În vâltorile Capitalei
- În luna ianuarie, după victoria repurtată pe scena concursului "Vocea României", spuneai că vrei să-ți schimbi direcția în viață, mutându-te cu arme și bagaje în București. Te-ai ținut de cuvânt? Ai avut curaj să lași casa bunicilor și liniștea medievală a Orăștiei, ca să te arunci în vâltorile capitalei?
- Da, m-am ținut de cuvânt, și acum, când vorbim, ai în fața ta un bucureștean. Ușor nu a fost, am reflectat asupra deciziei, căci, sincer, ideea mă îngrozea. "Doamne, îmi spuneam, o să ajung într-un loc mare, și o să fiu iar singur cuc!". Noroc că, pe perioada concursului, mă cunoscusem cu Alex Porro, unul din membrii trupei de backing vocals care au cântat pe scena concursului. Întâlnirea asta întâmplătoare cu el s-a transformat într-o bună și trainică prietenie. Alex mi-a susținut planul de a mă "transborda" în Capitală, ba chiar s-a oferit să mă ajute cu orice poate, și-așa, bazându-mă pe el, am zis "Bine. Hai că vin!". Mi-am făcut bagajele, m-am suit în tren (îmi plac la nebunie călătoriile cu trenul, mă relaxează, ba, uneori, mă și inspiră muzical), Alex m-a așteptat în gară și m-a luat la el acasă, unde am stat două zile, timp în care am căutat pe Internet un apartament aerisit, minimalist. L-am găsit rapid, am bătut palma cu proprietarul și, după două zile, m-am mutat. Țin minte că în noaptea aia m-am culcat la ora trei, obosit mort, dar dimineață m-am trezit la opt, perfect odihnit. Începeam o viață nouă. Am pus mâna pe chitară, am început să zdrăngăn o melodie și ca prin farmec - gata! - m-am simțit acasă. A fost mult mai simplu decât mă așteptasem. Apoi, la sentimentul ăsta de acasă a contribuit, din nou, tot Alex, care m-a introdus în grupul lui de prieteni, și prietenii lui au devenit și prietenii mei. După care m-am pus să explorez Bucureștiul, care mi se pare foarte fain: începând de la clădiri și atmosferă, până la oamenii pe care-i văd așa, trecând pe stradă. Mi se pare că e un oraș foarte ofertant, în sensul că ai de unde alege: spații cu care te poți identifica, zone care se potrivesc cu gustul tău, poți să-ți alegi oamenii cu care să te înconjori. Totul e să ai vreme să cauți. Dacă ai răbdare, în coșul ăsta mare, care e Bucureștiul, e imposibil să nu găsești ceea ce-ți dorești, ceea ce-ți priește.
- Și tu ai și vreme, și răbdare?
- Da, din fericire! Chiar mi-am propus să nu-mi impun un program prea strâns, mi-am propus să nu intru în malaxorul stresului. Asta, pentru că eu consider că lucrurile bune nu se fac pe repede-înainte și stresat de termene limită. Mi-am pus la punct studioul propriu și sala de repetiții împreună cu Molnar, prietenul și chitaristul meu, care n-a mai plecat în străinătate, ba chiar s-a mutat și el în București, fix pe aceeași stradă cu mine, am făcut un casting și ne-am găsit doi colegi noi, doi oameni pe sufletul nostru - pe Andrei Ilie, toboșarul, și pe Șerban Georgescu, chitară bas - cu care am alcătuit trupa "Fameless", și-așa, cu toții, ne-am pus pe treabă.
Afecțiune la telefon
- În precedentul nostru interviu vorbeai cu mare afecțiune despre bunici și părinți. Cum au reacționat la "fuga" ta de acasă?
- Poate că dacă n-ar fi fost participarea de la "Vocea României", ar fi avut niște temeri, dar așa, au privit mutarea cu destul de multă relaxare. Și-apoi cât am fost în concurs, tata a fost și el aici, cu mine, a intrat în priză directă cu locul, și-a dat seama că nu e deocheat cum se spune, și nici prea complicat ca să-mi ridice probleme. Deși de felul meu eu sunt un om mai curând introvertit, nu sunt deloc băgăreț, am totuși suficiente abilități sociale și chiar și gospodărești, ca să mă descurc singur, inclusiv aici, în Capitală. Iar relația noastră nu a avut de suferit. Suntem, în continuare, la fel de apropiați, fără să ne sufocăm unii pe alții. Nu suntem genul acela de oameni care se sună pe telefon obsesiv, ca să-l verifice pe celălalt, până la cel mai mic detaliu. Vorbim des, e adevărat, dar fără program, vorbim atunci când simțim nevoia, și-atunci n-avem stavilă. Discutăm despre orice ne trece prin minte sau prin suflet. Comunicarea noastră e firească, iar afecțiunea e naturală.
