Carte de vizită
În lumea plantelor de leac, puterea lor tămăduitoare se adresează, cu predilecție, unui singur organ, deși efectele lor ating și alte zone din corp. Dacă păducelul, de pildă, este folosit mai des ca remediu pentru bolile inimii, saschiul pentru cap, păpădia pentru rinichi, pătlagina pentru aparatul respirator, Anghinarea și-a dobândit celebritatea ca leac al ficatului și al căilor biliare. Și cum în epoca modernă bolile acestea au "explodat", am considerat că prezentarea Anghinarei în paginile revistei le-ar fi multora de folos.
Descrierea plantei
Anghinarea este o plantă exclusiv de cultură, cu tulpina viguroasă, dreaptă și înaltă, ajungând până la 2 metri înălțime. Frunzele sunt mari, segmentate, terminându-se cu un vârf ascuțit, uneori spinos, late de 30-40 cm, iar lungimea lor poate să ajungă până la 75-80 cm. Pe partea superioară sunt de culoare verde deschis iar pe cea inferioară, albicioase, datorită perilor moi și deși. Florile - de culoare roșie-violacee - sunt grupate într-o inflorescență globuloasă. Nu rezistă la temperaturi sub 10 grade. Poate ierna doar dacă se acoperă tulpinile cu pământ sau cu folie de polietilenă, peste care se pun paie sau alte resturi vegetale.
Recoltare și uscare
Materia primă este constituită din frunzele de Anghinare (Cynarae folium).
O tufă de Anghinare cultivată în grădina de lângă casă poate asigura necesarul familiei în caz de nevoie. Anghinarea nu ar trebui să lipsească din grădina unor așezăminte din zonele sudice ale țării propice cultivării ei: mânăstiri, cămine de bătrâni, pentru a avea la îndemână un medicament natural minunat, pentru bolile ficatului și ale căilor biliare. În plus, Anghinarea joacă și un rol decorativ, prin măreția sa. O concurează în acest sens doar nalba de grădină. Dacă nu reușim să o menținem mai mulți ani ca plantă perenă, o putem semăna în fiecare an, în luna aprilie.
Recoltarea frunzelor este o lucrare foarte importantă, atât pentru asigurarea conținutului în principii active al frunzelor, cât și pentru a-i asigura plantei continuarea nestânjenită a vegetației. Recoltarea frunzelor trebuie să se facă în momentul când pețiolul și nervura principală sunt încă fragede.
Uscarea se face la umbră, în strat subțire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite și bine ventilate (poduri, verande, șoproane sau balcoane). După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării ca plantă întreagă, o mărunțire groscioară realizându-se înaintea folosirii ei.
În gastronomie se folosesc, pentru salate, bobocii florali proaspeți, nedesfăcuți.
Compoziția chimică
În frunzele de Anghinare s-au identificat: compuși polifenolici (cinarina), flavonoide (cinarozida și scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), compuși sterolici (taraxasterolul, stigma și beta sitosterolul), săruri de potasiu și magneziu.
Preparate din Anghinare
Pulberea
Frunzele de Anghinare uscate bine se macină printr-o râșniță de cafea, până se obține o pulbere foarte fină.
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de frunze de Anghinare uscate și mărunțite groscior se pun la fiert cu 250 ml apă fierbinte, se lasă să dea într-un clocot, se infuzează timp de 30 de minute, după care se filtrează și se îndulcește după gust cu miere.
Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri de frunze de Anghinare uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: 4 linguri de frunze de Anghinare uscate și mărunțite groscior se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, și apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concentrației alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
(Datorită conținutului în alcool al tincturii și al vinului, nu se recomandă administrarea lor în cazul conducătorilor auto sau al persoanelor cu intoleranță la alcool.)
Tratamente pentru boli interne
Bolile ficatului
* Ciroze și icter hepatic
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după masă.
Infuzia: se bea o cană de ceai pe zi, după fiecare masă principală.
