În urmă cu o săptămână, se strânseseră 30.000 de oameni în inima Chișinăului, într-unul dintre cele mai impresionante mitinguri organizate după faimoasele mișcări de redeșteptare națională din 1990. O mie dintre ei au luat-o apoi la drum, pe jos, într-un marș până la București, pentru a duce mesajul lor de unitate națională. "România n-a avut graniță la Prut!", au strigat ei pe bulevardele Capitalei, în vreme ce politicienii noștri și-au văzut, ca de obicei, de ale lor...
"Nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine"
"Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă", s-au declarat cei o mie de tineri basarabeni, porniți de la Chișinău către București, pe un traseu de sute de kilometri, pentru a duce înflăcăratul mesaj de reîntregire a României, dorința de unitate pe ambele maluri ale Prutului. "Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă", au semnat și scrisoarea deschisă trimisă, de pe drum, președintelui Klaus Iohannis, după patru zile de mers prin arșița Basarabiei. "Suntem în toiul unei acțiuni grele, prin care am vrut să arătăm Țării cât de mult înseamnă ea pentru noi, și că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de sutele de mii de deportări și crime din perioada sovietică, darămite acum, când avem dreptul la libera exprimare. Am mers spre Țară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40 de grade, iar acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marșul pe furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la București. Știm că sunteți un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică ajungem la București pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, dorința de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul Marii Adunări Naționale din 5 iulie de la Chișinău, și mesajele venite de la oamenii simpli din satele și orașele Republicii Moldova, cu care ne-am întâlnit în marșul nostru. Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți. Nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine, Maicii Românii. Știm că rigorile diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule președinte, să ne primiți măcar cu o strângere de mână și un cuvânt bun, cum ați făcut-o când ne-am văzut la Chișinău".
Finalul apelului e deja cunoscut: venirea la București a celor o mie de temerari basarabeni l-a prins, iarăși, cu un "pas" în urmă pe președintele Iohannis, ocupat cu treburi mai importante (unde, dacă nu la Sibiu?), în pregătirea unei vizite oficiale în Spania. Un gest ratat, pe care exprimările diplomatice din răspunsul trimis manifestanților, primirea lor de către funcționarii președinției sau deschiderea porților palatului pentru tinerii basarabeni nu l-au putut repara...
Pâine și sare, lacrimi și flori
În locul președintelui și al politicienilor de vârf din România, tinerii au fost așteptați în Piața Universității de populația Bucureștiului, oameni simpli care i-au întâmpinat cu cântece, cu pâine și sare, cu icoane și cu îmbrățișări. O manifestare plină de bucurie și de speranță, o recapitulare pe viu a frăției puse la poprire atâta timp. "Aici mă simt acasă", răsună la microfon glasul puternic și tânăr al unei fete. "Mă bucur că aud vorbindu-se în jurul meu românește, limba strămoșilor mei". Pe fata care vorbește o cheamă Olga Musteață și este absolventă de Filologie la Chișinău. Dezinvoltă și înflăcărată, li se adresează cu patimă, de pe o scenă improvizată în fața Teatrului Național, miilor de oameni aflați în marea de steaguri tricolore. Aștept să coboare de la tribună, pentru un scurt interviu.
"Cel mai emoționant moment a fost sâmbătă, când am ajuns cu marșul la Ungheni și am refăcut «Podul de flori». Credeți-mă că am vărsat lacrimi când am văzut că de cealaltă parte a Prutului, dincolo de gard, ne așteptau frații noștri, dornici să ne strângă în brațe. Am plâns cu toții! Abia am așteptat această zi și mă bucur că am ajuns la București. Aici mă simt acasă! În Basarabia auzi foarte des limba rusă, iar aici nu auzi un cuvânt rusesc, auzi doar limba maternă, iar asta îți dă un sentiment pe care nu îl pot descrie în cuvinte".
