemele renale.
Bineînțeles că dvs. nu trebuie să vă limitați, în utilizarea curcumei, la felurile de mâncare cu adaos de curry. De fiecare dată când fierbeți orez, puteți pune în apă un sfert până la jumătate de linguriță de curcuma, care îl va colora într-un galben frumos. Cartofii, conopida, precum și alte legume pot fi de asemenea asezonate cu curcuma.
** Foile de dafin
Studiul dr. Richard Anderson atestă faptul că 1/8 linguriță de foi de dafin măcinate este de ajuns pentru a tripla eficiența insulinei. Așadar, adăugați pur și simplu o cantitate mică din această pulbere la supele ori sosurile dvs. Gustul va fi mai bun, iar mâncarea mai sănătoasă. Se pot pune la fiert și frunzele de dafin întregi, însă va trebui ca apoi să le scoateți din cratiță, fiindcă au marginile ascuțite și bucăți din ele vă pot rămâne în gât.
** Magneziul
Diabeticii au deseori o carență de magneziu. În anul 2006, revista "Diabetic Medicine" a publicat o analiză a datelor extrase din nouă studii. Se menționa, printre altele, că o doză de 360 de miligrame de magneziu, luată zi de zi, vreme de 12 săptămâni, a dus la scăderea glicemiei măsurate pe stomacul gol și la un nivel mai ridicat al colesterolului "bun" HDL. Doza zilnică recomandată pentru aportul suplimentar de magneziu este de 400-420 miligrame la bărbați și 310-320 miligrame la femei (cu excepția celor însărcinate). Cantități apreciabile din acest mineral se găsesc în alimentele de mai jos:
* 1/2 file de șalău = 170 mg
* 1 cană spanac fiert = 157 mg
* 30 g semințe de dovleac = 151 mg
* 1 cană fasole albă = 134 mg
* 1 chiflă graham = 89 mg
** Rădăcina de cicoare
Numeroase studii au confirmat faptul că rădăcina de cicoare, a cărei principală substanță activă este inulina, are un efect pozitiv, stabilizator, asupra nivelului glicemiei. Prăjită și transformată în pulbere, ea se comercializează atât în supermarketuri, cât și în magazinele naturiste, ca înlocuitor al cafelei. Folosiți-o în diverse combinații (chiar și cu cafea, de ce nu?), pentru a vă prepara tot felul de băuturi plăcute la gust.
** Ceapa și usturoiul
Nu ne putem imagina dieta mediteraneană fără ceapă și usturoi. Totodată, cele două legume sunt de folos în prevenirea și tratarea diabetului de tip 2. În Asia, în Orientul Mijlociu, dar și în Europa, există de multă vreme tradiția de a combate diabetul cu ceapă crudă, iar între timp, s-a descoperit și o explicație științifică: substanțele active din bulbii de ceapă stimulează metabolismul diabeticilor. La rândul lui, usturoiul dă un impuls celulelor beta din pancreas, poate coborî nivelul glicemiei și previne complicațiile cardiovasculare asociate cu diabetul.
Căutați diverse modalități de a folosi mai mult ceapa și usturoiul crude în alimentația dvs. S-ar putea să vă creeze unele probleme, însă este sigur că veți profita în mai mare măsură de principiile lor active.
* Hrișca
Data viitoare când aveți poftă de clătite, preparați-le din făină de hrișcă. Nu numai că vor avea un gust excelent, dar vă vor reduce și glicemia. Singura condiție va fi să rezistați tentației de a le îndulci cu sirop.
* Cuișoarele
Cândva, pe vremea bunicilor noastre, erau întrebuințate ca remediu pentru calmarea durerilor de dinți: o picătură de ulei de cuișoare, pusă direct pe dintele dureros. Însă ele au și alte calități - eugenolul pe care îl conțin stimulează secreția de insulină. Pacienții cu diabet insulinodependent ar putea mări eficiența hormonului pancreatic, consumând o anumită cantitate de cuișoare (500 miligrame s-au dovedit a fi o doză adecvată). Pentru început, încercați să puneți câteva cuișoare în ceaiul dvs. preferat.
