Deși nu face deloc concesii gustului comun, Ian McEwan e o vedetă internațională a literaturii, onorat cu mari premii, ecranizat și vândut în milioane de exemplare. Dovadă că există (încă?) o mulțime de oameni educați în tradiția marii literaturi de dincolo de mode și care pot aprecia subtilitatea și originalitatea în arta romanescă a transfigurării realului. Desigur, aprecierea nu e consensuală. Unele dintre cărțile lui publicate până acum - 13 romane și 3 culegeri de povestiri, mai toate traduse și la noi, la Polirom - au generat dispute între comentatori. Asta fiindcă în miezul lor stau subiecte controversate, de la euthanasie la încălzirea globală și de la relațiile familiale și erotice din timpul nostru la poziția intelectualului în societate. Sunt teme ale științelor exacte și ale disciplinelor așa-numite umaniste, popularizate de mass-media în forme kitschoase. Ceea ce-l face pe McEwan un maestru e arta narativă prin care răsfrânge aceste teme în conștiința, emoțiile și modul de a acționa ale individului. Romanul pe care vi-l recomand azi incită pe tot parcursul curiozitatea. Firește, are și el o temă general-preocupantă, adecvarea sistemelor judiciare bazate pe raționalitate la cazurile particulare, dar personajele și relațiile dintre ele sunt atât de tensionat-fascinante, încât te înhață și îți țin mintea ciulită până la sfârșit. Ca și în alte romane ale sale, și aici apar situații care nasc dileme morale, alternative inacceptabile în general dar care sunt luate în calcul din respect pentru libertatea de opțiune a omului. Sursa de inspirație e un caz real: familia unui copil grav bolnav a refuzat transfuziile salvatoare, interzise de religia lor. Personajul principal, Fiona Maye, specializată în Dreptul Familiei, e judecătoare la Înalta Curte de Justiție. Această femeie "în fragedă bătrânețe" la 59 de ani, care și-a sacrificat bucuria maternității și vocația de pianistă pentru ambiția carierei, trăiește o criză intimă. După decenii de căsnicie solidă în rutina ei afectivă, soțul universitar îi mărturisește nevoia de a-și intensifica existența printr-o relație cu o femeie tânără. Această sinceritate, lezantă pentru demnitatea Fionei, duce la o despărțire temporară care-i relevă judecătoarei perspectiva singurătății. Pentru a-și depăși criza conjugală, Fiona se dedică soluționării unui caz dificil. Adam Henry, un băiat superinteligent, face parte din secta "Martorii lui Iehova" și, cum n-a împlinit încă 18 ani, părinții lui refuză tratamentul ce l-ar salva de la moarte. Spitalul la care e internat pentru leucemie are nevoie de o hotărâre a Înaltei Curți pentru a-i face transfuzii, împotriva voinței lui și a familiei. Cum adolescentul se apropie de majorat, Fiona îl vizitează la spital, pentru a se convinge că acesta înțelege consecințele refuzării tratamentului. Îndoctrinat de comunitatea religioasă în care a crescut și cu tentația puștească de a deveni un martir, Adam respinge argumentele raționale ale judecătoarei. Verdictul ei va fi însă în favoarea șansei de vindecare, pentru tratament. Adam cel salvat se va dezice de fanatismul religios și va căpăta un soi de dependență afectivă față de cea căreia îi datorează viața. Delicatețea relației între tânărul Adam și bătrâna Fiona dă naștere unor pagini de mare frumusețe literară. Nu vă povestesc mai mult, ca să nu vă ciuntesc plăcerea de a descoperi ce scriitor extraordinar e Ian McEwan și cât de mult contează principiile în justiția britanică. Țin însă să vă asigur că traducerea lui Dan Croitoru e fluentă și că și-a însoțit textul cu toate notele lămuritoare. A mers cu deja cunoscuta lui acribie până la consultarea unui specialist pentru termenii și situațiile din domeniul juridic. Asemenea traduceri îngrijite din autori de prima mână să tot citim.