Era ora 4.20 dimineața, când Ronald Seigel, profesor de psihologie la Universitatea din Los Angeles, a fost trezit de ușa camerei sale care se deschidea. A auzit pași apropiindu-se de pat și o respirație foarte puternică. Ca și paralizat, Seigel a rămas întins pe spate. Entitatea necunoscută care se apropia de el degaja un miros de mucegai.
"Simțeam un fel de prezență tulburătoare în cameră", își amintește Seigel. "Am încercat să mă ridic, dar parcă eram legat de pat. Parcă aș fi avut o greutate așezată pe piept. Inima îmi bătea foarte puternic și îmi era greu să respir". Atunci, creatura i-a atins gâtul, apoi brațele, și i-a murmurat ceva la ureche. "Fiecare cuvânt era însoțit de un puternic miros de tutun", își amintește Seigel. "Erau rostite într-o limbă străină, semănând puțin cu engleza vorbită invers". Încă incapabil să se miște, Seigel a aruncat o privire spre ceasul așezat pe noptieră și și-a spus: "Nu, nu este un vis". Brusc, entitatea s-a deplasat și s-a așezat călare pe Siegel. Patul începuse să scârțâie. "Avea o puternică conotație sexuală. Începusem să îmi pierd cunoștința. Entitatea s-a oprit subit. Am simțit că intrusul ieșea încet din cameră. Încetul cu încetul, respirația a început să îmi revină la normal". Era ora 4.30. Ronald Seigel tocmai suportase o agresiune din partea a ceea ce unii numesc o entitate psihică.
Baba Cloanța intră în acțiune
De-a lungul secolelor, în culturi din lumea întreagă, au fost descrise agresiuni asemănătoare. În general, acest fenomen se petrece în timpul nopții, imediat înainte ca victima să adoarmă. În toate cazurile, aceste agresiuni provoacă o paralizie completă, o senzație de apăsare pe piept și de excitare sexuală. Ca pentru multe alte episoade "supranaturale", similitudinile constatate între diversele experiențe de acest tip trăite în lumea întreagă par să indice faptul că ar fi vorba despre un fenomen real. Dar de unde vin aceste "prezențe"?
Dacă ar fi să ne luăm după credințele populare, aceste entități sunt spirite malefice, condamnate să bântuie fără odihnă pământul. Cei ce ne atacă în timpul somnului nu sunt altceva decât demoni și vrăjitoare. Una din tradițiile folclorice cele mai răspândite este cea a "Bătrânei Vrăjitoare" (Baba Cloanța), așa cum este ea numită în Canada. Este vorba despre un personaj terifiant, care acționează în special în timpul nopții. La scandinavi, ea se numește "Mara", iar la greci, "Mora".
Tradiția "Bătrânei Vrăjitoare" posedă și o altă variantă, cea a incubului, numit și "amant-demon", un fel de spirit care se dedă la raporturi sexuale cu cei vii. (Zona de munte a Banatului e plină de asemenea întâmplări, relatate de femei care se jură că le-au trăit.) Termenul de incub provine din latinescul "incubare", care înseamnă "a se culca peste". De fapt, incubul este considerat deseori responsabil de această senzație de apăsare pe piept și de sentimentul de excitare sexuală care însoțesc aceste agresiuni nocturne.
Căutând explicații științifice cu privire la aceste experiențe universale, psihologii se orientează spre un fenomen foarte cunoscut, dar despre care se vorbește foarte rar: paralizia somnului.
Paralizia somnului
În fiecare noapte, fie că ne amintim sau nu, toți visăm. Noaptea, creierul nostru este foarte activ, în timp ce corpul rămâne inert. Această paralizie a trupului este indispensabilă căci, în caz contrar, am acționa conform viselor noastre și consecințele ar fi dezastruoase. În general, mușchii sunt complet relaxați și nu reacționează la semnalele trimise de creier. Doar respirația și mușchii ochiului nu sunt atinși de această paralizie. Uneori, se întâmplă ca mecanismul care separă visarea de starea de trezire să se blocheze. În acest caz, simțim apariția paraliziei în momentul adormirii sau al trezirii și suntem conștienți de faptul că nu putem nici să ne mișcăm, nici să vorbim.
Este vorba despre paralizia somnului, care este însoțită aproape de fiecare dată de o accelerare a ritmului cardiac, de o dificultate de a respira și de un sentiment de frică. Experiența este cu atât mai terifiantă cu cât subiectul este perfect conștient de ceea ce îl înconjoară. Este vorba despre o stare crepusculară, între somn și deșteptare, în care visele noastre sunt într-atât de clare, încât ne temem că ele sunt reale.
