Testul bezelei:
Fără voință, nu se poate nimic
Fetița cu păr bălai se frământă pe scaun, ducând o luptă disperată cu pofta. Ți se pare că vezi aievea un demon care îi șoptește la ureche: "Mănâncă! Acum, în clipa asta!" Sursa conflictului este o bezea, așezată pe o farfurioară chiar în fața ei, pe masă. Micuța o ia, o adulmecă, apoi se oprește și o pune repede înapoi. Își sprijină fruntea în mâini, ca o bătrânică împovărată de necazuri. Câtă stăpânire de sine îi trebuie, ca să renunțe la ispita aceea dulce!
Dacă veți da o căutare pe You Tube, cu cuvintele "Marshmallow-Test" (testul bezelei), aveți șansa să descoperiți nu sute, ci mii de înregistrări video, dintre care unele depășesc și 90.000 de vizionări. Oameni din toate colțurile lumii repetă neobosiți celebrul experiment efectuat în anul 1968, la Universitatea Stanford, de psihologul american de origine austriacă Walter Mischel. Copilului supus acestui test i se oferă desertul preferat (bezeaua fiind doar una dintre opțiunile posibile), promițându-i-se, în același timp, o recompensă, care constă în dublarea desertului, cu condiția să nu-l mănânce pe loc, ci să reziste tentației un anumit număr de minute. Scopul urmărit este evaluarea unei însușiri pe care am dori cu toții s-o avem - și nu numai atunci când ținem un post de slăbit: capacitatea de autocontrol.
Căci puterea de a renunța este importantă. Ea poate avea și un rol terapeutic. Ceea ce pentru creștini reprezintă o perioadă de pregătire spirituală, în vederea întâmpinării marilor sărbători ale Paștelui și Crăciunului, a devenit, pentru tot mai multe persoane, un fel de curățenie internă oferită propriului corp: 60% dintre europeni au respectat, cel puțin o dată, un interval autoimpus de reținere de la mâncare. Așadar, întâlnim postul nu ca obligație religioasă, ci ca tendință modernă de a fi sănătoși. Ce-i drept, oamenii de știință pun sub semnul întrebării ideea că organismul uman ar putea fi comparat cu un depozit de deșeuri toxice, care necesită o debarasare periodică. Însă nimeni nu se îndoiește de faptul că renunțarea deliberată la niște deprinderi în care ne complacem ne obligă la o confruntare cu comportamentul nostru nesănătos. De pildă, cine reușește să renunțe la țigări pentru 46 de zile ar putea să se lase definitiv de fumat.
Însă cum să supraviețuiești șapte săptămâni fără ele? De unde iau oamenii cu voință puternică forța de a-și lua dimineața încălțămintea de jogging și a-și face tura de alergare, strângând din dinți, cu toate că le-ar plăcea să mai lenevească în așternut? Cum se împotrivesc dorinței de a mușca dintr-o chiflă sau o brioșă proaspătă, când trec pe lângă o brutărie din care se revarsă aroma de pâine caldă? Cercetările de ultimă oră ne dau speranțe: specialiștii afirmă că un grad rezonabil de autocotrol poate fi însușit prin învățare. Psihologul american Walter Mischel a știut acest lucru și l-a pus în practică, în felul lui. Dependent, și el, de nicotină, a fumat ani de zile, trei pachete pe zi, până când s-a îngrozit văzând întâmplător într-un spital un bărbat bolnav de cancer pulmonar, în fază terminală. Pus față în față, într-un mod atât de șocant, cu eventualele consecințe ale adicției sale, el și-a evocat permanent, din momentul respectiv, imaginea acelui nefericit, ori de câte ori simțea nevoia de a aprinde o țigară, ceea ce la început i se întâmpla din trei în trei minute. A fost o metodă dură, dar eficientă.
Rezultatele faimosului "test al bezelei", cel mai cunoscut din întreaga istorie a psihologiei, au fost, din păcate, dezamăgitoare pentru cei cu voința slabă. Ajuns în prezent la venerabila vârstă de 85 de ani, Walter Mischel a avut posibilitatea și, totodată, uimitoarea perseverență de a-i observa în continuare pe subiecții experimentului (un grup de copii de patru până la șase ani), urmărindu-le evoluția vreme de aproape cinci decenii. Astfel a constatat că aceia dintre ei care dăduseră dovadă de răbdare și își controlaseră impulsurile în scopul obținerii unei recompense amânate, dar mai consistente, au avut un randament mai bun în activitatea școlară, iar ulterior, au manifestat aptitudini sociale și intelectuale superioare. Ca adulți, au întâmpinat mai puține probleme în menținerea unei greutăți corporale normale, au evitat capcana drogurilor, au fost mai bine calificați profesional și mai rezistenți la stres decât cei ce se lăsaseră lesne duși în ispită. Experimentul lui Mischel a trasat o linie de demarcație. De atunci încoace, tăria voinței este privită drept o componentă esențială a personalității omului contemporan.
