Olandezul care zboară pe muzică: JAN AKKERMAN

Dana Ene
"Chitara și familia sunt viața mea"

Pe 20 august, la Hard Rock Cafe din Capitală, vă dă întâlnire unul dintre cei mai mari chi­tariști din toate timpurile - Jan Akkerman. Născut în Olanda, Jan nu a avut parte de promovarea înfocată și adeseori agresivă de care se bucură artiștii americani, dar a reușit, totuși, să se impună pe piața muzicală internațională și chiar să ajungă în fruntea listei cu mari chitariști. La 68 de ani, artistul olandez și-a petrecut 57 dintre ei pe scenă, fermecându-și as­cultătorii și adunând snopi de premii (că tot suntem în plin seceriș). În lunga și fructuoasa lui carieră, Jan Akkerman a colaborat cu nume mari ale scenei muzicale internaționale, precum: Alan Price, Herman Brood, Peter Banks, Phil Collins, Jack Bruce, Charlie Byrd, Ice-T, Paco De Lucia, sau B.B. King.

Olandezul... cântător

Jan Akkerman s-a născut pe 24 decembrie 1946, la Amsterdam, într-o familie modestă. Tatăl lui era vân­zător de fier vechi și chitarist de ocazie, dar cu o mare patimă muzicală pe care i-a transmis-o și fiului său. Micuțul Jan și-a arătat înclinațiile artistice aproape din... leagăn. Nu avea nici măcar doi ani când a înce­put să zdrăngăne cu interes la Zither-ul vechi și nea­cordat pe care l-a găsit prin casă (un instrument muzi­cal popular bavarez, asemănător chitarei). "Mama mi-a povestit că bunica a fost impresionată de «cân­tatul» meu la zither și văzând că dau dovadă de «mare» talent, mi-a cumpărat un pian pentru copii. Curând, am învățat să-l stăpânesc și pe acesta, deși cântam după ureche, melodia pe care o auzeam zi de zi, la ore fixe, «interpretată» de clopotele bisericii noastre de peste drum, și anume «Frère Jacques, frère Jacques, Dormez-vous?». Am reușit performanța asta, deși acest minunat pian era doar o jucărie ce avea numai clapele albe funcționale, cele negre fiind pic­tate ca... decor. Apoi, pe la 5-6 ani, am cochetat puțin cu acordeonul, și după ce o mătușă de-a mea mi-a arătat o poză cu tata ținând în brațe o chitară, am decis că acela este instrumentul pe care vreau să-l «îmblânzesc» și eu", se confesa artistul într-un inter­viu. Talentul i-a asigurat ceea ce părinții nu ar fi putut să-i ofere niciodată, anume - o bursă spre a studia muzica. A învățat mai întâi la institutul Schroeder, pentru ca mai apoi să obțină o bursă și la Conser­vatorul Sweelinck, unde a terminat printre primii la secția de chitară. Dar Jan nu s-a mulțumit doar cu cla­sicii. A furat meserie de peste tot de unde a putut și a fost pasionat deopotrivă de pop/rock, jazz, blues, latino, muzică clasică și medievală. Cel mai tare îi plăcea să improvizeze. "Primele ore de chitară le-am primit nu de la tata, ci de la un vecin din colțul străzii noastre. El mi-a făcut cunoștință cu blues-ul. Stilul m-a cucerit atât de tare, încât de fiecare dată când îmi făceam lecțiile și încercam să studiez o melodie nouă, îmi venea să-i adaug câte ceva. Mama mă certa când «simțea» că ies în afara partiturii. Deși habar n-avea de notele muzicale, avea ureche muzicală. Iar eu profitam de lipsa ei de cunoaștere și îi dădeam mereu replica: «Vino, tu, atunci aici și arată-mi unde am greșit și ce am schimbat!». Iar ea, săraca, ceda de fiecare dată. Puteam să mă întorc liniștit la «im­pro­vizațiile» mele... Și mai improvizez și azi", mărturisea artistul într-un interviu recent.

