Revista fondată de dvs., "Formula AS", a intrat în familia noastră de mulți ani și ne bucură pe toți de fiecare dată când o primim și o citim. Ea ne ajută să evadăm din viața aceasta trepidantă și zbuciumată pe care o ducem în această țară, unde domnesc dezordinea, jaful, corupția și nedreptatea pentru cei mulți și nevoiași, care suferă din cauza sărăciei sau lipsei unui loc de muncă. Dar subiectul acestei scrisori este altul. Vă adresez aceste rânduri dorind să vă informez că în Alba Iulia, în anul 2011, în urma lucrărilor de refacere a Cetății, pe platoul din fața Catedralei Romano-Catolice "Sf. Mihail", la o distanță de circa 24 metri vest de acest obiectiv, arheologul dr. Daniela Marcu Istrate a descoperit o biserică din sec. X, care este considerată prima biserică creștină din Transilvania, fiind de o importanță crucială, atât pentru românii din acest teritoriu, care s-au aflat sub ocupație austro-ungară, cât și pentru istoria României. Pentru această biserică a fost hirotonit călugărul Ierotei, ca episcop al acestor meleaguri românești, de către Împăratul Bizanțului, Constantin Porfirogenetul. Din nefericire, urmele scoase la iveală prin săpături au fost din nou acoperite cu pământ, pe care s-a însămânțat gazon iar deasupra s-a pus o cruce. La întrebarea mea, adresată d-lui primar Mircea Hava și d-lui președinte al Consiliului județean Alba, ing. Ioan Dumitrel, mi s-a răspuns că proprietara acestei parcele este Episcopia Romano-Catolică și dânșii nu au ce face. Răspunsul acesta m-a stupefiat, considerând că avea iz politic, un compromis făcut în numele colaborării cu UDMR, cu care erau ei la guvernare în acea perioadă. Descoperirea este de importanță națională! Atât Biserica Episcopală Creștin Răsăriteană, cât și Biserica Rotonda Baptisterium (care se află în incinta Catedralei Romano-Catolice din Cetatea Alba Iulia) descoperită în urma săpăturilor efectuate în interiorul bisericii, în anul 1973, de către arheologul Radu Heitel, au fost demolate în anul 1006, când s-a construit această Catedrală Romano-Catolică "Sf. Mihail". Vă rugăm pe dvs., cu autoritatea pe care o are revista "Formula AS", să interveniți la Ministerul Culturii (care a fost informat despre această situație) ca să dispună stabilirea unei comisii formate din specialiști (istorici, arheologi, ziariști) care să analizeze motivul reacoperirii cu pământ a zidurilor Bisericii Episcopale Creștin Răsăritene, pentru ca aceasta să fie redată tezaurului spiritual românesc și circuitului turistic național și internațional.
Menționez că eu, personal, am informat în scris guvernul României, de asemenea, Patriarhia Ortodoxă a României și-o parte din Episcopiile Ortodoxe din țară.
Sper că strădania și vocea noastră, a cetățenilor din Alba Iulia, își vor găsi ecoul la organismele competente, pentru a înlătura tendința permanentă a maghiarilor de ștergere a urmelor românești din Transilvania. Dorim, de asemenea, să aflăm ce s-a întâmplat cu vasele descoperite în catedrala Romano Catolică de către arheologul Radu Heitel, ca să le putem vedea și noi și, dacă ele au fost predate așa cum se spune, la Muzeul de Istorie București, sau au luat și ele, drumul Budapestei. În speranța că veți da curs sesizărilor noastre, vă îmbrățișăm cu drag și vă așteptăm la Alba Iulia.
Informații prețioase se pot primi de la ing. Șimon Gheorghe, la tel. 0258/81.72.73
ing. ȘIMON GHEORGHE - str. V. Alecsandri nr. 37, Alba Iulia, jud. Alba
"Lăsați ciocârliile să cânte!"
O știre de pe net informează că, mai recent, italienii vin în România și după ciocârlii. Mă gândeam că vor să repopuleze țara lor cu aceste frumoase zburătoare, care cu trilul lor dau un farmec aparte meleagurilor noastre. Da de unde!? Ei vin să le vâneze și le duc congelate în Italia, apreciind că sunt foarte gustoase. N-ai ce mânca omule!? Cât dispreț pentru natură! Ciocârlia, pe care noi, românii, o numim și "pasărea plugarului", este văzută la noi ca o minunăție a naturii.
În folclorul nostru, ciocârlia deține un loc de cinste. Cântecul "Lie, lie, ciocârlie" a făcut înconjurul lumii. La fel și Ciocârlia, interpretată la nai de Gh. Zamfir. Am ascultat-o anul acesta, în ianuarie, la hotel "Colibri" din Iquitos - Peru.