Nu transformați postul într-o corvoadă
De curând, un studiu american a demonstrat că oricine poate atinge cu ușurință chiar și obiective mai puțin plăcute, dacă ele îi sunt astfel prezentate încât să le considere o distracție. Participanții la studiu aveau de alergat pe o distanță de un kilometru, în campusul unei universități. Unora dintre ei li se spusese că astfel se antrenează pentru a se menține în formă, în timp ce alții știau că li se dă ocazia să descopere locuri interesante pe traseul respectiv. Așa cum era de așteptat, membrii primului grup, osteniți după antrenament, s-au recompensat cu mai multă ciocolată decât cei cărora activitatea sportivă le fusese "vândută" drept tur de agrement.
În concluzie, dacă vreți să slăbiți, nu vă puneți obiective care să vă îngrozească - de tipul: zece kilograme mai puțin într-o lună! Luați-o la drum cătinel, cu lozinca: "Ce-ar fi să încerc?". "Ce-ar fi dacă aș reuși să dau jos două kilograme pe lună?" Dacă veți reuși să săriți peste norma propusă, veți fi cu adevărat bucuroși. Și motivați pentru a continua, chiar cu țeluri ceva mai înalte. Bine de știut: nici chiar o alegere optimă a scopurilor nu poate împiedica un eșec neprevăzut în realizarea lor. Stresul cotidian, o ceartă cu partenerul - se găsesc destule motive care să te împingă să faci o excepție: să-ți torni un pahar de vin roșu, să mănânci niște bomboane de ciocolată, ori să-ți aprinzi o țigară. În asemenea situații stresante, ceea ce te poate susține este încrederea în propriile puteri. Cine consideră că posedă o voință de neînfrânt, acela o va avea într-adevăr.
Ținte posibile
Să reținem, totuși, că ar trebui să ne propunem numai ținte posibil de atins. Dacă dorim să renunțăm la ciocolată în perioada postului alimentar, nu e câtuși de puțin indicat să păstrăm prin dulapuri dulciuri capabile să ne seducă în orice moment, ci dimpotrivă, ar fi bine să ne consumăm dinainte toate proviziile. Persoanele recunoscute pentru tăria voinței lor au grijă să nu se implice în situații care le-ar pune-o la încercare în mod inutil. Studiile actuale atestă faptul că oamenii cu voință puternică posedă abilitatea de a evita, cu maximă prudență, tentațiile. Ei ocolesc cofetăriile și refuză invitațiile la petreceri, pe toată durata postului. Iar recompensa și-o stabilesc singuri: cel ce renunță timp de șapte săptămâni la vinul său preferat va fi îndreptățit, după aceea, să-și bea paharul de vin cu o satisfacție specială. Căci sentimentul de a fi rezistat cu succes tuturor ispitelor este unul deosebit de plăcut.
Modalități de a rezista
- Cele 7 reguli de aur -
1. Fixați-vă scopuri rezonabile
Prea puțini vor reuși să renunțe concomitent la alcool, fast-food, televizor și dulciuri. Încercați să vă autodepășiți, dar fără să deveniți nerealiști. Niciun fan al preparatelor cu carne nu se va transforma, de pe o zi pe alta, în vegetarian. Propuneți-vă pentru început să reduceți numărul fripturilor la una singură, mâncată la sfârșitul săptămânii. Așa aveți șansa să rezistați.
2. Notați-vă ce doriți să obțineți
Detaliați-vă proiectul, împărțindu-l în etape perfect accesibile, pe care le veți scrie în agenda dvs. Cu cât scopul este mai concret formulat, cu atât crește probabilitatea de a-l realiza.
3. Căutați-vă aliați
De multe ori, motivația dispare destul de repede. E mai bine să aveți în jur oameni dispuși să vă sprijine. Vă va fi mai ușor, dacă postiți împreună cu familia sau cu prietenii. O altă posibilitate este aceea de a intra pe net, pe o rețea socială, unde să vă faceți publice intențiile.
4. Inventați tabieturi noi
Nu vă puteți uita la serialul preferat fără să luați cu dvs. în fața micului ecran punga cu chipsuri sau bolul cu alune prăjite? Schimbările mici sunt suficiente. Dacă simțiți nevoia să ronțăiți ceva în timp ce priviți la televizor, înlocuiți, pur și simplu, gustările de până acum cu rondele de legume crude. În trei săptămâni, cel mai târziu, ele vor fi devenit noua dvs. rutină.
5. Oferiți-vă bucurii
Postul înseamnă nu numai renunțare, ci, în același timp și un câștig. Timpul pe care îl consumați, de obicei, navigând pe rețelele sociale, îl puteți folosi pentru a vă întâlni cu prietenii, în carne și oase. Fiindcă ați economisit banii cheltuiți mai înainte pe țigări, îndepliniți-vă cu ei o dorință mai veche. Emoțiile pozitive susțin voința, ajutând-o să nu slăbească prea curând.