"Focus"

La 13 ani, Jan își lansează primul single. Este perioada în care formează, alături de câțiva prieteni buni și de fratele lui mai mic, o trupă intitulată "Johnny & His Cellar Rockers". La începutul anilor '60 însă, îi părăsește pe "rockerii lui din pivniță", în favoarea unei trupe mai serioase, "The Hunters", și reușește să cucerească scena pop olandeză cu melodia "Russian Spy and I". Tot în anii '60 ajunge și prin Anglia, unde se îndrăgostește de un nou instrument - lăuta. Debutul discografic l-a avut în 1968, cu albu­mul "Talent for Sale". Împreună cu Thijs van Leer alcătuiește, în 1969, o trupă ce avea să scrie istorie - Focus. Jan a scos cu această formație șase albume. Tot alături de Focus a obținut primele două discuri de aur și a lansat două hituri ce au avut succes internațional - "Hocus Pocus" și "Sylvia".

De 39 de ani... solo

În ciuda succesului obținut, sau poate tocmai de aceea, au apărut în trupă și neînțelegerile. În 1976, Jan pornește la drum pe cont pro­priu și înce­pe o carieră solo. De unul singur putea să experimenteze cât vroia, să improvi­ze­ze și să combine ce stiluri muzicale îi treceau prin cap. Primul lui disc de după Focus, "Eli", cu Kaz Lux în pos­tura de solist vo­cal, a câștigat în 1976 pre­miul olandez mu­zical "Edi­son", pentru "Cel mai bun album". Doi ani mai târziu, Jan experi­menta în muzica de jazz și urca pe scena Fes­tivalului de gen de la Mon­treux. O parte din cântecele pe care le-a inter­pre­tat acolo aveau să fie incluse pe al­bu­­mul "Live" (1978). În ace­lași an, lan­sează și un album cu muzică clasică, "A­ran­juez", alături de dirijorul și aranjorul german Claus Oger­man. De aici înainte, nimeni nu se mai poate îndoi de talentul și aptitudinile lui muzicale. În anii '80, a expe­rimentat și mai mult jazz-ul, iar viața lui a intrat pe un fă­gaș mai lin. Trecuse și nebu­nia anilor '70, iar artistul căuta acum noi și noi moduri de exprimare, fără a mai fi interesat de succesul comer­cial.
În 1992, într-o vreme când totul părea să se rezume doar la muzică, iar aceasta intrase într-o linie mediană, artistul a fost la un pas de moarte, căci abia a supra­vie­țuit unui accident groaznic de mașină. "M-am trezit paralizat. Mi-au trebuit mai bine de șase luni de recu­perare până să părăsesc spitalul. Singurele lucruri care m-au ținut în viață au fost muzica și iubita mea de atunci, Marian, care între timp mi-a devenit și soție. Ea mi-a adus la spital o chitară și mi-a pus-o cu forța în brațe. Am realizat atunci că muzica mă va ține în viață și mă va însănătoși. Am luat toată în­tâmplarea ca pe un semn divin. Chitara și familia (Jan are două fete, n.n.) sunt viața mea", spune el azi. La aproape 70 de ani, Jan continuă să com­pună și să înregis­treze muzică. Ta­len­tul și devotamentul lui pen­tru această nobilă artă i-au fost răsplătite în 2005 de compatrioții lui, care i-au acordat premiul "Har­pa de aur" și l-au declarat "Cel mai bun chitarist din lume al ani­lor '70". În 2012, re­gina Beatrix a Olandei l-a ridicat la ran­gul de "Cavaler de Oranje-Nassau".
Până astăzi, în cei pes­te 50 de ani de ca­rieră mu­zicală, Jan Ak­ker­man a lansat nu mai puțin de 20 de albume, în care a com­binat rock-ul progresiv cu blues-ul și cu jazz-ul. Cel mai re­cent disc al muzi­cia­nului olandez se nu­meș­te "North Sea Jazz" și a fost lansat în 2013.
(Biletele pentru con­cer­tul lui Jan Akkerman sunt disponibile în re­țeaua iabilet.ro. Un bi­let de ac­ces general cu loc la ma­să - fumători sau nefu­mători - costă 70 de lei; în timp ce un bilet ce presu­pune întâlnire, poze cu artistul și autografe + loc la masa VIP, în fața sce­nei, costă 250 de lei - există doar 30 de astfel de locuri. În ziua concertului biletele vor costa 80 de lei, respectiv 120 de lei VIP, în limita locurilor rămase.)