* Exces de colesterol
Cauza principală a bolilor cardiovasculare și cerebrale (infarcte, ischemii) o reprezintă depunerea de colesterol rău (LDL), sub formă de ateroame, pe vasele sanguine. Un colesterol crescut poate fi de cauză alimentară sau provocat de o dereglare de sinteză a colesterolului la nivelul ficatului. Acest proces poate fi împiedicat prin folosire regulată a preparatelor din frunze de Anghinare.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop, suc sau compot, după masă.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele sau volbură.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Detoxifiant al ficatului
Alimentele și medicamentele absorbite din tubul digestiv sunt metabolizate în ficat. Când este bolnav, ficatul suferă leziuni de pe urma produșilor de metabolizare ai acestora. Refacerea acestor leziuni este posibilă folosind preparate din frunze de Anghinare. Există chiar și o practică medicală de a recomanda, în vederea protejării celulei hepatice, produse din Anghinare, atunci când pentru tratamentul bolilor se folosesc mai multe medicamente alopate.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după masă.
Bolile bilei
* Insuficiență biliară
Se știe că un rol important în digestia și absorbția alimentelor îl joacă secreția de acizi biliari. O insuficiență biliară se manifestă, în principal, prin stare de vomă, grețuri, vărsături, diaree, frisoane, cunoscute popular sub numele de "mi s-a aplecat". Prin efectul coleretic și colagog, preparatele din Anghinare sunt cele mai eficiente pentru reglarea secreției și drenarea bilei.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop, compot sau suc, după masă.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers sau în puțină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
În colicile biliare, un ceai eficient se poate prepara după următoarea formulă: 2 lingurițe frunze de Anghinare și o linguriță frunze de mentă se infuzează cu 200 ml apă fierbinte. Infuzia se bea neîndulcită, cât mai caldă, cu înghițituri mici, de preferință după masă.
* Calculoză biliară
Calculii biliari sunt niște aglomerări de colesterol localizate la nivelul căilor biliare și au o frecvența mai mare la femei. Prezența calculilor biliari este principala cauză a apariției crizelor de colică biliară, acestea fiind de cele mai multe ori urgențe medicale. Formarea acestor calculi poate fi împiedicată dacă se folosesc, regulat, preparatele din Anghinare. Odată formați, acești calculi nu pot fi îndepărtați decât chirurgical, prin colecistectomie, eficacitatea altor terapii fiind destul de modestă.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers sau în puțină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Diuretic
Simpla mărire a diurezei poate rezolva prevenirea sau chiar vindecarea unor boli, ca hipertensiunea arterială, litiaza urinară, guta, boala uremică, eradicarea unor infecții bacteriene localizate la nivelul vezicii urinare, ascita (acumularea de apă în abdomen). Frunzele de Anghinare sunt recomandate pentru eliminarea apei din organism, favorizând astfel diureza.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de plantă, amestecată cu miere, sirop, compot, suc.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mătase de porumb.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
VARZA
(Brassica oleracea)
De Varză mă leagă o întâmplare din vara anului 1970. Proaspăt absolvent al unui liceu agricol, aveam prima opțiune de a mă înscrie la Institutul Agronomic, ca să devin inginer agronom. Eu am optat însă pentru farmacie. După afișarea rezultatelor la Facultatea de Farmacie din București, aflând că am fost admis, am plecat, bucuros, să colind pe străzile Capitalei. Ajungând în Piața Unirii, mi-a atras atenția un afiș pe care se lăfăia o varză uriașă, sub care scria: "Varza face cât o farmacie". Am fost intrigat. Mi s-a părut că profesia pentru care optasem era luată în derâdere, și apoi, la liceu, noi studiaserăm varza doar ca legumă. Abia după ce am devenit farmacist, am înțeles că reclama aceea era întemeiată: Varza este un medicament minunat, care n-ar trebui să lipsească din nicio casă.
