TUDOR BRĂDĂȚAN - "Prin arbitrajul deschis la Washington, «Gabriel Resources» șantajează România pentru a obține avizele necesare demarării minei de la Roșia Montană"

Activist al Campaniei Salvați Roșia Montană

La Roșia Montană se desfășoară, în aceste zile, a zecea ediție a Festivalului FânFest - ocazia perfectă pentru mii de tineri de a-și "împrospăta" energia de luptă anticorporatistă. În ace­lași timp, câteva știri recente din piața media vorbesc de mineritul aurifer, fiind, direct sau indirect, legate de Roșia Montană. Astfel, aflăm că "Gold Cor­po­ration" a deschis un arbitraj împotriva României, com­pania fiind supărată că statul nu i-a aprobat mega­pro­iec­tul din Apuseni. De asemenea, de la Certej (o loca­li­ta­te aflată la 20 km distanță de Deva) aflăm că au­to­ri­zația de construire a minei de aur a fost declarată ile­gală de către Inspectoratul de Stat în Construcții. Ame­nințările, totuși, există, o oarecare Emanuela Gavri­lă, fostă patroană a unei agenții de fotomodele din New York, fără nici o experiență în minerit, a de­ve­nit, peste noapte, administratorul companiei "Blueberry Ridge Minerals", care a primit o concesiune în mijlocul Pa­tru­laterului Aurifer din Apuseni, în perimetrul Gea­măna (din partea ANRM - cea mai "bolnavă" agenție de stat a României). Pe de altă parte, dintr-un studiu întreprins de Centrul Canadian pentru Politici Alter­native (CCPA), aflăm ceea ce știam demult, că firmele canadiene de minerit sunt "printre cele mai rele din lume". În acest context, am solicitat un interviu acti­viștilor ecologiști Tudor Brădățan și Roxana Pen­cea, fondatorii organizației "Mining Watch România" și membri ai Campaniei Salvați Roșia Montană, din Cluj-Napoca. De notat că "Mining Watch" este o rețea internațională de organizații care se alătură comu­nităților locale în eforturile lor de a opri proiectele miniere distructive, la scară industrială.

"La Roșia Montană este liniște, pentru prima dată, după foarte mulți ani"

- Ce se mai întâmplă la Roșia Montană? Pleacă sau nu pleacă RMGC?

- La Roșia Montană este liniște, pentru prima dată, după foarte mulți ani. Nu mai circulă în viteză jeep-urile companiei și nu mai patrulează pe străzi așa-zișii mi­neri, nu se mai demolează case și nu se mai fac foraje. Unii localnici ne-au zis că așteaptă cu nerăb­dare ediția a zecea a FânFest, tocmai pentru a se bucu­ra, împreună cu toată lumea, de plecarea RMGC. Com­pania și-a dat mare parte din angajați afară, și noi cre­dem că, în curând, vor fi concediați toți cei din Ro­mânia. Goana lor după bani îi va duce la Washington, acolo unde e curtea de arbitraj. În acest moment, prin ar­bitrajul deschis în capitala SUA, "Gabriel Re­sources" nu mai are niciun interes să își mențină apa­ra­tul administrativ din România. Eventual, doar ca să co-intereseze politicienii români, pentru a alege avo­cați "convenabili" care să reprezinte statul și, desigur, să piardă... În acest moment, prin deschiderea arbi­tra­jului de la Washington, "Gabriel Resources" șanta­jea­ză România pentru a obține avizele necesare dema­ră­rii minei. Alternativa este să obțină despăgubiri nesim­țite de 4 miliarde de dolari (potrivit declarațiilor direc­to­rului "Gabriel Resources" din 2013), ajungând la o înțelegere cu statul - așa cum s-a întâmplat în cazul Bechtel - sau să angajeze un avocat dezinteresat - așa cum s-a întâmplat în cazul fraților Micula.

- Ce șanse are RMGC să câștige contra statului ro­mân? Ce ar trebui să facă sau să nu facă gu­ver­nul, ca să-și păstreze șansa de a câștiga detașat procesul?