La numeroase persoane atinse de acest rău, primul semn al instalării paraliziei somnului este un zgomot straniu. Se vorbește de sforăituri, de smiorcăieli, dar în același timp, poate fi vorba sau nu despre un zgomot, de un hârâit de motor, sau chiar de "țipete pătrunzătoare sau râsete stridente". Corpul poate începe să vibreze, unii descriind tremurături și convulsii. Pot fi văzute lumini stranii plutind prin cameră. Poate fi vorba de licăriri, de mici steluțe sau de forme incandescente. Uneori, întreaga cameră pare a fi luminată de o irizare supranaturală, iar obiectele sunt înconjurate de un halou de culori sau de sclipiri stranii.
Totuși, ceea ce înspăimântă cel mai mult în cazul paraliziei somnului este sentimentul unei prezențe foarte apropiate. Se poate spune că nu vezi nimic, dar totuși, fără nicio urmă de îndoială, ești convins, ești sigur că în cameră, alături de tine, mai este cineva. În numeroase cazuri, această prezență este chiar vizibilă (ochii sunt deseori deschiși în timpul paraliziei somnului) și poate adopta nenumărate forme - umane, animale, demoni sau chiar extratereștri. Și, aparent, prezența își poate schimba forma după cum dorește.
Vise extraterestre
Această impresie de a primi o vizită i-a făcut pe numeroși cercetători să creadă că scenariul răpirilor extraterestre ar fi în realitate o manifestare a paraliziei în somn. Baker, un celebru psiholog american, a relatat ceea ce i s-a întâmplat lui Whitley Strieber, pe care l-a interogat după ce acesta a declarat că fusese răpit de extratereștri: "M-am trezit brusc, în toiul nopții", explică Strieber. "Cineva se afla foarte aproape de patul meu. Niște ochi mari îmi indicau clar despre ce era vorba. Eram incapabil să mă mișc sau să strig. Toți mușchii corpului meu erau întinși la maximum, fiind pe punctul de a se rupe. Abia mai puteam să respir".
"Poveștile sunt aproape identice", spune Baker. "Singura diferență esențială și semnificativă este aceea că victimele paraliziei somnului, care consultă un terapeut competent, vor fi informate despre paralizia somnului și despre halucinațiile pe care aceasta le poate provoca, în timp ce cei care au consultat persoane care cred în răpirile extraterestre sunt convinși că au fost răpiți. Zumzetele și vibrațiile stranii caracteristice paraliziei somnului devin zgomotul unei nave spațiale, iar senzațiile de plutire în aer și de zbor devin călătorii spre stele".
Totuși, teoria lui Baker este departe de a explica toate cazurile de răpiri. Există nenumărate cazuri în care răpirea are loc în plină zi și în care mai multe persoane au trăit aceeași experiență. Privind aceste fapte, este imposibil să atribuim toate așa-zisele întâlniri "supranaturale", simplului fenomen al paraliziei somnului.
Vizitatori dintr-o altă lume
Psihologului David J. Hufford i se datorează o evaluare mai obiectivă și mai echilibrată a paraliziei somnului. Într-una din lucrările sale, Hufford afirmă că paralizia somnului nu se reduce doar la niște himere create de un creier tulburat, care-i joacă feste celui care doarme. David Hufford a fost uimit de caracterul constant al halucinațiilor care apar în timpul fenomenului paraliziei somnului, și - în particular - de agresiunile din partea "Bătrânei Vrăjitoare". Conform opiniei lui, cel mai curios lucru este că aceste agresiuni sunt semnalate de oameni normali și sănătoși, din lumea întreagă. Deseori este vorba despre persoane care nu au avut niciun contact cu tradițiile populare legate de acest fenomen și care neagă orice credință în paranormal, chiar și orice interes pentru acest gen de lucruri. Hufford a tras următoarea concluzie: oamenii de știință încă nu au început să își pună adevăratele întrebări cu privire la acest domeniu, în prezent ei fiind preocupați doar de analiza proceselor psihologice care par să provoace paralizia somnului. Se pare că există o explicație - ce-i drept, destul de bizară - pentru aceste experiențe stranii și înfricoșătoare: fenomenul este datorat existenței unei alte dimensiuni, la care se ajunge doar prin intermediul inconștientului, o dimensiune la fel de reală pentru cei ce o experimentează, ca și lumea exterioară. Dar atâta timp cât acest fenomen nu este studiat cu seriozitate, nu-l vom putea înțelege pe deplin!
Miturile paraliziei somnului
Numeroase culturi populare din lumea întreagă cunosc mitul "Bătrânei Vrăjitoare" care îi bântuie pe cei adormiți:
* În Vietnam, o fantomă cenușie apare la miezul nopții, ducându-și victimele între munți.
* În Japonia există Kanashibari, un personaj fantastic, care apelează la magie pentru a-și paraliza victimele în timpul somnului.
* În Zanzibar, înfricoșătorul Popobawa apasă pe pieptul celor care dorm, făcându-i să scoată țipete care nu se aud.
* În sudul Statelor Unite există credința într-un demon oribil, care intră în camera celor ce dorm, apăsându-le pieptul.
LIVIU ȘUTEU