- Dar copilul din tine, despre care vorbeai cu atâta drag, ocrotit de lumea aceea cuminte și pașnică a provinciei, el va putea să reziste în confruntarea cu lumea adesea dură și urâtă a marelui oraș?
- Am învățat de-a lungul timpului că lumea din jurul tău nu face parte neapărat și din lumea ta. Lumea ta e suma "reliefului" tău interior, a umanității tale și a experiențelor de suflet și spirit pe care le-ai acumulat, e suma familiei tale, care poate să stea cu tine în casă sau la mii de kilometri distanță, și e suma oamenilor cu care alegi să te însoțești prin prisma prieteniei. Dacă suma asta rămâne constantă și egală cu tine, ca om, atunci copilul din tine nu poate fi afectat negativ, dimpotrivă, confruntările îl întăresc și mai mult, îl fac să-și arate puterea. Așa că nu, această frică n-am avut-o realmente. Și-apoi, acel "acasă" de la Orăștie nu mi-l poate lua nimeni. Chiar dacă orașul copilăriei mele s-ar schimba, eu întotdeauna îl voi putea vedea cu ochii minții, înconjurat de acea aură de poveste. Iar uneori, mă mai întorc acolo și pentru inspirație. De pildă, ultima dată când am fost acasă, tocmai motivul ăsta m-a mânat: îmi venise ideea unei piese cu titlul "Home", și-atunci, imediat am dat fuga la Orăștie, ca să fiu în miezul lucrurilor, ca să scriu îmbibat de acea atmosferă. Și a funcționat!
Concert cu doamne și domni...
- Să ne întoarcem la muzică. Ce-ai mai făcut pe "frontul" ăsta, de când te-ai mutat în București?
- Păi, împreună cu băieții din trupă, am compus zece piese, pe care le-am și prezentat deja, într-un concert la "Hard Rock Café". Cântarea asta a fost gândită ca un gest de mulțumire pentru cei care m-au susținut pe parcursul concursului "Vocea României". Am cântat un cover Bon Jovi, "Born to be wild", a trupei Steppenwolf, în duet cu Vladimir Pocorschi, fostul meu "oponent" de la "Vocea României", apoi piesa "Dream on", a celor de la Aerosmith, care le place enorm oamenilor, și îmi place și mie foarte mult, datorită textului, precum și cele zece compoziții noi. Cei prezenți s-au simțit bine, eu am fost mulțumit, în general cred că a ieșit ok, pentru un prim concert. Însă ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost că în public au existat persoane de toate vârstele. La sfârșit, am fost felicitat inclusiv de doamne și domni de 50-60-70 de ani! Dânșii tremurau de emoție, eu tremuram și mai tare, am tremurat împreună... (râde) Deocamdată, melodiile astea ale noastre sunt încă în fază brută. Abia de-acum încolo urmează să le rafinăm și să mai adăugăm și altele, iar, finalmente, avem de gând să scoatem un album. Dar mai e ceva cale până acolo: trupa trebuie să se închege, trebuie să ne armonizăm mai întâi noi, ca oameni și ca muzicieni, astfel încât să ajungem la un numitor comun, iar piesele noastre să capete și ele armonie, fluiditate. Or, asta nu se poate realiza peste noapte. Oricum, până una-alta, pe 1 octombrie o să mai avem un concert, tot la Hard Rock Café. Mă bucură constanța asta, a locului, fiindcă-mi poate da o măsură a evoluției noastre.
La Vama Veche. Pe urmele lui Tudor Chirilă
- Cu Tudor Chirilă, protectorul și fostul tău antrenor, ai păstrat legătura?
- Cum să nu?! Când am zis că suntem prieteni, n-a fost o vorbă-n vânt. Tudor mă ajută, în continuare, foarte mult: mă ascultă, mă sfătuiește muzical, e prezent în viața mea și ajutorul lui îl consider nu de dorit, ci de-a dreptul necesar. Căci Tudor e un om cu adevărat sincer: dacă-i place ceva și consideră că e bine, îmi spune, dacă nu, iar îmi spune.
- Tiberiu, trăgând linie la discuția noastră, ai spune că ești un om fericit?
- Indubitabil!
- Există și ceva dragoste romantică în starea asta de bine?
- Deloc! Nu m-am ocupat de aspectul ăsta. (râde)
- Dar de vacanță? Mai avem doar o lună de vară. Nu te bântuie dorul s-o iei din loc?
- Voi face, probabil, niște incursiuni scurte, pentru concentrare și inspirație. Mi-ar plăcea să merg, cândva, în Sicilia, iar în vara asta, aș vrea să ajung în Vama Veche. Până la urmă, ăsta e numele trupei lui Tudor și mi-ar plăcea să descopăr și eu spațiul acela care l-a inspirat pe el, spiritul, energia acelui loc. Vezi, totul se învârte în jurul inspirației!