"Ce înseamnă să îți iubești țara"
O întreb pe Olga ce a reușit să țină viu focul românismului în Basarabia. "Familia mea este generația care a fost educată sub ruși, dar noi la școală am fost educați românește, am cântat cântece patriotice, am citit cărți, poezii. Întâi de toate, unirea se face prin cultură, și de-asta, în sufletul nostru, s-a păstrat acest grăunte al românismului pe care îl promovăm".
Pe nea Petrică Panduru (85 de ani) l-au adus în Piața Universității amintiri vechi, de peste șapte decenii. "Aveam 11 ani, în 1941, când învățătorul meu a venit la noi, școlarii, ne-a pus mâna pe cap la fiecare, și a plecat pe front, de unde nu s-a mai întors niciodată. Nu pot să uit nici azi... Pentru memoria învățătorului meu am venit azi aici, pentru toți cei care au luptat pentru România Mare și pentru tinerii ăștia minunați din Basarabia, care au venit atâta drum pe jos, ca să ne învețe, pe noi cei de aici, ce înseamnă să îți iubești țara", îmi spune nea Petrică, apoi fuge, într-un suflet, să fie în primul rând când sosesc basarabenii de la gară.
În fața crucii de piatră de la Universitate, îl găsesc apoi pe Andrei. Poartă mândru un tricou pe care scrie, mare, "UNIRE", peste conturul "României dodoloațe". Andrei lucrează în Suedia și arată exact ca miile de tineri occidentalizați ai Bucureștiului, care sunt prea prinși cu ale lor, duminică la ora două după-amiaza, ca să le pese de unire, de Basarabia și de alte lucruri de genul acesta, care nu sunt "trendy". "Vin din Suedia, o țară în care trecutul și valorile s-au pierdut, o țară de cetățeni europeni care și-au uitat tradițiile. Asta se va întâmpla și cu noi, dacă nu ne trezim! Am fost și la Chișinău, săptămâna trecută, la Marea Adunare a celor 30.000 de unioniști, alături de un prieten, a cărui iubită e basarabeancă. Am fost realmente impresionat de cum simt oamenii acolo. Eu cred că oricine își știe istoria ar trebui să fie aici, alături de cei o mie de basarabeni și alături de idealul României Mari".
"Bine ați venit acasă!"
Rumoare! Tinerii basarabeni intră în Piața Universității. Bucureștenii îi aplaudă și scandează "Unire!", "România!", "Chișinău și București / două inimi românești!", "Bine ați venit acasă!", "Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească / Moldova, Ardealul și Țara Românească". Manifestanții bucureșteni fac un pod din flori, pe sub care trec tinerii basarabeni. Se cântă imnul "Deșteaptă-te, române!", apoi manifestanții se prind în mici hore ale Unirii. Urmează un marș pe traseul Calea Victoriei - Palatul Parlamentului - Palatul Cotroceni. Kilometri întregi de steaguri românești se întind prin centrul Bucureștiului, iar cântecele manifestanților umplu de viață orașul.
Din mijlocul coloanei, Laura și Daniel atrag ca un magnet focusul aparatului de fotografiat. Sunt tineri, se iubesc, iar când își zâmbesc, tricolorul vopsit pe obraji li se întinde ca un curcubeu peste pielea arsă în zilele de marș prin canicula Basarabiei. "A fost greu, dar suntem atât de fericiți! Am mers pe jos, am dormit pe jos, pe unde am putut, dar am ajuns acasă!". Ca ei sunt zeci și zeci de cupluri. Tineri frumoși, luminoși, care vorbesc fericiți despre acasă, despre România și despre visul generației lor de-a nu mai fi "copiii înstrăinați ai neamului românesc".
"Basarabia se întoarce acasă." "Inima României se reîntregește." "Fă, Doamne, să fie adevărat!"
Fotografiile autorului și imagini de pe pagina de Facebook "Basarabia pământ românesc"