- Înlăturarea PSD de la putere este posibilă oricând, dacă generalul Oprea hotărăște că este în interesul său să o provoace. De el și de partidul său de strânsură, alcătuit în marea sa majoritate din traseiști plecați din PSD și din PP-DD, depinde succesul oricărui demers de înlocuire a actualului guvern, cu o coaliție PNL-UDMR-UNPR. Este însă o astfel de schimbare de dorit cu un an înainte de alegeri? Probabil că în sesiunea din 24 august se va găsi un compromis privind noul Cod Fiscal. Generalul Oprea a lăsat PNL în offside, lansând primul un apel la dialog, jucând rolul de factor de echilibru, de lider dispus să găsească soluții, eliberat de logica de război care dictează comportamentul PSD. Totodată, el va fi cel care îl va scoate astfel din încurcătură și pe președintele Iohannis, care a procedat extrem de inabil în chestiunea Codului fiscal și, în același timp, va face o demonstrație de forță față de PSD. Dacă Liviu Dragnea a fost de acord cu dialogul pe tema Codului Fiscal înseamnă că nu i s-a putut opune generalului Oprea, căci nici PSD nu are o majoritate fără UNPR. Rezolvarea impasului legat de Codul Fiscal nu înseamnă, însă, că domnul Oprea este în mod necesar pregătit să voteze o eventuală moțiune de cenzură împotriva actualului guvern. Trebuie să recunoaștem că este puțin ridicol să votezi împotriva unui guvern din care faci parte. Pe de altă parte, domnul Oprea exercită deja o influență considerabilă asupra PSD, deci, nu ar avea de ce să-l părăsească, decât dacă ar calcula că șansele sale în alegerile din 2016 ar fi mai bine servite, de o disociere de un partid compromis ca PSD. Chiar dacă domnul Oprea sau cei care-l ghidează din umbră ar ajunge la această concluzie, nu avem de ce să ne bucurăm. Este, desigur, rușinos pentru România că are un premier ca Victor Ponta, dar nu ar avea de ce să se mândrească nici cu un guvern controlat indirect de un personaj provenit din recuzita serviciilor. UNPR este, potențial, soluția imorală a anului 2015, așa cum a fost PC, condus de Dan Voiculescu, în 2004: un partid de strânsură, intrat în Parlament în cadrul unei alianțe politice, fără să se fi confruntat vreodată direct cu electoratul și care își folosește apoi mandatele nemeritate, pentru a obține o poziție politică de forță. Este, să recunoaștem, o manevră pe care serviciile secrete mai vechi și mai noi o folosesc cu abilitate. Dar progresul României nu poate fi realizat prin aplicarea unei noi soluții imorale, ci doar prin susținerea unei soluții morale, pe care nu o putem avea înainte de alegerile din 2016, când partidul M10 are, cel puțin teoretic, șansa de a intra în Parlament. Nu va fi simplu, dar parcă țara asta merită totuși o șansă.
- PSD-iștii "pătați" cu dosare la tribunale vor putea, totuși, să candideze pentru alte mandate, dacă "au trecere" în sondaje. Se legiferează hoția în politică?
- O astfel de decizie demonstrează cât de disperată este situația PSD: partidul nu are altă garnitură de lideri decât echipa de penali care l-a condus până acum. Iar penalii strâng rândurile în speranța că, împreună, cu forța încă redutabilă a organizațiilor din teritoriu, vor putea câștiga din nou alegerile și apoi vor putea schimba legile și instituțiile care le fac atâtea probleme. Partidul domnului Dragnea și-a încălcat astfel propriile reguli de integritate, impuse de Victor Ponta, atunci când încă nu era urmărit penal, înlocuind standardele de moralitate cu criteriul dubios al popularității măsurate de sondaje. Dar noi știm deja că sondajele pot fi manipulate, cum știm și că ele nu reprezintă decât o radiografie de moment a preferințelor populației. În plus, nu este un secret pentru nimeni, că un ales PSD, care poate distribui destule pomeni electorale, va fi în mod necesar popular în zonele în care PSD controlează deja situația, menținând de ani de zile un electorat captiv: sărac, îmbătrânit, cu un nivel redus de educație, de cunoștințe și de pretenții. Poate, însă, PSD să câștige alegerile cu candidați care au dosare penale? Caracteristicile specifice ale electoratului fidel al PSD, menționate mai sus, ne conduc spre o asemenea concluzie, în zonele în care pentru alegători nu contează ce fac primarii sau parlamentarii, atâta vreme cât oferă ceva în schimbul votului. Dar nu numai oamenii săraci și puțin educați din mediul rural sunt indiferenți față de matrapazlâcurile liderilor politici cu dosare penale, ci o mare parte a societății „cu pretenții" manifestă, și ea, o astfel de indiferență, fiind dispusă să accepte lideri politici, care au probleme cu justiția. Mass media au jucat un rol nefast în stimularea unei asemenea mentalități, promovând pe aproape toate canalele de televiziune, o intensă propagandă ostilă la adresa justiției, menită să-i pună sub semnul întrebării imparțialitatea și corectitudinea și să-i bagatelizeze deciziile. Din păcate, până și inițiatorul reformelor din justiție, Traian Băsescu, are un discurs descurajator în această privință. Nu ne rămâne, deci, decât să sperăm că electoratul necorupt de clasa politică și cel care nu se lasă manipulat de televiziuni, nu va permite o nouă legalizare a hoției, dar nu putem exclude complet probabilitatea ca această restaurație să se producă, totuși, în absența unei alternative politice reale.