Festivalul portului popular românesc

Cititor Formula AS
Vancouver, Canada

27 iunie 2015. O zi minunată de vară. Regele soare și-a trimis căldura toropitoare peste pământ, și-a impus stăpânirea pe cerul albastru. Un decor ideal, care să stârnească bucurie și veselie. O zi în care peste 400 din cei peste câteva mii de români care trăiesc și muncesc în Vancouver s-au adunat pen­tru a se bucura împreună de reușitele în viață și de tradițiile comune ce ne leagă pe noi, românii, oriunde am fi în lume. De la copii, la oameni cu vârste înaintate, au venit toți într-un parc înverzit, pentru a sărbători românește, până spre miezul nopții, "Ziua Iei Românești" - prima ediție a Fes­tivalului popular românesc, eveniment inițiat de Consulatul General din Vancouver și organizat îm­preună cu "Romanian Community Center".
Inițiativa "Zilei Iei Românești" a luat naștere pe Facebook. Peste 85.000 de iu­bi­tori ai portului popular românesc s-au alăturat acestui demers. În­cepând cu acest an, și noi, ro­mânii din Vancouver, ne înscriem pe lista iubitorilor costumului popu­lar românesc autentic și in­ten­ționăm să promovăm IA ca brand de țară.
Ia țărănească este o piesă de artă și, totodată, o punte de le­gă­tură între generații, dar care a fost uitată ani de zile în lada bunicii. La noi acasă, în anii copilăriei, o mai scotea mama din vreme-n vreme, o așeza în zarea ferestrei, zicând de fiecare dată, cu lacrimi în ochi: "Uite cât de minunat cosea bunica ta!". Apoi o așeza la loc, ca pe o relicvă sfân­tă. "Du­minicile și la toate sărbătorile, țăranul ieșea cu cos­tumul său, lucrat de el și de fa­milia lui, nu atât de frumusețe, ci pentru că la sărbători, cerurile se deschid, lumea nevăzută se ames­­tecă în lumea văzută, du­hurile circulă, și cele bune, și cele rele". (Ioan Sorin Apan)
Din anii copilăriei țin minte foarte bine serile lungi de iarnă, când bunica stătea lângă sobă, închipuind pe pânză albă, de in, cusături minunate și bro­derii. Lucram și eu câte ceva, îm­preună cu ea, dar fără o coerență anume și fără finalitate. Acum, însă, îi mulțumesc în gând, pentru că m-a învățat cum să țin acul de cusut, mo­lip­sin­du-mă și de mirajul minunilor ce ieșeau de sub degete. Țin minte ca azi, că dacă pentru orice alt obiect vestimentar, femeile se adunau pentru a lucra, cânta și povesti, ia se cosea întot­deauna în cea mai mare taină, pentru ca nimeni să nu poată copia modelele și povestea spusă cu ajutorul acului de cusut. Zes­tre de preț, ia era apoi purtată de sărbători și la nuntă, dăruită, apoi, mai departe, din generație în generație, cu urări de iubire, protecție și sănătate. Așa se face că și aici, în Canada, Țara Arțarului, am adus și eu o amintire de suflet: ia de la bunica. Cu o emoție aparte, ca și când aș fi pătruns într-o lume pierdută în vis, am îmbrăcat-o în această zi specială. Mirosul acela de "vechi" și de busuioc purta parcă în el o viață de om. De necrezut câtă bucu­rie aduce un dar făcut cu mâna ta, cusut cu ibri­șin colorat, dar și cu suflet și cu "ceva" din rădăcina locului în care te-ai născut. Am trăit puternic acest sentiment al apar­tenenței, cu prilejul Expoziției de Costume Populare, organizată la Vancouver. Treizeci de ro­mâni, enoriași ai Bisericii Sfânta Treime, au defilat pe scenă îmbrăcați în port popular, însoțiți de muzică românească și de explicațiile d-lui Radu Gli­gorovici, scenograful spectacolului, care