* Afinele
La prima vedere, menționarea lor în contextul dat ar părea paradoxală, deoarece sunt niște fructe destul de dulci. Totuși, efectele benefice, garantate de substanțele vegetale secundare existente în ele, cântăresc mai greu decât dezavantajul reprezentat de conținutul lor de zahăr. Sunt recomandate, în primul rând, în scopul de a preveni retinopatia diabetică, degradarea cu consecințe dramatice a vaselor de sânge de pe retină, provocată de diabet.
* Migdalele
În anul 2007, inițiatorii unui studiu canadian au invitat nouă voluntari sănătoși la o "masă" ce consta dintr-un singur fel de mâncare: pâine albă. Lângă ea, aveau de consumat 30, 60 sau 90 grame de migdale. Acestea au atenuat creșterea nivelului glicemiei provocată de pâine, iar efectul a fost direct proporțional cu doza. Având în vedere și densitatea lor calorică mare, nu vă îndemnăm în niciun caz să înghițiți migdalele cu pumnul, însă n-ar fi o idee rea să gustați câțiva sâmburi, la începutul sau la sfârșitul meselor.
* Produsele lactate
Un studiu din anul 2007 a atras atenția asupra legăturii dintre carența de vitamină D, consumul insuficient de lactate și apariția diabetului de tip 2. Vitamina amintită are în organismul nostru, printre altele, și rolul important de a lucra mână în mână cu calciul. Cercetările au pus în evidență un fapt care ne dă speranță: la persoanele aflate în stadiul de prediabet, administrarea de suplimente nutriționale cu calciu și vitamina D poate împiedica declanșarea diabetului de tip 2. Așadar, faceți loc în meniul dvs. zilnic laptelui degresat, iaurtului și altor produse lactate. Surse bune de vitamină D sunt și somonul, macroul și sardinele.
* Ceaiul
Cafeaua și ceaiul conțin cofeină, care stimulează metabolismul și înlesnește ținerea sub control a greutății corporale. Dintre cele două, diabeticii ar avea însă o sumedenie de motive să prefere ceaiul. Adăugând extract de ceai verde în hrana unor animale bolnave de diabet, cercetătorii au constatat că el contribuie la prevenirea disfuncției cardiace, la scăderea colesterolului LDL și creșterea colesterolului HDL, la reducerea valorii trigliceridelor, precum și la menținerea unei greutăți normale. Persoanele participante la un studiu publicat ulterior în revista "Journal of the American College of Nutrition", în anul 2007, au înghițit o anumită cantitate de zahăr, cu trei variante diferite de lichid: apă simplă, apă cu cofeină și ceai negru. Două ore mai târziu, băutorii de ceai aveau un nivel considerabil mai scăzut al glicemiei și unul mai ridicat al insulinei, comparativ cu ceilalți subiecți.
* Prunele uscate
Un studiu recent al Ministerului Agriculturii din SUA indică faptul că borul poate reduce cantitatea de insulină necesară pentru stabilizarea nivelului glicemiei. Prunele uscate reprezintă sursa cea mai accesibilă, de unde aveți posibilitatea să vă aprovizionați cu acest oligoelement. În plus, ele sunt și foarte bogate în fibre. Borul se mai găsește în prune proaspete, căpșuni, piersici, varză, sparanghel și roșii.
Din cămara cu ierburi de leac
Din studii de dată recentă reiese că întrebuințarea lemnului-dulce ca înlocuitor al zahărului ar putea preveni apariția sindromului metabolic sau, cel puțin, i-ar încetini evoluția. Sindromul metabolic sau sindromul rezistenței la insulină predispune la grave afecțiuni cardiovasculare, ca și la diabet. Autorii studiilor respective lucrează cu cantități relativ mari de tinctură de lemn-dulce. Dvs. însă puteți încerca să vă îndulciți cafeaua sau ceaiul cu o bucățică din rădăcina plantei, procurată de la un magazin naturist.