[/img]Vă recomand acest volum ca lectură de vacanță, deși nu e ceea ce se cheamă o "carte de plajă", adică acel gen de literatură comercială de unică folosință. Fragmentele narative din care e alcătuit, având ca subiect călătorii prin țară și străinătate, de la mijlocul secolului trecut și până în zilele noastre, sunt în asemenea măsură impregnate de farmecul autoarei încât, odată intrat în lumea amintirilor ei, o urmezi sedus până la ultima pagină și îți pare rău că se termină. Ce secret are Anamaria Smigelschi, graficiană talentată, provenită dintr-o familie de artiști plastici? Știe să se bucure de frumusețile naturii și de cele create de om, să facă haz, uneori de necaz, de prostie, impostură și ghinioane, să te facă părtaș la petrecere. Știe să pună suflet în frază, animându-te pe lungimea ei de undă. Ca și cartea precedentă, "Gustul, mirosul și amintirea", și cea de azi e o textură de instantanee anecdotice, impresii, momente jubilatorii sau de criză, păstrate în memorie din drumurile pe care a dus-o viața, mai aproape sau mai departe de căminul bucureștean. Toate alcătuiesc o cartografie intimă, colorată emoțional și care, livrându-ți drept combustibil energia bio a autoarei, te poate transporta în timp și spațiu. În lumea noastră destabilizată de galopantul progres tehnologic, de călătorii și relații virtuale, Anamaria Smigelschi e pasionată de civilizațiile vechi, ale căror vestigii le-a văzut la fața locului, de experiența directă, care i-a îmbogățit mintea: "din fiecare expediție am rămas cu ceva unic, numai al meu, o întâmplare, o întâlnire, o străfulgerare, ceva ce numai mie mi se poate întâmpla, peste tot ce se vede în mod obișnuit: muzee, priveliști, monumente, restaurante...". Povestea drumurilor ei începe într-un "ieri" din anii '50-'60, când învățăceii de la Liceul și apoi Institutul de Artă plecau verile, în practică, să studieze natura și "realitățile sociale ale patriei" proletcultiste. Tinerețea și pofta de viață a artiștilor în devenire debordau restricțiile impuse de politruci și transformau în distracții memorabile timpul din taberele mizere. Pe fundalul acelor ani de sărăcie, teroare ideologică și uniformizare forțată, memorialista își face mai multe selfies, în care apare fata nostimă și originală, ce atrăgea privirile pe stradă. Cum în comerț nu se găseau decât haine urâte de serie mare, îndemânatica Anamaria își făcea singură veșminte și accesorii unicat, într-un stil propriu, ce ieșea din înregimentarea cenușie. Ba chiar, de la un moment dat, adoptă ostentativ genul "cuconiță, cu ciorapi și mănuși de vară, pălărie de pai și pantofi cu toc înalt". Așa gătită s-a dus și la Moscova, în 1965, prin U.A.P., "într-un schimb de experiență pe bază de reciprocitate". Povestirea acestei călătorii e plină de umor absurd și conservă perfect atmosfera epocii. De la vacanțele boeme la 2 Mai, pe atunci încă o oază de libertate rurală, la excursiile pline de privațiuni în străinătate, cu propria mașină, și de la "turistul contrabandist din economia socialistă" (care, neavând voie să dețină valută, știa ce se caută în fiecare țară și vindea din portbagaj pentru a-și face rost de bani) la dificultățile artiștilor de a expune în Occident, perpetuate până azi, totul e povestit cu vervă. Anamaria Smigelschi folosește ingrediente etnografice, istorice, culturale, culinare, turistice, în doze potrivite, astfel încât să dea gustul local și de epocă, fără să plictisească. Fie că e vorba de Italia, Egipt, China, Nepal sau Mexic, între altele, excursiile din amintiri ale artistei au gustul bun al autenticității.