Zilele trecute, un nou incident diplomatic s-a consumat în spațiul public din România . Noul ambasador al Ungariei la București, Botond Zakonyi, a stârnit indignare la vârful clasei politice, dar și în rândul românilor de rând, prin afirmațiile tendențioase și false, făcute într-un interviu, în care acuza faptul că în România "nu este asigurată folosirea limbii maghiare în administrația publică și în educație". Însă cea mai nepotrivită dintre spusele excelenței sale este cea privind autonomia teritorială pe criterii etnice: "Autonomia va avea loc atunci când maghiarii de acolo se vor purta (subl. n.) ca niște oameni autonomi". Cu alte cuvinte, secuii sunt îndemnați la nesupunere civică și politică și la ignorarea instituțiilor de drept ale statului în care trăiesc. O declarație hazardată, pe care premierul român a tratat-o drept "obrăznicie". "Există o limită peste care nu mai întoarcem obrazul", a replicat Ponta. De notat că Președinția României, deși declarațiile ambasadorului ungar au vizat probleme de stat, nu a avut nici o reacție. În acest context, pentru a vedea cât de adevărate sunt afirmațiile incriminate, privitoare la minoritarii maghiari, am solicitat un interviu "la fața locului" unui bun cunoscător al problemei, primarul orașului Întorsura Buzăului din județul Covasna, prof. Leca Băncilă.
"Autonomia teritorială pe criterii etnice există de facto"
- În calitate de primar și de locuitor al unui oraș dintr-un județ "secuiesc", Covasna, cum comentați afirmațiile ambasadorului Ungariei în România privind lipsa de drepturi a etnicilor maghiari?
- După părerea mea, ambasadorul a încălcat uzanțele diplomatice, dând declarații cel puțin nepoliticoase. Invitând minoritatea maghiară să se poarte "autonom", pur și simplu o cheamă la sfidarea statului român, la nesupunere în fața autorității de drept - standarde care sunt deja aplicate în județele Harghita și Covasna, unde ele există ca realități de fapt, așa cum noi am informat de atâtea ori puterea politică de la București. D-l ambasador este depășit de realitate. În județele noastre, autonomia teritorială pe criterii etnice există de facto, iar faptul că diplomatul ungar afirmă că în România minoritatea maghiară nu are garantată folosirea limbii materne în școli și administrație este o provocare. Se știe că fostul guvern Boc a desființat școli românești chiar dacă mai aveau câteva zeci de elevi, în timp ce școlile în limba maghiară au rămas active, chiar dacă mai aveau doar 5-6 elevi.
- Zilele acestea, la Izvorul Mureșului, prefectul județului Harghita, Jean-Adrian Andrei, a declarat că în Harghita și Covasna statul asistă "neputincios" la discriminarea românilor. Care este percepția dvs., ca român trăitor în secuime?
- Orașul Întorsura Buzăului este situat la marginea județului Covasna, pe care liderii "purității etnice" l-ar fi dorit "pur secuiesc", dar a fost legat administrativ de Covasna, datorită tradițiilor istorice care i-au ținut împreună pe românii de la munte, din cele două actuale județe. Declarația citată de dvs. aparține unui reprezentant al guvernului României, ceea ce înseamnă că în Bucureștiul până acum surd și mut la starea dramatică a românilor din "ungurimea" Ardealului, aflați geografic chiar în inima lui, cineva are, iată, "auzul" mai bun... Mulți dintre românii Covasnei și Harghitei au un sentiment acut de neputință, de teamă și părăsire, generat de absența rolului protector al statului. Mulți conaționali de-ai noștri au ajuns să se simtă tolerați, ei nu-și mai găsesc locul pe aceste meleaguri străvechi românești, nu-și mai văd viitorul în locurile natale. Statul se află la răscruce, guvernanții mai au doar câteva "secunde" pentru acțiune, iar această acțiune trebuie să fie inteligentă și vizionară, încărcată de responsabilitate și patriotism.
- Cei mai sceptici dintre conaționalii noștri deplâng dispariția, în Harghita și Covasna, a idealului identității românești, a perpetuării tradițiilor și spiritualității locului. Se spune că românii au ajuns să meargă pe vârfuri ca să nu-i "deranjeze" pe noii "grofi" locali. Cum este posibil acest lucru?
- Cu toate că se află de aproape 100 de ani sub administrație românească, lăsând deoparte paranteza tragică dintre 1940-1944, situația națiunii române din această zonă și din Transilvania, în general, a fost grea, deoarece românii au fost mereu discriminați, la începuturi din motive religioase, mai târziu din motive economice și politice. Din cauza lipsei de viziune istorică a politicienilor români de toate coloraturile, astăzi mai găsim "rămășițe românești" în doar jumătate din localitățile acestor județe, dar peste 20-30 de ani, nu va mai fi nimic. Este momentul să lansăm un strigăt disperat întregii națiuni române și statului român, pentru a interveni, înainte să fim înghițiți! Nu avem "obsesia străbunilor", nu suntem patriotarzi, dar comunitatea românească nu se mai simte acasă și se vede deja "strivită", în propria ei țară de comunitatea dominantă maghiară. Am ajuns să fim stăpâniți de teamă la fiecare pas: teama de a-ți pierde slujba, de a fi catalogat ca "naționalist valah", de a nu avansa în ierarhia profesională etc.
"UDMR este o entitate cameleonică, un intrus în sistemul politicii românești"
- Cine-i vinovat pentru această tragedie?