- Într-un proces normal, la un tribunal sau curte normală, "Gabriel Resources" nu ar putea nicicum să câștige. Au venit cu o propunere de proiect care nu respectă legile naționale, justiția le-a anulat permisele intermediare, iar mulți dintre localnici nu au vrut să le vândă terenurile. Nu vedem cu ce au fost nedrep­tă­țiți. Tocmai din acest motiv nu merg la o curte normală de justiție, ci la una de arbitraj comercial, un sistem paralel de justiție, care nu are nicio legătură cu siste­mul național sau transnațional de justiție. Acesta func­ționează pe principiul arbitrajului, ceea ce înseamnă că ambele părți își vor alege câte un arbitru și că se vor pune de acord în alegerea celui de-al trei­lea arbitru (judecător neutru). Apoi, aceștia tranșează cazul în spatele ușilor închise, aproape ca la piață. De aceea, există și posibilitatea teoretică să pierdem, iar noi, cetățenii, nici măcar să nu știm cât și ce am pierdut. Acesta este sistemul curților de arbitraj, iar conform tratatelor bilaterale pe care România le-a semnat, fără consultare publică, diferendele dintre state și companii se soluționează prin aceste curți. Încă din 2013, decla­ra­țiile reprezentanților companiei, cât și ale poli­ticie­nilor noștri, ne-au alimentat neîncrederea. Jonathan Henry, directorul "Gabriel Resources", a declarat în­tr-un interviu că "va avea el grijă ca România să aibă de suferit dacă nu aprobă mina". În replică, Victor Pon­ta nu a catalogat acest șantaj ca inadmisibil, ci a în­cercat să ne convingă, în toamna lui 2013, că este mai bine să aprobăm proiectul minier, decât să plătim des­pă­gubiri companiei, antepronunțându-se în favoa­rea acesteia. Practic, acest Henry ne-a șantajat pe față, iar prim-ministrul i-a dat declarativ dreptate, în loc să îl pună la punct. Nouă, acest lucru ne miroase a "blat" cu compania minieră, și atâta timp cât licența de ex­ploa­tare rămâne secretă, îi vom suspecta pe toți cei aflați la guvernare, de corupție și servilism în fața "Ga­briel Resources".

"ANRM este instituția despre care cetățenii știu cel mai puțin, dar a cărei activitate produce efecte nefaste, asupra a milioane de români"

- Guvernul continuă să acorde prin Agenția Na­țio­nală de Resurse Minerale noi concesiuni. Ce puteți spune despre această revoltătoare activitate antinațională, a unei agenții guvernamentale?

- ANRM este instituția despre care cetățenii știu cel mai puțin, dar a cărei activitate produce efecte di­recte asupra a milioane de români. Rând pe rând, zone foarte extinse din Munții Apuseni și din Maramureș sunt concesionate unor SRL-uri apărute peste noapte, care vizează resursele minerale de aur și argint ale Ro­mâniei. Modul în care ANRM gestionează și inclusiv vinde aceste zăcăminte este supus unor proceduri se­crete, opace vigilenței publice și în dezacord total cu opțiunile de dezvoltare economică durabilă, pre­cum tu­rismul, fermele agricole sau micile întreprin­deri. Pre­ședintele instituției este numit printr-o decizie po­litică a prim-ministrului. Activitatea ANRM, cu mize foarte mari, este, deci, controlată politic. În spa­tele ușilor închise se negociază vânzarea resurselor mine­ra­le ce ar trebui, conform legii, să aparțină tuturor ce­tă­țenilor. În acest context, nu e de mirare că ANRM es­te suspectă de fapte de corupție, fraudă, conflict de interese, poate chiar subminarea economiei naționale. Oricare dintre aceste suspiciuni va dispărea doar atunci când ANRM își va face activitatea transparentă și va da publicității toate licențele, anexele și contrac­tele pe care, în prezent, le ascunde sub pretextul se­cre­tului de serviciu. În plus, interesul comunităților nu va putea fi niciodată în mod corect reprezentat, până când publicul nu va fi consultat, chiar din etapa de acordare a licențelor de explorare sau exploatare. În acest moment, membrii unei comunități află de exis­tența unui proiect minier doar atunci când intră în etapa de avizare de mediu, ceea ce îi pune direct într-o poziție inferioară companiilor miniere, în raport cu statul român. Când companiile nu pot aviza proiectele miniere, amenință că dau statul în judecată. Este un cerc vicios ce pornește de la ANRM, care dă pe nimic li­­cențele, fără să îi pese de consecințe.

Roxana Pencea
"«Eldorado Gold» din Certej este cel mai agresiv operator minier din România"

- Oprit temporar de inspectoratul în construcții, proiectul de la Certej (Hunedoara) amenință să fie prima exploatare minieră de suprafață, deschisă în Apuseni de o companie străină. Care ar fi consecințele?