Compoziția chimică
Varza este foarte bogată în săruri minerale esențiale, în nutrienți alimentari, diverse vitamine hidrosolubile, din care se detașează vitamina U și sulforafanul, conține fibre alimentare bogate în derivați celulozici și pectine. Varza roșie are în plus antocianozide, care sunt "la modă" în combaterea fenomenului de îmbătrânire.
Tratamente interne
* Ulcer gastric și duodenal
Cura cu suc de Varză dă rezultate favorabile în tratamentul ulcerului, datorită conținutului în vitamina U, cu puternic efect antiulceros. În ulcerul gastric se administrează câte o cană de suc înainte de mese, iar în ulcerul duodenal se ia câte o cană de suc, la o jumatate de oră după masă.
* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii
Se administrează sucul proaspăt, obținut din frunze de Varză, câte un pahar de 200 ml, de 2 ori pe zi, pe toată perioada bolii și a convalescenței.
* Laxativ
Persoanele cu probleme de tranzit intestinal îl pot regla, bând câte un pahar de suc de Varză după fiecare masă.
* Diuretic în boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite, nefrite
Diureza este un fenomen fiziologic absolut necesar pentru viața organismului uman. Prin diureză se elimină o parte din toxinele rezultate în procesul de metabolizare. Sunt boli (hipertensiunea arterială, ascita, edemele localizate la nivelul mâinilor și picioarelor) care se pot trata doar forțând diureza fiziologică.
Există o multitudine de plante medicinale ce au proprietăți diuretice: păpădia, socul, trei-frați-pătați, merișorul. Față de plantele de mai sus, Varza are și un mare avantaj că, pe lângă acțiunea ei diuretică, este și un aliment nelipsit de pe masa românilor.
Se consumă cel puțin o porție de salată pe zi, la masa de prânz, timp de minimum 3 săptămâni.
* Antitumoral și antidiabetic de prevenție
Se consumă cât mai des Varză albă sau roșie, sub formă de salată sau suc, de cei care au o predispoziție ereditară către aceste boli.
* Îmbătrânirea poate fi întârziată, dacă se consumă regulat Varză roșie, sub formă de salată sau suc. Răspunzătoare de efectul contra îmbătrânirii sunt antocianozidele care dau și culoarea roșie Verzei.
Doza zilnică recomandată este de o porție (100 g) de salată sau un pahar de suc proaspăt, câte 15 zile pe lună.
* Boli hematologice, anemie (datorită conținutului bogat în vitamina B12)
Se consumă Varza sub formă de salată sau suc, timp de cel puțin o lună de zile, cura repetându-se de câteva ori pe an.
Neajunsuri în cura de Varză. Nu toate persoanele tolerează consumul regulat de Varză crudă, deoarece pot apărea balonări, meteorism sau crampe abdominale. Toate acestea pot fi atenuate prin adăugarea în salate de condimente bogate în uleiuri volatile: cimbru, rozmarin, busuioc.
Tratamente externe
* Prișnițe (cataplasme)
Frunzele de Varză se folosesc în medicina populară alături de frunzele de pătlagină, în furunculoze și panarițiu. Se aleg câteva frunze exterioare (să fie puternic verzi), se opăresc și se aplică pe zona afectată, acoperindu-se cu o folie de nailon, timp de 2-3 ore. (Acest tip de pansamente se cheamă pansamente ocluzive.)
* Pansamente umede (comprese)
Se folosesc în arsuri superficiale, provocate de cauze diverse, iritații, eriteme, entorse, luxații. Se îmbibă fâșii de tifon sau alt material din bumbac în suc de Varză și se aplică pe zona suferindă.
* Măști cosmetice
Se aplică suc proaspăt de Varză, seara, pe față, înainte de culcare, lăsându-l să acționeze și pe timp de noapte. Dacă nu este neaparat nevoie, pe față să nu se aplice niciun fel de cremă sau loțiune. Revigorează tenul.
Pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.