a comentat fiecare model de costum popular, fiecare ie, cu povestea ei, legată de locul de origine. Mândrie și bucurie să vezi că după atâția ani de viață cana­diană, românii se mai mândresc cu portul lor popular. O sărbătoare de ro­mâ­nism autentic. Nici că se putea ceva mai înălțător! Dovezi de iubire pentru țară, pentru tradiții, pentru neamul din care ai răsărit și care îți dă, încă, identitate. Aș menționa aici, cu îngăduința cititorilor revistei "Formula AS", pe domnul Eremia Hapchina, pre­șe­din­tele Centrului Comunitar Româ­nesc B.C., care a primit Diploma de Merit pentru activitatea de coa­gu­lare a Comunității Românești, pen­tru prezervarea valorilor perene ale po­porului român - limbă, cultură, civi­li­zație, tra­diții, și pe doamna Adelina Șuvagău, realizator TV, care a primit diplomă de onoare pentru toată activi­tatea ei de a prezenta, la televiziunea locală, mo­mente din viața românilor din Canada.
La această zi festivă, am avut onoa­rea să avem pre­zenți și pe domnii Peter Julian, membru în Par­lamentul Federal (Ottawa) și Peter Lee, membru în Adu­­narea Legislativă a Pro­vinciei B.C., care au ac­cep­tat cu bunăvoință să fie ală­turi de noi, de românii "ră­tă­ciți" pe aceste meleaguri. Cei doi invitați au folosit prilejul pentru a împărtăși cuvinte de admirație față de parada cos­tumelor națio­na­le, salvate din ne­gura vre­mu­rilor trecute, de diver­si­tatea spectacolului, de fru­musețea muzicii popu­lare românești. După ce au mul­țumit pentru invitație, în­cân­tați de ospitalitatea noas­tră, după ce s-au stră­duit să țină pasul în horă și s-au veselit alături de noi, au rostit și câteva cuvinte de apreciere: "Voi, românii, sunteți o co­munitate activă, solidă, bine ancorată în realitățile socie­tății canadiene".
Apoi a fost invitat să vorbească domnul Anton Diaconeasa, Consulul General al României la Van­couver, care a mulțumit celor doi invitați de onoare, participanților și tuturor celor implicați în acest eveniment, evidențiind importanța comunităților românești în întărirea legăturii dintre România și Canada, despre conexiunile importante date de ca­litatea umană și excelentele calificări profesionale. A vorbit, apoi, despre "Ziua Drapelului Național", săr­bătorită la 26 iunie, despre semnificația sa în istoria poporului român, iar d-l Gligorovici a dat citire poe­ziei "Trei culori", în varianta sa originală, așa cum a scris-o Ciprian Porumbescu.
Dar pe lângă ingredientele cul­turale care au con­tribuit decisiv la succesul evenimentului, s-a numă­rat (trebuie s-o recunoaștem) și mâncarea gustoasă, pregătită ro­mânește, la care s-a adăugat bine­cu­noscuta știință a românilor de a se distra. În plus, atmosfera a fost însuflețită și de alte surprize, de obiectele de decor tradiționale aduse de invitați și care ne-au aju­tat să recreăm, pentru o zi, un colț de Românie veche și auten­tică.
Iată, dragi cititori, că cele mai frumoase mo­mente din viață sunt acelea care îți bucură inima, atunci când le trăiești, și îți ume­zesc ochii de emoție și dor, atunci când ți le amintești. Așa am sim­țit toți românii care am participat la Sărbătoarea portului popu­lar din Vancouver, un eveniment care ne va în­călzi su­fletul multă vreme de acum înainte. Sperăm din toată inima să ni se alăture și mai mulți oameni, indiferent de etnie, credință sau naționalitate, la Ziua Iei Româ­nești.

DORNA CORNELIA ALDEA - Vancouver