- În acest moment, "Eldorado Gold" din Certej este cel mai agresiv operator minier din România, mai ales că își propune proiecte în toată partea centrală și sudică a Munților Apuseni. Concesiunile deținute sunt mult mai vaste decât la Roșia Montană și sunt răspândite în întreg județul Hunedoara: de la Certej, Băița Crăciunești și Brad, la Deva Muncel. Nu e de­loc exagerat să spunem că întreg județul este sub ase­diul corporațiilor miniere străine, mai ales că una din­tre concesiuni este exact la marginea orașului Deva. Proiectele "Eldorado Gold" au aceleași origini ca pro­iectul de la Roșia Montană, mare parte a con­ce­siunilor sale fiind obținute în condiții oneroase, de la ANRM, în 1999. În același timp, Nicolae Stanca, reprezen­tan­tul statului (prin Minvest) la acea vreme, a schimbat taberele și a devenit unul dintre vicepre­ședinții "Eldorado Gold". Dacă la Roșia Montană com­pania a recunoscut amploarea proiectului, "Eldo­rado Gold" are o nouă strategie, mult mai perfidă. De exemplu, deține în zona Certej cinci perimetre mi­niere, pe care le autorizează, separat, mult mai ușor, ca, într-un final, dacă exploatarea s-ar produce, să lase în urmă o imen­si­tate selenară, similară cu se se întâm­plă la Yana­cocha, în Peru (amploarea dezastrului de acolo este vi­zibilă prin Google Maps). Asemănarea cu Roșia Montană constă în faptul că "Eldorado Gold", prin subsidiara "Deva Gold", mizează pe compli­ci­tatea autorităților locale și a celor județene de mediu, pentru a obține avize. În acest fel, "Eldorado" a obținut au­torizații a căror legalitate este verificată de instanțe sau a fost deja infirmată.

- S-a vorbit, în ultima vreme, și de concesiunea de la Rovina. De ce sunt ONG-urile nervoase pe această temă?

- Cea mai recentă afacere a ANRM este Rovina, o localitate de lângă Brad. Anunțul companiei "Junior Carpathian Gold", potrivit căruia a primit licența de ex­ploatare a cuprului și aurului din zăcământul Ro­vi­na, a dus la o explozie la bursă a acțiunilor companiei, marcând o creștere de 200%, în decurs de două zile. Informarea de presă distribuită către mass-media a fost lansată într-un moment-cheie, "Carpathian Gold" aflându-se, practic, în stare de faliment, din cauza dificultăților întâmpinate în avansarea unui alt proiect, în Brazilia. Nici ANRM și nici o altă instituție a sta­tului nu au considerat necesară informarea publicului cu privire la concesionarea pentru exploatarea, pe 20 de ani, a unui perimetru minier de 93,5 kilometri pătrați - adică de aproape 3 ori suprafața orașului Deva. Rovina devine, astfel, primul proiect minier deținut 100% de o companie străină, fără participarea statului român. Conform înțelegerilor, "Carpathian Gold" trebuie să plătească statului român doar 4% re­devență. Toa­te demersurile au avansat în condiții total netrans­pa­rente, dar sub supervizarea atentă a Guvernului României.

- Cum vor arăta Munții Apuseni peste câțiva ani, dacă vor fi activate toate concesiunile miniere acor­date de ANRM?

- Tot mai multe proiecte de minerit aurifer sunt planificate în România. Cu 68 de zăcăminte aurifere identificate, țara noastră este expusă riscului unei expansiuni rapide a transformării munților în cariere de suprafață. Principalul vinovat al acestei stări de fapt este Guvernul României care, fără o dezbatere serioa­să privind viitorul Munților Apuseni, acordă concesiuni pe bandă rulantă. Pericolul nu este limitat doar la această zonă, permise de explorare pentru zăcăminte polimetalice și auro-argentifere fiind acor­date și în Maramureș și Bistrița-Năsăud. O estimare a Institutului Geologic Român arată că dezvoltarea de proiecte pe bază de cianurație sau flotație ar duce la "generarea a nu mai puțin de 2900 de hectare de de­șe­uri de cianu­ra­re" în următorii ani. Tocmai din acest mo­­tiv, Campania Salvați Roșia Montană s-a implicat ac­tiv în moni­to­ri­zarea altor proiecte miniere din Ro­mâ­nia, punând ba­ze­le rețelei naționale "Mining Watch Ro­mânia". Ener­gia câștigată în toamna anului 2013 dă pu­tere echipei noas­tre de a informa publicul cu privire la pericolul transformării munților în gropi și mormane de steril.

Mai multe detalii pe http://miningwatch.ro/