Minunat este și cântecul popular: "Ciocârlie mută-ți cuibul,/ Că vine badea cu plugu!/ Ciocârlie mută-ți casa,/ Că vine badea cu coasa.// Eu casa că mi-aș muta,/ De m-ar lăsa inima/ Dar inima nu mă lasă,/ Ca să ies din iarba deasă".
Îmi amintesc, din anii copilăriei, când tata urca la coasă, pe dealul Curățurii, iar noi, fugind prin ierburile înflorite, speriam câte-o ciocârlie. Ne părea rău și ne depărtam, ca s-o lăsăm să revină la cuibul ei. Lumea mi se părea cu mult mai frumoasă sub trilul ciocârliei. O priveam până ce se pierdea în înaltul cerului.
Revenind la italieni, îmi amintesc cum în primăvara lui 1980, când mă aventurasem de unul singur într-o vacanță în Munții Apenini, eram oarecum îngrijorat, neștiind ce sălbăticiuni sunt prin pădurile de acolo. Am ajuns la un castel părăsit și singurul om întâlnit era paznicul. L-am întrebat ce sălbăticiuni trăiesc pe acolo și el mi-a răspuns că nu mai au sălbăticiuni.
- Nici arici nu mai aveți?
- "Gli abbiamo mangiato tutti. I nostri cacciatori fucilano anche le formiche.", mi-a răspuns. (I-au mâncat pe toți. Vânătorii noștri trag și după furnici.)
Îmi pun o întrebare zadarnică, față de pofta unor oameni de a ucide: ce bucurie stă în gestul de a împușca o amărâtă de pasăre, care umple lumea cu frumusețea ei? Cine și ce legi îngăduie, în România, asemenea orori? Ați vândut munții, pădurile, aurul, dar cu bietele păsări ce aveți?
Sus pe deal la Ilisie
Sus pe deal la Ilisie
Cântă un pui de ciocârlie,
Se ridică dintre flori
Și se-nalță către nori
Tot mai sus, mai sus, mai sus
Printre nori el s-a ascuns,
Fuse-aci, acuma nu-i
Îi aud doar trilul lui.
Se răresc și norii, ei
Sus pe cer, acuma ce-i?
Un punct negru, depărtat
Nu se-oprește din cântat.
Sus pe deal la Ilisie
Ultima casă pustie,
Coperișul o să cadă
Într-o iarnă cu zăpadă.
Și s-or rupe și pereții
Cum se rupe firul vieții,
Doar trilul de ciocârlie
Răsuna-va pe vecie.
IOAN NICOARĂ - Phoenix-Arizona, SUA
"Mulțumim că faceți frumusețile Hunedoarei cunoscute în lume"
Citesc de mulți ani "Formula AS" și o consider un bogat izvor de cunoștințe de tot felul: culturale, științifice, medicale, artistice etc. Prin conținutul ei, apreciez că este cea mai valoroasă revistă între publicațiile din România.
Locuiesc în județul Hunedoara, unde m-am și născut. În fiecare vineri, cumpăr revista de la chioșc la prima oră, ca să nu se termine și să rămân fără ea. Am observat de-a lungul anilor că între articolele din revistă, găsim multe informații despre ținutul Hunedoarei, rar număr, din cele aproximativ 52, dintr-un an, în care să nu fie un articol despre județul nostru. Începând de la Vața de jos, de unde a plecat părintele Arsenie Boca, mergând, apoi, prin Certej, Săcărâmb, am aflat despre trecutul și oamenii acestor locuri. Multe articole s-au scris despre fabulosul Ținut al Pădurenilor, cu satele lui din munți, unde mai există oameni care duc o viață ca la începutul lumii. Multe articole s-au scris despre Cetățile Dacice din Munții Orăștiei și despre satele din jurul lor. Ca urmare, sate ca Boșorod, Tîrsa, Luncani, Urșici au atras atenția și altor reporteri, de la alte publicații. Țara a aflat și despre fabrica Fares din Orăștie, unde se continuă tradiția fabricării diferitelor medicamente din plante. Și ca să fim și mai mândri și mai mulțumiți, săptămâna trecută, în revistă a apărut un articol despre spectaculoasele forme de relief din satul Mada, com. Balșa, numite Cheile Măzii.
Pentru toate acestea, dragă revistă, îți mulțumim că faci cunoscute frumusețile Hunedoarei în lume. Putem spune că județul nostru este raiul României.
Pentru toate câte le aflăm din revista noastră dragă, noi, cititorii și beneficiarii conținutului ei, vă mulțumim. Mulțumim întregii echipe, în frunte cu doamna directoare Sânziana Pop, și vă dorim mult bine și bucurii. Mulțumim "Formula AS"!
Cu multă stimă și drag, a scris aceste rânduri,
VOINA SOFIA, pensionară - Orăștie, jud. Hunedoara