- Sunt multe vinovății de căutat, pe unele le-am menționat mai sus. Le voi aminti pe cele mai importante. Ca să nu dăm totul pe liderii maghiari, voi spune că și noi, comunitățile locale, purtăm o parte din vină. Comunitatea românească postdecembristă și-a permis luxul de a face politică de conținut ideologic, prezentându-se divizată și dezbinată și nereușind, din această cauză, să trimită în parlament mai mulți reprezentanți. În timp ce votul nostru se pierdea între "liberali", "țărăniști", "pesediști", "peuneriști", "ecologiști" și cine mai știe cine de la "România Mare", fără a obține voturile necesare de acces în parlament pentru niciunul dintre candidați, voturile maghiarilor au mers țintit către UDMR. Pe de altă parte, orgoliile și lipsa de viziune a liderilor comunității românești au împiedicat crearea unei elite locale. Fără elită, fără respectul pe care-l presupune existența unui grup de personalități care să lucreze pentru același scop, românii nu au fost ascultați la centru, vocea lor a fost mereu ignorată, iar solicitările lor, luate peste picior. O altă cauză majoră a fost slăbirea autorității statului român. Din motivele politicianiste cunoscute, partidul maghiar, ascuns cu abilitate sub numele unei organizații neguvernamentale, UDMR, a ajuns să guverneze și să administreze centrul României, nesocotind până la dispreț interesele comunității românești. Sub această "administrație" nefericită, numărul românilor s-a redus drastic în cele două județe: de la 100.000 în 1992, la circa 85.000 în 2011.
- UDMR-ul pune condiții împotriva românilor ardeleni, acceptate, din motive politice, de autoritățile de la București. Cum vă explicați puterea, fără asemănare în Europa, a unei organizații nonguvernamentale?
- Vorbind de UDMR, vorbim de o entitate cameleonică, cu valențe etnice și politice, de un intrus infiltrat în sistemul politicii românești democratice și naive. Din perspectivă maghiară, UDMR merită toate felicitările; și-a urmărit, pas cu pas, sub faldurile "modernității" și ale "moderației", scopurile exclusiv etnice, potrivnice statului de drept și democrației. Să-mi arate cineva o lege economică, favorabilă dezvoltării generale a țării, promovată de UDMR! Românii, mari iubitori de democrație, au căzut mereu în capcana calculului rece, al obsesiei pe termen lung și al intransigenței maghiare. Românii văd mereu în viitor, sunt gata să se împace cu faptul că mari porțiuni din fostul teritoriu național au ajuns la țările vecine (Basarabia, Bucovina), pe când unii dintre liderii maghiari "gândesc viitorul la timpul trecut", proslăvind hungarismul. Demersul hungarist promovat de UDMR este un anacronism istoric care, pe lângă faptul că dăunează prezentului comunității maghiare, pune în pericol existența comunității românești din Harghita și Covasna. Obiectivul politic "Ținutul Secuiesc Autonom" nu este, pentru UDMR, decât un pas spre visul etern al Ungariei Mari. Susținând cu vehemență etnicismul, acest ONG politic a reușit deja enclavizarea zonei, prin renunțarea voită la cunoașterea și folosirea limbii române, în paralel cu transformarea limbii maghiare într-o barieră în calea comunicării dintre maghiari și români. Practic, UDMR a reușit să transforme comunitatea maghiară într-o masă etnică închisă, protejată de "ziduri" artificiale, lăsând impresia că maghiarii iubesc aceste ziduri și conviețuiesc bucuroși între ele. Poate este adevărat, doar am văzut ce se întâmplă la granița dintre Ungaria și Serbia, unde se ridică ziduri ca în Berlinul comunist de odinioară.
"Ne-a mai rămas să ne adresăm Comisiei Europene, în speranța că va obliga statul român «să protejeze toate minoritățile»"
- Toate aceste manifestări discriminatorii la adresa românilor sunt publice, pe față, sau mai degrabă subînțelese, indirecte?
- Ce vorbiți dumneavoastră? Sunt instituționalizate! Sunt programatice! Potrivit unor serioase cercetări sociologice, datorate profesorului Radu Baltasiu, românii au statut de minoritate numerică locală, discriminată negativ (numai maghiarii și alți minoritari sunt discriminați pozitiv în cadrul statului român!), fără putere politică și fără mijloace de exprimare eficiente. Populația românească din zonă este nesocotită, tratată ca o populație aservită, neexistând egalitate de șanse la obținerea unui loc de muncă și nici un comportament civic prietenesc și de colaborare, ci doar unul dominat de intoleranță și exclusivism. Istoria și cultura românească au fost excluse total din manifestările culturale organizate de instituțiile publice, pe bani de la bugetul României! Volumele de istorie locală, albumele și pliantele turistice, a căror apariție este finanțată de Consiliul Județean, din bani publici, exclud cu totul zona românească a Buzaielor. În fine, comunitatea românească este discriminată și prin îngrădirea accesului la resurse financiare publice, pentru susținerea proiectelor de dezvoltare locală și a proiectelor culturale și sportive. Ce să vă mai spun? Privim neputincioși cum viața românească se stinge, în jumătate dintre localitățile județului Covasna. Ne gândim că nu mai avem viitor pe pământurile în care ne-am născut. Ne-a mai rămas să ne adresăm Comisiei Europene, în speranța că va obliga statul român "să protejeze toate minoritățile". Aș vrea ca domnul ambasador ungar să citească acest interviu și să ne spună, în public, opinia excelenței sale. Cine știe, poate sunt lucruri noi, pe care nu le știa. Sau nu sunt?
Primarului Leca Băncilă îi puteți scrie la email: primaria@intorsura.ro