6. Relaxați-vă
Studiile pun în evidență faptul că o meditație, chiar și scurtă, contribuie la întărirea voinței. Închideți ochii și concentrați-vă timp de cinci minute pe respirația dvs. Sau beți-vă ceaiul de dimineață sorbitură cu sorbitură, conștientizând fiecare senzație. Și nu care cumva să deschideți aparatul de radio.
7. Pot face asta!
Înainte să vă acordați permisiunea de a bea o bere, spuneți cu voce tare: "Pot face asta!". Voința dvs. este mai puternică decât credeți. Totuși, pare să slăbească uneori... Iertați-vă micile abateri, căci așa veți avea o mai mare șansă de a vă menține noul stil de viață după încheierea postului. Numai un echilibru rațional între plăcere și disciplină vă poate asigura starea de bine și mulțumirea pe termen lung.
INTERVIU - "Energici, ageri și optimiști"
- Prea multe alimente bogate în grăsimi, prea mult alcool, prea multă neliniște? Există un remediu miraculos împotriva lor. O zi sau două de post pe săptămână ajută trupul și mintea să se refacă, afirmă prof. dr. GAVRIL CALISTRU, specializat în terapii naturale și nutriție -
- Domnule profesor, postul ne face frumoși și fericiți?
- Dacă prin "frumoși" înțelegeți supli, trebuie să vă spun că postul singur nu este de ajuns, va trebui să-l asociați cu sportul. Însă atunci când suntem balonați, după o masă la care am mâncat alimente prea grase și am băut prea mult alcool, ar fi normal ca el să aibă un efect pozitiv. Fericiți ne vom simți în orice caz. Din cercetările medicale, se cunoaște faptul că în timpul unui post, crește secreția de serotonină, așa-numitul "hormon al fericirii". Oamenii care postesc se simt mai energici și mai ageri, starea lor de spirit se îmbunătățește, devin mai optimiști. Nici n-ar putea fi altfel, dacă ne gândim la evoluția speciei umane: de-a lungul existenței sale, perioadele în care oamenii n-au putut să-și acopere necesarul de hrană au fost privite întotdeauna ca un fenomen ce se încadra în ordinea firească a lucrurilor. Dacă aceste intervale de privațiuni i-ar fi determinat pe strămoșii noștri să zacă doborâți de depresie prin peșterile lor, omenirea n-ar fi supraviețuit până în zilele noastre.
- Restricțiile alimentare ne aduc vreun beneficiu din punct de vedere medical?
- Da, fără nicio îndoială. Se constată efecte pozitive evidente, în primul rând la afecțiunile reumatismale: aici remarcăm că, într-un timp foarte scurt, postul reduce inflamația și calmează durerile. Iar efectul amintit se menține vreme de săptămâni sau luni. Și la diabetul zaharat, postul influențează favorabil nivelul insulinei. În toate afecțiunile unde sistemul imunitar apare implicat ca participant principal, este util ca organismul să-și întrerupă, din când în când, aportul permanent de calorii.
- Citim mereu că postul detoxifică organismul. Cum se desfășoară acest proces?
- El nu funcționează exact în modul în care și-l imaginează probabil oamenii. Nu există în corpul nostru reziduuri sau otrăvuri, care să se elimine prin post. S-a observat însă că, prin restrângerea numărului de calorii ingerate, se reduc factorii de risc și scade cantitatea de substanțe dificil de catabolizat, cum sunt colesterolul, acidul uric, produșii reziduali proteinici și E-urile din alimentele industriale. Este vorba de substanțe pe care organismul nu reușește să le metabolizeze suficient de bine. În prezent, se află în derulare studii care încearcă să evalueze cantitativ dezasimilația lor datorită postului.
- Cât timp trebuie să renunțăm la hrană, pentru a simți efectele pozitive?
- Aceasta este o întrebare la care deocamdată nu se poate răspunde cu o cifră ferm stabilită. De regulă, durata recomandată a unui post terapeutic variază între cinci zile și trei săptămâni. Iar acum, cercetătorii încep să ne ofere indicii din care rezultă că ar fi avantajos să ne reducem sistematic aportul caloric, o zi sau două pe săptămână.
- Asta ar însemna ca, pur și simplu, să nu mai mâncăm nimic?
- Nu, aceasta este cea mai mare greșeală și vedem că, din păcate, oamenii o repetă mereu. Postul nu e o dietă zero. Trebuie neapărat să ne asigurăm un minimum de calorii, sub forma unor supe, salate, sau a unor băuturi fără acid și zahăr. Iar cei care suferă de diverse afecțiuni n-ar trebui, în niciun caz, să postească altfel decât sub stricta supraveghere a unui medic.